Setari Cookie-uri

despartire

Sincer va zic ca, nu credeam vreodata sa ajung sa-mi scriu gandurile pe un forum, dar simteam ca daca nu voi face asta voi exploda pur si simplu. Si cum nu sunt singurul in situatia asta, ma face sa cred ca nu e nimic rau in a scrie si a schimba pareri pe ceva ce te framanta . Ma astept la sfaturi, la critici, la sustineri. Le voi accepta pe toate in egala masura; poate asta ma va ajuta.
Totul a inceput acum…cinci ani si ceva. Am cunoscut-o, m-am indragostit de ea din secunda 1; avea acel ceva…era “perfect imperfecta”, daca ar fi sa citez o replica dintr-un film. Cateva saptamani m-am tot gandit ce sa fac si cum sa fac; eram destul de timid sau poate prea temator…nu stiu. Nu eram in stare sa-i spun ceva in fata…dar pana la urma, furat de val si de iubire, am reusit. Totul a fost atat de frumos, incat si acum unii prieteni imi spun ca vedeau in noi cuplul perfect: libertini, deloc gelosi, glumeti, mereu dispusi la lucruri frumoase. Aveam o relatie cu bune si cu rele, cu frumos si mai putin frumos, cu de toate. Dar cel mai important era ca iubeam cu toata fiinta mea si mi se raspundea la fel. In ceea ce ma priveste, nu pot spune ca am fost perfect; nu ar fi adevarat. Am facut greseli, toti le facem; dar nu am inselat-o o secunda. Toate bune si frumoase pana acum aproximativ un an. Simtem ca ceva nu este in regula si cel mai urat gand posibil imi incoltea in minte. Acela ca ma insala. A facut-o cateva luni bune, iar eu simteam ca se intampla ceva; dar de cate ori o intebam imi spunea ca sunt paranoic iar eu credeam. In cele din urma, a recunoscut si a si ales. Atunci au inceput zbaterile si suferinta mea. Ma intrebam si ma intreb si acum de ce?! Nu credeam ca voi auzi vreodata ceea ce am auzit in acea perioada de sfarsit a relatiei. Ma simteam ca un gunoi; si chiar credeam ca este numai vina mea. In trecut ma privea in ochi si imi spunea ca ma iubeste; cand a recunoscut totul mi-a zis ca nici macar nu ii placea de mine atunci cand ne-am cunoscut, ci de un coleg; ca nu crede ca m-a iubit vreodata si ca i-am distrus viata. Asa o fi fost, dar ma intreb acum ca si atunci: de ce a durat atata timp aceasta relatie daca am fost un nemernic? Mi-am asumat greselile si mi le sum si acum; nu sunt perfect; dar vreau sa spun ca nici macar in gand nu am zis ceva care sa o faca sa se simta jignita, nu am indraznit vreoadata sa-i fac ceva rau; recunosc in schimb ca am trecut prin situatii pe care nu am stiut sa le gestionez si sa le tratez asa cum trebuie. In fine… a venit clipa in care mi-a spus ca ma insala; sau mai bine zis ca ma insela de cateva luni bune(aproape un an). Nu imi venea sa cred ca aud asa ceva. In acea seara am ajuns la spital, am avut o cadere pe sistem nervos. Rugamintile mele au fost in zadar…efectiv ajunsesem sa ma milogesc de ea. Devenisem brusc, dintr-o persoana puternica si sigura pe ea un om care nu mai credea in nimic, nici macar in propriile ganduri; eram o leguma umblatoare. Atunci am facut cele mai mari greseli. Am stat pe capul ei tot timpul, incercand sa o intorc. Pentru mine nu conta ceea ce facuse, ci doar faptul ca o iubeam si doream sa ramana alaturi de mine. In acelasi timp insa, cadeam in pacat pe zi ce trecea. Aveam probleme la serviciu, ma aruncam in bratele primei persoane care imi facea cu ochiul; dar sufletul meu era sfaramat de durere. Am avut noroc cu colegii care ma ajutau si cu prietenii care m-au sustinut tot timpul. Acum as putea spune ca totul a revenit putin la normal, dar sentimentele au ramas, iar dorintele sunt aceleasi. Tot nu pot san u ma gandesc tot timpul la ea. Tot ceea ce fac, ma face sa-mi aduc aminte de ea. Ma tot intreb unde am gresit si cum as putea sa repar, desi in sinea mea stiu ca nu mai exista cale de intoarcere. Nu am inteles niciodata…daca am fost asa cum zicea ea, de ce a acceptat relatia asta( doar pentru ca i-am oferit linistea de care avea nevoie?...ea spunea asta); de ce a durat asa mult si de ce a preferat sa ma faca sa sufar in loc sa-mi spuna adevarul atunci cand trebuia? Nu stiu… Ce ma doare mai mult este faptul ca a trebuit sa indur umilinta dupa despartirea de ea. Umilinta din partea ei si a celuilalt. Nu am avut puterea sa ripostez, cu toate ca am vrut sa o fac; as putea sa o fac si acum si s-ar lasa, credeti-ma, cu puscarie pt ei. Avocatul meu inca imi spune ca m-am lasat calcat in picioare; dar nu pot, pentru ca nu stiu cata vina are ea in ceea ce mi s-a intamplat.
Acum ma concentrez la job si la ceea ce este bine pentru mine, incercand sa uit totul.
Va intreb…mai are rost sa sper, mai are rost sa sufar? Cat de mult credeti ca am gresit?

Postat pe 16 Mai 2009 13:09
...hei....uit-o..mergi mai departe..nu ai de ce sa te uiti inapoi..nu vei gasi nimic bun..nu ai intalnit-o pe unica..ai fost indragostit de o himera..si nu uita..nu esti singurul caruia i se intampla asta..priveste inainte...ai atatea de facut..bafta..
Folletto
Postat pe 16 Mai 2009 13:23
E foarte trist ce ti s-a intamplat si imi pare rau.
Ai spus ca te-ai simtit umilit. De ce sa mai speri ? De ce sa vrei sa mai fii cu o persoana care te-a facut sa suferi atat de mult? Daca ai gresit? Ai gresit fata de tine pentru ca din cate ai spus ea nu s-a intors.
Poate par rautacioasa, dar am fost si eu intr-o situatie asemanatoare si mi-am revenit doar atunci cand am incetat sa mai caut explicatii si cand mi-am dat seama ca si daca ne-am fi impacat nimic nu ar mai fi fost la fel. Ca nu puteam sa sterg cu buretele tot ce se intamplase.
ana_maria11
Postat pe 16 Mai 2009 13:31
... heiii si voi da'ti sfaturi degeaba ca nu mai exista.. si'o sters contu'
Diavolyta_
Postat pe 16 Mai 2009 13:40
De la: Diavolyta_, la data 2009-05-16 13:40:31... heiii si voi da'ti sfaturi degeaba ca nu mai exista.. si'o sters contu'


buna, diavolita mea scumpa shi draga

hai sa gandim asha.... la subiectele deschise de mine io inca ma uit sa vad dc a mai postat cineva.... chiar dc nu mai sunt valabile raspunsurile.... dar verific in fiecare zi

poate shi a sters contu shi shi a facut altu... sau poate nu shi a mai facut.... ci intra doar sa verifice ... asha k nu conteaza... sfaturile sunt mereu bine venite....

azi sunt asha de blue.....
uitarea_aducerii_aminte
Postat pe 16 Mai 2009 14:09
ai mare dreptate in ceea ce spui, asa ar trebui sa fac. asta si incerc da atata timp, dar nu reusesc. am momente in care sunt eu, am momente in care pic intr-o stare de...nu stiu cum sa-i zic.... aeste, poate a fost doar o himera, poate nu merita... poate ca voi reusi intr-un final sa depasesc momentul.
multumesc oricum pt sfat!
kudika021123
Postat pe 16 Mai 2009 20:53
am trecut si eu prin asta.eu am avut o relatie de 2 ani care s-a terminat in ziua de pasti.in mod normal ti-as spune sa o uiti.sa incerci sa nu te mai gandesti la ea.dar nu o sa iti spun asta pentru ca nici eu nu lam uitat pe acel baiat si nici nu cred ca il voi uita vreodata.am incercat sa nu ma mai gandesc la el,iam sters si nr din telefon dar tot degeaba.oricum cel mai bine ar fi sa iti vezi de viata ta in continuare si sa incerci sa te ocupi de servciul tau.poate asta iti va mai lua gandul de la ea.daca vrei sa mai vb ma gasesti la id-ul alexa_mirela17
bebytza_love_bebe2009
Postat pe 25 Mai 2009 11:14
De la: Diavolyta_, la data 2009-05-16 13:40:31... heiii si voi da'ti sfaturi degeaba ca nu mai exista.. si'o sters contu'

poate revine pe un alt cont ca sa le citeasca
yumy
Postat pe 25 Mai 2009 11:15
cam asta am facut si eu; mai mult...am schimbat si telefonul ; tot este greu insa; merci pe mesaj!
kudika021123
Postat pe 27 Mai 2009 19:44
l_diana_c
Postat pe 27 Mai 2009 19:46

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
when the love is gone 20 De la: stefancelmic 6 Iulie 2009 14:43
am nevoie de un sfat o parere 23 De la: alyn27 6 Iunie 2010 18:34
S-a despartit de mine desi ne iubeam 34 De la: bbys_rxu18 2 Mai 2010 13:45
Cum pot sa uit de fosta ?? 21 De la: Yharr 26 Iulie 2011 23:05
Ce mai pot sa fac? 15 De la: Miss_Stardust 17 Martie 2010 19:23