Treci peste!

De la: mikela_my, la data 2009-08-05 15:03:44mai sunt barbatii sensibili pe aici?

De la: mikela_my, la data 2009-08-05 15:18:45 ddc plingi?

De la: mikela_my, la data 2009-08-05 15:03:44mai sunt barbatii sensibili pe aici?

De la: alexalex241, la data 2009-08-04 18:23:26Cineva, candva imi dadea sfatul asta. Ai o problema? Treci peste! Te supara ceva? Treci peste! Imi parea o idee foarte buna, geniala chiar. Nu ar fi ideal ca pentru fiecare dificultate cu care ne confruntam solutia sa fie aceea de a alege sa o ignoram si sa o lasam in urma? Ba da. Si am incercat. A mers de cateva ori. Eram fericit. Si mult mai linistit. Alegeam sa fiu superficial si asta functiona de minune. Da, o sa spui ca superficialitatea e un defect si nu ar trebui sa fiu mandru de asta. Eh, eu te contrazic. Superficialitatea este un atuu de care te folosesti atunci cand nu vrei sa-ti pedepsesti constiinta, care iti permite sa dormi linistit si sa zambesti.

Dar acum eu nu zambesc. Si nici nu dorm linistit. As vrea sa tratez problema cu superficialitate, dar uite ca nu functioneaza. Hm, draga mea sfatuitoare, teoria ta are un defect. Atunci cand sunt sentimente la mijloc, nu poti fi superficial. Nu m-ai avertizat! Si ea o sa-mi spuna ca sunt un prost, cine m-a pus sa pun suflet? Si are dreptate! Dar totul s-a intamplat prea repede, fara premeditare. Am realizat ca inseamna mai mult pentru mine decat ea si-ar fi putut imagina… M-a luat prin surprindere si pe mine, eram buimacit. Dar cand am auzit-o plangand la telefon mi s-a inmuiat inima. Stiam ca e singura, speriata si cu moralul la pamant, lovita din doua parti… O vedeam singura, intr-o camera intunecoasa, in mijlocul unui mare pat, cu televizorul pornit si cu lacrimi pe obraji. Si vroiam sa o sarut, sa iau toata durerea asupra mea. Nu merita asta. Nu merita multe din cate s-au intamplat…

Si-mi aduc aminte cum ai adormit in brate dupa ce ne-am iubit. Ce linistita erai… Si cum te-ai ghemuit in bratele mele atunci…in noaptea aceea… Imi lipseste acea noapte. O vreau inapoi. Si inca una la fel…inca doua…ba nu, mai multe. Le-am visat sa stii, le-am vazut. Tu nu le-ai vazut pentru ca nu ti-am povestit despre ele. Nu ti-am spus multe. Si poate mai bine ca nu am facut-o, acum ne-ar fi fost mai greu amandurora. Sau poate am gresit si daca ti-as fi spus, acum iti sarutam parul blond. Treci peste imi spui? Nu pot.

Vreau sa pot, dar tot imi apari in minte. Si imaginatia mea amplifica totul. Te caut, sper sa te intalnesc undeva din intamplare…pe strada, la magazinul de parfumuri, in mall. Sa te vad cum iti feresti privirea de mine, cum ma eviti. Nu, nu imi doresc sa sufar, imi doresc sa nu mai sufar. Si m-ar ajuta daca as stii ca nu mai am nici o sansa. M-ar ajuta sa stiu ca ai pe altcineva, m-ar ajuta sa stiu ca ma urasti, ca nu mai vrei sa ma vezi niciodata. Te visez, iti simt parfumul… nu mai pot, ma doare capul. M-a durut si ieri dupa ce am plans. Da, penibil, stiu. Am spus ca eu nu plang, am mintit inseamna. Poate ca nu sunt atat de puternic cum mi-as dori. Poate ca tu esti “calcaiul lui Ahile” al meu. Si parca simt cum ma strapunge sageata. Vreau sa o scot, sa o rup, dar a ramas acolo varful. Si intra tot mai adanc. Te vreau inapoi.

Dar tu nu mai vrei. S-a terminat exact asa cum ma temeam ca se va termina. Pe neasteptate. Ca la inceput. M-am indragostit de tine pe neasteptate, tot asa te si pierd. Acum vreau sa te uit, altceva nu mai am ce face. Asa ca incerc sa pun pe hartie ce ma framanta. Nu am cu cine sa vorbesc despre asta pentru ca nimeni nu ar intelege. Nici ea nu ma intelege… Si mi-e rusine de ce am ajuns. Tot ce pot sa mai spun e ca … te iubesc Oana.