Incursiune in viata unui alt strain

De la: annakarenina, la data 2009-08-30 21:25:36 Am pornit in scrierea acestui articol in memoria ( daca se poate spune asa ) unor momente din viata fiecaruia pe care obisnuim sa le numim ‘invatatura de minte’.
Invatatura mea de minte incepe acum aproximativ 4-5 ani, in ziua in care am fost invitata cu mama in vizita la niste ‘cunostiinte’. Aceste ‘cunostiinte’ le vom numi domnul Marin, doamna Veta, si cei doi copii ai lor, sa zicem, Igor si Isabela, cam de aceeasi varsta cu mine. Tot ce stiam despre ei era ca stau in spatele unor porti de fier albastre, au un caine ( sau poate doi ) care latra la oricine trece prin fata portii lor si nu ii vedeai niciodata iesind afara sau stand de vorba cu cineva. Domnul Marin a copilarit impreuna cu familia mea ( deoarece stateau pe aceeasi strada ) si in tinerete a fost iubitul surorii mamei mele. Iar de atunci au ramas foarte buni prieteni – poate chiar cei mai buni prieteni. Bun, pana aici toate bune si frumoase.
Dupa acea vizita, timp de un an sa zicem nu prea am mai tinut legatura, dupa care am mers din nou in vizita, in urma faptului ca domnul Marin, care obisnuia sa fie plecat din tara pentru a munci in… Franta ( ca exemplu ), intr-un act al sau de caritate probabil, stiind de faptul ca mama m-a crescut singura toata viata si ca in tara noastra iubita salariul cu greu iti permite sa traiesti de pe o zi pe alta, a hotarat prin cunostiintele sale sa ii gaseasca mamei mele ceva de munca. Si astfel mama pleca cate jumatate de an ( 3 luni in tara si 3 luni in afara ) si lucra la un hotel-restaurant, cu un salariu care ii permitea sa puna ceva deoparte pentru studiile mele ( pe vremea aceea eram inca la liceu ). Din acel moment putem spune ca am tinut legatura ‘mai strans’ cu familia respectiva. Nici eu nu stiu ce era in capul meu (…)
Obisnuiam sa merg mai des la ei in vizita, Isabela obisnuia sa ma sune sa ma invite la ‘un gratar’ cum il numeau ei, eram eu, Isabela, prietenul Isabelei si Igor de cele mai multe ori, si rar cand mai venea cate cineva de la ei din familie.
Firea mea a fost mai ‘copilaroasa’ decat a celorlalti, imi placea uneori sa ma rasfat si o recunosc, imi placea sa alint si sa folosesc diminutive si uneori sa ma mai prostesc ( la fel cum fac si in momentul de fata cu cele cinci prietene ale mele, cu care sunt impreuna inca de pe bancile scolii si stiu ca orice ar fi ne vom avea mereu una pe cealalta – prietene pe care in perioada respectiva le-am cam ignorat… ). Revenind la subiect, acest fel de a fi al meu mi-a atras numai reprosuri din partea lor ori de cate ori a existat ocazia, cu toate ca nu numai o data i-am surprins si pe ei vorbind in acelasi fel.
Vara, cald, soare. Invitatie de a merge cu ei la mare. Mama avea piciorul operat ( varice ), domnul Marin a venit cu ideea ca noi impreuna cu Isabela si Veta sa mergem cu el in masina, iar prietenul Isabelei si Igor, fiind ‘barbati’ sa vina cu trenul. Mai departe - discutie. Nu se mai merge la mare. Peste doua zile au plecat la mare ( fara marul discordiei bineinteles ).
Zilele continua, lunile se scurg (...)
Decembrie 2008 – moare tatal domnului Marin, ma duc la inmormantare. Fiesta continua.
‚Hai ma nu vi la noi? Ce faci singura acasa? Hai vino si tu la un gratar? Hai ma nu fi bulangioaica… ( nu ma intrebati sensul acestui cuvant pentru ca nu il folosesc ). Hai la noi diseara! Hai vino la noi de Craciun! Hai vino de Anu Nou la noi, punem muzica, dansam, facem un gratar! Hai ma ce vrei sa stai singura acasa?!’
Un alt personaj – Mioara – cea mai buna prietena a Isabelei. Inaltime – cam 1.75m. Greutate – 90 kg. Activitati preferate – sexul ( daca se poate numai oral ). Numar de partide la activ – vreo 40 ( sau atatea erau la aproape 22 de ani ). Tipuri de partide – soferi de camion, de autobuz, in general cam oricine de care ‘i se face mila’.
Exemple de ‘petreceri’:
- Gratar cu mici, bautura, tigari, narghilea, un pic de muzica, somn.
- Discutii despre sex, discutii despre barbati, discutii despre femei, discutii despre femei si barbati, discutii despre prietenul Isabelei si cat de nesatisfacuta este ea de fiecare data, ca, de, saracu degeaba se chinuie ( bineinteles cand el nu era de fata ) etc.
- Stam de vorba la un suc, Isabela, prietenul ei si Mioara se duc in fata calculatorului, se uita la filme porno, eu raman pe fotoliu cu Igor intrebandu-ma ce caut acolo si de ce a fost chemata.
( si mai tarziu mi se scot ochii ca ‘am fost luata la distractie si peste tot’ )
28 martie 2008… moare bunicul meu. Domnul Marin isi ofera masina pentru a ne ajuta sa mergem toti la cimitir. Isabela ( cu alta masina a tatalui sau ) merge de asemenea cu noi.
Luna aprilie 2008… aveam bilete cumparate penru a merge in vizita la sora mamei mele, in Spania. Plecam pe data de 10 aprilie, stam la matusa mea acasa, in dimineata zilei de 13 ne trezim si iesim la plimbare, vrem sa sunam acasa, nu raspunde nimeni, ii spun mamei sa sune la familia domnului Marin sa vedem ce mai fac… una din cele mai proaste idei din viata mea. Raspunde doamna Veta, indignata, spunand ca sotul sau a primit seara trecuta un mesaj, se pare de ‘dragoste’ din partea mea. Mama ramane fara cuvinte, se termina creditul, se termina convorbirea, o intreb ce se intampla, ma intreaba ce se intampla, mergem mai departe.
14 aprilie 2008, Isabela suna pe telefonul viitorului sot al mamei mele ( intre timp cunoscuse un om de caracter cu care se intelegea bine ), o cere pe mama la telefon, la mama ma cere pe mine, eu iau telefonul… ‘Vezi-ti in p*** mea de viata ta ca cu prima ocazie te calc in picioare’. Imi inchide telefonul. 15 aprilie 2008 - vorbim cu domnul Marin la telefon, intrebam ce s-a intamplat, ne spune ca a avut o discutie cu sotia, care spune ca a citit un mesaj pe telefonul dansului si care se pare ca a fost interpretat. Datele din perioada urmatoare nu mai conteaza…
Urmeaza apeluri la 2 noaptea, 3 noaptea, 4 noaptea… bipuri incontinuu, mesaje, santaj, amenintari si insulte. Luna mai 2008 – intalnesc un baiat, iesim impreuna, devenim prieteni. Iesim in oras, film, plimbari in parc, prin alte orase, zile cu soare, zambet, vara plecam toti la mare, incerc sa uit de ‘probleme’, sunt cu iubitul si prietenii mei. Vara se incheie plina de amintiri.
Luna octombrie - incerc sa vorbesc cu Isabela la telefon… nu ma scoate din ‘zdr****a’ si ‘c***a’… o intreb de ce sunt ‘zdr****a’? … imi raspunde ‘pai, eu de unde sa stiu de ce, daca asa esti tu’.
Luna noiembrie… strabunica mea cade in baie, paralizeaza, doua zile mai tarziu moare, o ducem acasa, la priveghi noaptea vine Isabela, imi cere sa ies afara sa imi spuna ceva, ies afara, imi spune sa nu mai indraznesc nici sa stau de vorba cu vreunul din familia ei ca daca nu o sa am de patit. O intreb de ce se poarta asa, de ce nu are incredere in familia ei, unde vrea sa ajunga cu lucurile pe care le face. O intreb de ce ma ameninta, daca vrea sa ajungem sa ne batem pe strada… imi raspunde ca ‘are ea alte metode nu isi murdareste ea mainile, are destule idei’. Mesajele continua, de la Isabela si doamna Veta, apelurile continua, amenintarile si insultele. Prietenul meu citeste sms-urile primite, aude telefonul noaptea cand suna, se enerveaza, da telefon, sta de vorba cu ele, degeaba.
In iarna plec la mama, suna si acolo, nestiind ca sunt plecata, indignata de faptul ca eu ‘continui sa ma vad cu sotul sau’… afla ca sunt plecata de mult, schimba placa - ‘de asta este sotul asa agitat ca nu mai sunt eu in zona’. Dupa jumatate de ora de tipat si insultat ii spune mamei ‘sarbatori fericite’. As spune ‘comic’ daca nu as fi fost implicata direct in situatie. Trece Craciunul, trece Anul Nou, vine primavara, situatia continua in acelasi fel.
Luna martie – mi se creeaza un cont de Hi5. Mai pe scurt, din prostia varstei probabil, cu ceva timp in urma aveam facute cateva poze in lenjerie intima. Pe vremea aceea aveam un aparat digital vechi, cu card din acela mare, pe care am vrut sa il descarc la un centru foto. Isbela s-a oferit sa il descarce ea la ‘birou’ unde lucreaza, ca sa nu mai cheltui bani. Pozele respective au ramas implicit si la ea, le-a pus in calculator, s-a jucat impreuna cu Igor incercand sa imi stearga sutienul in Photoshop, i-am rugat sa stearga pozele respective, mai tarziu i le-a aratat doamnei Veta care mi-a aruncat in fata ca am pus pozele in calculator sa le poata vedea sotul ei. Am fost amenintata ca pozele vor fi facute publice in zona unde stau si la facultate, impreuna cu adresa si numarul de telefon. Profilul respectiv de Hi5 contine aceste poze, si are ca prieteni - culmea prostiei - prieteni de ai mei. Da mesaje prietenilor din lista de genul ‘sa ramana numai intre noi te rog’. Una din prietenele mele ma intreaba ce e cu mesajul respectiv, ii povestesc tot ce se intampla ( ceea ce pana atunci stiam doar eu, mama, sotul mamei si prietenul meu ). Se implica prietenii mei, se implica prietenii prietenilor mei, ii trimit mailuri sa ma lase in pace, degeaba...
Luna iunie – dupa un an de zile de ignorat insulte si amenintari, de tacut si inghitit, decid sa stau de vorba personal cu doamna Veta le telefon ( intrucat isista sa dea telefoane in continuare ). Vorbeste urat si inchide. Sun din nou. Raspunde. O rog sa imi acorde 2 minute si o asigur ca este prima si ultima data cand va sta de vorba cu mine. O intreb de ce ma acuza pe mine ca am scris presupusul mesaj – imi spune ca eu foloseam numele de ‚ingeras’ ca alint, iar in mesaj scria ‚noapte buna ingeras’. O intreb daca a vazut numarul meu de telefon la presupusul mesaj – imi raspunde ca nu. O mai intreb o data atunci de ce ma acuza – nu primesc nici un raspuns. O intreb cu ce am deranjat atat de mult. Imi spune ca am fost vazuta o data de Isabela cu sotul sau in masina. Ii spun despre ce era vorba ( vroiam sa imi gasesc ceva de lucru iar domnul Marin mi-a spus ca imi face cunostiinta cu un fost coleg de scoala care m-ar putea angaja pe undeva pe la un inspectorat, merg cu el spre Piata Romana, trecem pe langa Isabela, ii facem cu mana, vorbim la telefon cu ea, ii spunem unde mergem. In urma discutiilor, Isabela ii spune mamei sale despre ziua respectiva, insa ‚omite’ sa adauge faptul ca am vorbit si la telefon si ca stia unde ne duceam ). Imi adauga in ‚discutie’ alte cateva aspecte de genul asta, ii raspund la intrebari, ramane fara argumente, incheiem convorbirea, ii urez sa isi rezolve problemele acasa si sa nu ne mai auzim vreodata, la revedere ( sau mai bine zis la-nici-o-vedere ).
Detalii:
- Isabela este ‘hartuita’ de seful ei de la serviciu, care este un ‘obsedat’ de aproape 60 de ani si deoarece o ‘deranjeaza’ atat de mult de aproape 4 ani de zile continua sa lucreze cu el ( ca, de, salariu moca nu da peste tot ).
- Ionela ( prietena de familie ) – acuzata ca are de a face cu sotul… Siscela ( prietena de familie ) – acuzata ca are de a face cu sotul… mai pe scurt – femeile care au calcat in curtea respectiva – toate acuzate la randul lor ( direct sau indirect ) ca au avut de a face cu sotul doamnei Veta ( detaliu aflat ulterior si prea tarziu )
- eu – marul ‘actual’ al discordiei – acuzata ca nu am fost in vizita pentru a fi cu Igor, ci cu domnul Marin ( nu imi amintesc sa fi lasat vreodata de inteles ca eu si Igor suntem sau am putea fi impreuna, de la bun inceput l-am privit ca pe un prieten si asa a si ramas mereu )
- eu – acuzata ca am pus poze in calculator la ei cu mine sumar imbracata ( vorba uneia dintre prietenele mele – daca vroiam sa apar sumar imbracata nu trebuia sa o fac neaparat prin poze, si in nici un caz lasand dovezi in casa lor ).
- eu – acuzata ca am vorbit in nenumarate seri cu domnul Marin la telefon, inclusiv cand eram cu iubitul meu, si la orice iesire a domnului Marin din casa sau orice convorbire la telefon avuta, se pare ca numai cu mine s-a vazut sau a stat de vorba – chiar si cand iesea sa ia un pachet de tigari probabil )
- eu – acuzata ca am scris poezii ‘erotice’ pentru domnul Marin ( de pe la 14 ani am inceput sa scriu versuri, cu povesti si scenarii din capul meu de la prea multe filme vazute probabil, vreme la care Isabela era ‘curioasa’ in alte domenii, dar nu are importanta, am scris pe la 16 ani si poezii de dragoste, sa imi fie rusine ca nu am cerut voie inainte ).
- eu – acuzata ca domnul Marin imi ia apararea ( se pare ca la acuzatiile ce mi s-au adus si apelativele cu care am fost denumita, domnul Marin a indraznit sa isi contrazica familia si sa le spuna ca nu au dreptate sa se comporte asa )
- eu – acuzata ca pozez in victima ( cand doamna Veta timp de o ora stand de vorba la telefon cu unul din prietenii mei, practic un strain pe care nu l-a vazut niciodata, i-a destainuit acestuia cele mai intime detalii din viata ei ).
- eu – acuzata de ipocrizie ( cand Isabela spune lucurile cu jumatati de masura si in loc sa incerce sa isi impace parintii, ea cauta noi pretexte pentru a mentine discutia deschisa, cand cu ceva vreme in urma sarea la bataie la mama sa, sau declara sus si tare cat nu isi sufera mama, si cat de bine este ‘sa plece mama la tara’, sau ‘sa stea naibii in camera ei sa nu ne mai deranjeze’, iar acum este cea mai buna prietena si confidenta cu ea ).
- eu – denumita ‘c***a’ ( cand, pur si simplu nu are rost sa numar barbatii din viata mea si cei din viata Isabelei – sau, dupa ce prieteni are, vorba aia, ‘spune-mi cu cine umbli ca sa iti spun cine esti’ )
- eu – acuzata ca o torn pe Isabela la tatal ei ( avand impresia probabil ca pastrez insultele si amenintarile ei numai pentru mine, insa atat mama cat si familia mea au stiut de ele mereu, si in randurile cand mama a stat de vorba cu domnul Marin, acesta a fost intrebat despre diversele ‘actiuni’ ale familiei sale impotriva mea – de care nu stia pentru ca, se pare, familia sa ‘a omis’ sa spuna cu ce isi ocupa timpul ).
- eu – acuzata ca le distrug familia. Cand timp de un an jumatate am suportat toate toanele lor si am tacut din gura, pentru ca si in momentul de fata consider ca ‘rufele se spala in familie’ si ei singuri trebuie sa isi rezolve problemele. Cand, din cate am inteles, domnul Marin insusi a fost facut cu ou si cu otet, atat de sotie ( tinuta mai mult de 20 de ani pe post de casnica – vezi proverbul ‘fereste-te de oamenii care nu lucreaza, caci ei intrucat nu au nici o activitate isi vor ocupa mereu timpul judecand vietile altora ) cat si de propriul copil, asta este in continuare vina mea. Cand seara de seara primeste acuzatii, cand zi de zi se pornesc aceleasi discutii, cand se cer explicatii care sunt oricum considerate mincinoase, cand in momentul cand nu mai sunt discutii, Isabela sau doamna Veta mai cauta sa mai trimita cate un sms sau sa mai faca cate o pagina de profil de Hi5, ca sa se nasca noi motive de disputa, sau noi pretexte - eu sunt de vina pentru absolut tot.

Dupa ultima convorbire doua saptamani nu am mai auzit nimic de la nimeni, dupa care incep din nou sms-uri, de data asta foloseste apelativul ‚tati’ pentru domnul Marin ( care tot timpul s-a purtat cu mine ca si cu copii sai, motiv pentru care intai am fost centrul problemei sub aspectul unui al treilea copil in familie, dupa care s-a mers mai departe ).
Termin ultimul an universitar.
6 iulie 2009 – moare sora mamei mele. Nu pot pleca la inmomantare, deoarece pe data de 9 iulie am licenta. Toti insista sa raman sa imi dau examenul. Eu vreau sa renunt. Nu pot invata, nu pot dormi, nu mai am lacrimi sa plang… Ma duc la licenta, cu gandul la matusa mea, termin examenul si se afiseaza nota – 9.60. Ma intorc acasa, ma afund in somn din nou cu ceva Melatonina. Trec zilele, reusesc sa schimb toate numerele de telefon, imi fac bagajele, platesc facturile, las toate in ordine acasa, ma despart de prieteni cu gandul revederii in situatii mai bune si plec la mama. Ajung la mama, stau o luna la ea. Domnul Marin este si el acolo la lucru ca intotdeauna, cu zambetul sters de pe chip si privirea pierduta. Primeste mesaj de la sotie, care aflase de moartea matusii mele – ‘vezi ca te-a lovit Dumnezeu’ scrie ea. Ma umplu de ura si furie, as fi vrut sa nu mi se spuna ce scria, ma duc in camera si incerc sa ma afund din nou in somn si inconstienta. Plec in Anglia spre a imi gasi linistea si ceva de munca cel putin provizoriu, lucrez la un hotel, in parte la receptie si totodata ma ocup de calcule lunar. Probabil situatia continua la fel, nu imi mai pasa, nu mai am nici un numar de telefon, poate nici identitate, vreau doar sa uit tot si sa imi gasesc puterea de a o lua de la inceput.
Ma apuc sa scriu despre ‘invatatura mea de minte’ si totodata sterg cu buretele tot ce a fost urat in viata mea. Aveti grija in cine aveti incredere si incercati sa traiti cat mai frumos, viata este mult prea scurta pentru a fi irosita fara rost :)

De la: emi63, la data 2009-09-10 16:19:15sa stii ca dac pui in pagina aceste intamplari, ai avea succes bafta