Setari Cookie-uri

cum treci peste moartea cuiva foarte drag?

in 2008, cu o saptamana inainte sa incep primul an de facultate, mama mea a facut un accident vascular cerebral si a murit. totul s-a intamplat in decurs de 12 ore: seara o durea putin capul iar a doua zi dupa-amiaza a fost anuntat decesul. am avut cu ea o relatie tipica mama-fiica: ba eram cele mai bune prietene , ba ne certam ca nebunele, in mare parte din cauza mea. au trecut 2 ani de atunci si inca nu reusesc sa trec peste asta, plang din orice si nu stiu ce sa fac sa imi revin. ma puteti ajuta?
danny_danna
Postat pe 30 Mai 2010 18:38
e foarte greu,dar incearca sa te gandesti cu drag la momentele frumoase si placute petrecute cu ea atunci cand esti trista.....la mine a mers! fii tare,nu o sa o poti uita/trece peste asta usor doar trebuie sa te impaci cu ideea ca nu mai e si ca intotdeauna te va veghea de SUS,si va avea grija de tine ai grija de tine....succes!
sweet_heart
Postat pe 10 Iunie 2010 00:18
buna! si eu am pierdut pe cineva pe care il iubeam foarte mult. nu cred ca se pune problema vreodata sa treci peste sau sa uiti....sti cum fac eu sa mai incurajez? ma gandesc ca el e acolo sus si ma vede si nu si-ar fi dorit niciodata sa ma faca trista sau sa pling. ma gandesc ca trebuie sa zambesc de dragul lui si sa fiu puternica , sa merg mai departe. gandeste-te ca mama ta si-ar dori sa te vada fericita si fa totul sa o faci mandra de tine! mult noroc draga mea!
RAEL
Postat pe 11 Iunie 2010 12:36
tocmai ca ai avut o relatie speciala cu ea ar trebui sa te gandesti ca ea de acolo de unde este este mereu langa tn
inteleg ca simti nevoia de concret, simti nevoia sa vorbesti cu ea sa o imbratisezi, dar trebuie sa te gandesti ca e mult mai bine asa, este un test din viata ta si trebuie sa trece peste el vor urma altele si mai grele
yumy
Postat pe 11 Iunie 2010 12:50
draga mea fiecaruia dintre noi ne este dat sa ducem o cruce pe acest pamant mai grea sau mai usoara.Pot sa-ti spun doar ca si eu la randul meu am pierdut pe cineva drag si alinarea mea sunt amintirile frumoase petrecute impreuna,gandul ce ma poarta zi de zi catre ce ar putea sa-mi spuna acum cand trec printr-un moment greu ce ar fi facut ce sfat mi-ar fi dat si lucrurile devin mai usoare dar ca sa ajung la aceasta performanta mi-au trebuit 7 ani si nu vreau sa crezi ca si la tine poate dura atat din contra poate mai putin acum depinde de fiecare persoana in parte pe noi ne desparteau 17 ani de bune si rele de amintiri frumoase de momente dulci si amare ...Acum nu-ti doresc decat sa ai puterea sa mergi mai departe cu fruntea sus printre oameni sa te gandesti ca in dreapta ta va sta mereu dea pururi cea care ti-a fost este si iti va fi MAMA...Curaj...Numai bine sa ai parte si fericirea sa-ti fie carare batatorita...Cu stima...
GYPSI
Postat pe 11 Iunie 2010 14:10
nu o sa treci niciodata peste, decat ca o sa inveti sa accepti realitatea... prietenul meu a murit de aproape 2 ani, am stat 6ani impreuna, nu am reusit sa trec peste asta... pe fiecare seara ma duc la mormantul lui si stau "de vorba cu el" Cand simti nevoia sa vorbesti cu ea, fa acest lucru, stai intr-un loc unde vorbeati voi de obicei, spune-i ce ai pe suflet, sau scrie pe o foaie si cand termini da-i foc, o sa te simti mult mai bine...bafta si incearca sa gandesti pozitiv, ingerasii sunt langa noi, nu ne parasesc niciodata, doar ca nu-i putem vedea!
Creolina
Postat pe 11 Iunie 2010 20:39
Am avut ocazia sa vad la televizor o emisiune despre o clarvazatoare care se intilnea cu oameni in diverse emisiuni sau chiar pe strada carora le murise o persoana apropiata.Mai exact era un fel de legatura intre persoana moarta si cea in viata.Era mesagelul celei de dincolo.Intodeauna mesajele au fost ca cei de dincolo sant acum in pace si sint bine si ca am face bine sa ne vedem de ale noastre ca ei nu au nevoie sa le ducem grija.Ba mai mult ei pot vedea exact ce se intimpla in vietile noastre.Asa ca tu ai putea sa faci ceva de care stii ca mama ta ar fii fost mandra si sigur te vei simti si tu mai usurata stiind ca ea te-ar putea vedea si ar putea fii fericita pentru tine.Mult succes!
blanch
Postat pe 12 Iunie 2010 02:59
e foarte greu ...dar cu timpul o sa te impaci cu situatia de uitat nu o sa uiti....si eu am perdut pe cineva foarte drag mie ....am reusit sa merg mai departe datorita ficeii mele care mia dat din nou un sens vetii.....sper ca si pe tine te va ajuta sa mergi mai departe atunci cand vei avea un copli ...este o mare binecuvantare......
kudika151469
Postat pe 12 Iunie 2010 06:05
e foarte greu ...dar cu timpul o sa te impaci cu situatia de uitat nu o sa uiti....si eu am perdut pe cineva foarte drag mie ....am reusit sa merg mai departe datorita ficeii mele care mia dat din nou un sens vetii.....sper ca si pe tine te va ajuta sa mergi mai departe atunci cand vei avea un copli ...este o mare binecuvantare......
kudika151469
Postat pe 12 Iunie 2010 06:05
Daca ai o activitate profesionala intensa ce implica angajament ,concentrare si responsabilitate , activitati cu publicul sau care necesita deplasari lungi ... ai "norocul" sa dejoci sau sa depasesti gandurile care te impresoara si care "TE POT IMBOLNAVI SAU IMOBILIZA "! MAMA TA CRED CA DORESTE SA-TI CONTINUI VIATA (ptr ca fiecare dintre noi trebuie sa ne facem datoria si sa ne urmam un destin in FATA DOMNULUI ),NU SA TE INECI IN PLANS SI AMARACIUNE ! ... PENTRU EA ACOLO UNDE ESTE...II ESTE FOARTE BINE SI TREBUIE SI TU SA-NTELEGI CA DACA MAMEI TALE II ESTE OKAY,TREBUIE SI TIE SA-TI FIE BINE ! MAMA TA ESTE UN INGER ACUM DIN DREAPTA DOMNULUI SI TE VEGHEAZA IN TOT CEEACE SIMTI SI-N CEEACE FACI ! CAND VREI SA INTREPRINZI CEVA CU REUSITA SAU SA-TI MEARGA BINE INTR-O ACTIUNE INCERTA ...CEREI AJUTOR MAMAI TALE ,CARE-I INGERUL TAU PROTECTOR O PERIOADA PRECUM SI DOMNULUI NOSTRU SI TI SE VA INDEPLINI ! PS...INCEARCA SA FII IN PREAJMA PRIETENILOR ,IN AFARA ORELOR DE PROGRAM CAT MAI MULT TIMP CU PUTINTA,INCEARCA SA CALATORESTI IN WEEK-END'uri ,macar pana la munte sau i-ati racheta de tenis din cui si...fa miscare macar 2 ore din 3 in 3 zile !
crysis
Postat pe 12 Iunie 2010 07:26
Buna dragalasa! te inteleg perfect,sunt mama a trei copii si niciunul din ei nu accepta sa vb despre moartea mea,atat fetele cat si baiatul.Dar la randul meu am pierdut parintii ,pe amandoi in 3 saptamani.Ce-i drept erau mai in varsta,dar nu mi-a fost usor,pt ca s-au dus unul dupa altul asa de repede si dupa 9 luni a murit si soacra mea.Greu sa pierzi persoanele dragi tie,am suferit ,dar incet,incet mi-am revenit.Oricum chiar daca nu o vezi pe mamica ta,ea de acolo de sus te vegheaza si pt ca te-a iubit sa stii ca sufera ca tu esti nefericita.Esti tanara,nu sta singura,aduna in jurul tau oameni si incearca sa te gandesti la cele mai frumoase clipe avute cu mama ta si va fi mai bine!De uitat nu o vei uita niciodata e normal ,dar asa a lasat Dzeu.M;ai groaznic ar fi fost pt mamica ta ,daca ea ar fi trait si te-ar fi pierdut pe tine,pt ca este cea mai nefireasca despartire.Bafta si Dzeu sa te ajute sa treci cu bine in viata!
mimishor957
Postat pe 12 Iunie 2010 08:57
buna
stiu cit de greu este.am avut o perioada ...foarte neagra in viata mea.accidente stupide,spitalizari cu salvarea vietii doar printr-o minune...(nu la mine la parinti)si apoi 4 dintre cele mai dragi persoane le-am pierdut pentru totdeauna...si asta in doar 2 ani.
pe moment am rezistat...abia dupa ce s-au terminat decesele la aproximativ o saptamina am cazut.
subconstientul a lucrat...am avut( dupa cum spun unii)noroc...am fost tare.
recuperarea am inceputo singur prin plimbari calatorii si discutii cu prietenii dar despre cu totul si cu totul alte probleme decit despre ce am tras si prin ce am trecut.am mers chiar si la medic...dar doar pentru a vedea ce recomandari imi va face...mi-a dat niste medicamente pe care eu nu le-am folosit (in general nu folosesc) si plimbari in aer liber,calatorii,relaxare in general ...si sa ma deconectez sa nu ma gindesc la ce a fost...incet incet mi-am revenit...dar si acum daca incerc sa vorbesc cu cineva despre acea perioada...imi vine foarte greu si prefer sa schimb discutia.
v-a fi greu dar incearca sa nu te mai gindesti la acel lucru...ocupa-ti timpul fa orice sa nu ai timp sa cazi in acea melancolie bolnavicioasa...gindeste doar ca trebuie sa faci lucrurile sa mearga si ca le faci si pentru persoana care nu mai este acum linga tine ...sa-ti spuna daca ai facut bine sau nu.fii tare si vei reusi.sa stii ca daca nu te ajuti tu nimeni dar absolut nimeni nu te poate ajuta.totul trebuie sa plece de la tine si din interiorul tau.daca tu nu te vei mobiliza sa te ridici din locul in care ai cazut nimeni nu te poate ridica...iar daca nu faci nimic te vei afunda si mai rau si v-a fi mult mult mai greu sa te intorci.
gaseste forta sa treci peste ...poti sa o faci.
RUY_BLAS
Postat pe 12 Iunie 2010 09:51
De la: kudika117120, la data 2010-05-30 18:38:57in 2008, cu o saptamana inainte sa incep primul an de facultate, mama mea a facut un accident vascular cerebral si a murit. totul s-a intamplat in decurs de 12 ore: seara o durea putin capul iar a doua zi dupa-amiaza a fost anuntat decesul. am avut cu ea o relatie tipica mama-fiica: ba eram cele mai bune prietene , ba ne certam ca nebunele, in mare parte din cauza mea. au trecut 2 ani de atunci si inca nu reusesc sa trec peste asta, plang din orice si nu stiu ce sa fac sa imi revin. ma puteti ajuta?
SUFLETE ESTI DEPRESIVA >>A FOST F. BRUSC ,DISPARITIA MAMEI TALE ,NU AI AVUT TIMP SA CONSTIINTIZEZI CA MAMICA TA PLEACA >>DAR >.TE ROG SA TE GANDESTI CA PENTRU DANSA A FOST MULTTTTTTTTTTTTTT MAI" BINE "!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! == TE duci la dansa si-ti descarcii sufletul ,azi ,maine .... si vei vedea ca incet ,incet TE VEI DUCE ,DES SA-I SPUI CE TE DOARE SIIIIIIIIIIIIIII >>DANSA TE VA AJUTA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
kudika080388
Postat pe 12 Iunie 2010 09:56

Buna pt toti cei care scriu,citesc sau doar se uita peste aceste randuri.Am trecut si eu peste un moment tragic de genul acesta.Trebuia sa ne casatorim,era cel mai minunat om,dar soarta a facut sa-l pierd intr-un accident stupid.Cand mi s-a adus la cunostinta am avut impresia ca totul s-a sfirsit,nu va puteti imagina cum e acea durere.Au fost zile de cosmar,apoi un an pe care nu mai vreau sa mi-l amintesc,voiam doar sa mor si eu...Dar nu este asta o rezolvare.Viata inseamna sa mergi mai departe nu sa renunti la ea,asa ca m-am decis sa-mi ocup tot timpul cu ceea ce stiam sa fac cel mai bine,mi-am deschis un cabinet de pshihologie si am inceput sa fac"operatii pe cord deschis"pt cei care aveau nevoie de un nou inceput.Sfatul meu,draga mea,este sa mergi mai departe pt ca nu poti sa alegi altceva decat viata,iar ea iti va da taria sa treci peste aceasta durere.Aminteste-ti ca suntem oameni,ne nastem,traim si apoi,inevitabil ne stingem,lasind loc la o alta viata.Nu uita ca in clipele cind esti singura sa ridici ochii spre cer si sa vorbesti cu persoana iubita,iti va face bine,pt ca asa va fi mereu prezenta si fara sa o auzi,sa o vezi,sa o poti atinge.Oricum ea va fi in sufletul tau pt totdeauna,iar tu vei merge mai departe.
danielabartoi
Postat pe 12 Iunie 2010 11:04
draga mea , ai incredere in dumnezeu ( dumnezeu sa o ierte ). deci dumnezeu cand ne-a creat nu ne-a creat nemuritori. trebuie sa acceptam , ca suntem muritori ,si tot ce vine de la dumnezeu bune si rele trebuie sa le acceptam. deci credinta ta in dumnezeu te va face sa treci peste pierderea asta . cu toti stim ca este foarte dureros sa pierzi pe cineva drag, dar inacelasi timp trebuie sa acceptam vointa lui dumnezeu, numai asa vom putea trece peste orice pierdere. pt. asta dumnezeu a lasat uitarea, si nu trebuie sa uitam 1 singur lucru , ca de la dumnezeu am venit la el cu siguranta ne vom intoarce ,amin.sper ca bunul dumnezeu sa i-ti intareasca credinta si sa treci peste orice pierdere cu usurinta .
kudika155098
Postat pe 12 Iunie 2010 11:12
De la: sirghea, la data 2010-06-12 09:51:19buna
stiu cit de greu este.am avut o perioada ...foarte neagra in viata mea.accidente stupide,spitalizari cu salvarea vietii doar printr-o minune...(nu la mine la parinti)si apoi 4 dintre cele mai dragi persoane le-am pierdut pentru totdeauna...si asta in doar 2 ani.
pe moment am rezistat...abia dupa ce s-au terminat decesele la aproximativ o saptamina am cazut.
subconstientul a lucrat...am avut( dupa cum spun unii)noroc...am fost tare.
recuperarea am inceputo singur prin plimbari calatorii si discutii cu prietenii dar despre cu totul si cu totul alte probleme decit despre ce am tras si prin ce am trecut.am mers chiar si la medic...dar doar pentru a vedea ce recomandari imi va face...mi-a dat niste medicamente pe care eu nu le-am folosit (in general nu folosesc) si plimbari in aer liber,calatorii,relaxare in general ...si sa ma deconectez sa nu ma gindesc la ce a fost...incet incet mi-am revenit...dar si acum daca incerc sa vorbesc cu cineva despre acea perioada...imi vine foarte greu si prefer sa schimb discutia.
v-a fi greu dar incearca sa nu te mai gindesti la acel lucru...ocupa-ti timpul fa orice sa nu ai timp sa cazi in acea melancolie bolnavicioasa...gindeste doar ca trebuie sa faci lucrurile sa mearga si ca le faci si pentru persoana care nu mai este acum linga tine ...sa-ti spuna daca ai facut bine sau nu.fii tare si vei reusi.sa stii ca daca nu te ajuti tu nimeni dar absolut nimeni nu te poate ajuta.totul trebuie sa plece de la tine si din interiorul tau.daca tu nu te vei mobiliza sa te ridici din locul in care ai cazut nimeni nu te poate ridica...iar daca nu faci nimic te vei afunda si mai rau si v-a fi mult mult mai greu sa te intorci.
gaseste forta sa treci peste ...poti sa o faci.

miss_darine
Postat pe 12 Iunie 2010 11:12
e o durere de nedescris.....moartea cuiva drag!mai ales moartea celei mai importante persoane care ti-a dat viata!si mie mi-a murit bunica, care mi-a fost ca o a doua mama acum 9 saptamani! eu lucrez in sistemul sanitar....si cu toate astea nu am putut face nimic!m-am simtit atat de neajutorata,am incercat totul dar din pacate accidentul vascular a fost fatal! acum ma duc la ea acasa si stau cu orele singura in camera ei si o simt acolo de multe ori! iar de fiecare data cand vreau sa ii cer sfatul sau am nevoie de ajutot ridic privirea spre cer si vorbesc cu ea!poate pare stupid pentru uni dar pe mine ma ajuta mult........si nu trebuie sa te gandesti ca ai pierdut-o ci gandeste-te ca acolo unde este ii este mult mai bine si nu se mai chinuie! eu la concluzia asta am ajuns cand am vazut-o pe bunica mea cum se chinuia pe patul de spital si eu nu puteam sa ii fac nimic.......
oksanaa
Postat pe 12 Iunie 2010 12:09
ai stat vreodata sa te intrebi , ce este de fapt moartea? poate de aici ar fi bine sa porneasca gindurile si framintarile tale, vad ca esti din tim., sunt multi psihologi buni acolo care te-ar putea ajuta; din pacate la noi la romani nu exista aceasta cultura si unora le este frica sa apeleze la ajutor specializat, crede-ma de asa ceva ai nevoie nu de sfaturi pe forum, din ce spui tu ar exista si un usor sentiment de vinovatie din partea ta, poate ma insel sau poate nici tu nu-ti dai seama, iti doresc putere si sa fii convinsa ca undeva sus sau poate chiar din adincul tau mama ta exista, ca nu o simti material linga tine nu inseamna ca nu-i cu tine, oricum o porti vrind/nevrind mereu in amintiri.........
Claudya10
Postat pe 12 Iunie 2010 12:36
Mama ,..ocupa in viata fiecaruia dintre noi un loc cu totul aparte, si relatia copil -mama are un rol hotarator in formarea noastra ulterioara...ca oameni !!! Mamele bune doresc intotdeauna binele copilului,iar micile certuri,de obicei ,deriva din neconcordanta ideilor dintre generatii !!! Indiferent ce nemultumiri ai legate de modul cum ai perceput-o cand traia...regretele sunt tardive !!! Trebuie sa constientizezi faptul ca, atata timp cat traim....,parintii traiesc prin noi !!! Purtam zestrea genetica mostenita de la ei (parinti,bunici,strabunici .etc...)si singurul lucru pe care-l mai putem face pentru ei este sa ne rugam pentru sufletele lor,de cate ori avem ocazia si sa le ducem cate-o floare si cate-o lumanare !!! Nimic nu linisteste sufletul ca rugaciunea spusa din toata inima !!! Iti spun acest lucru din proprie experienta,caci in urma cu treizeci de ani mi-am pierdut ambii parinti in jurul varstei de cincizeci de ani,ramanand singura ,cu doua fete sub doi ani,la o soacra insensibila si un sot agronom ,toata ziua plecat !!! A fost cumpit de greu,insa mama m-a urmarit tot timpul in gand ..si am reusit sa-mi cresc fetele,sa le dezvolt dragostea de-a invata,iar momentan ma simt o mama implinita,ambele au facut facultate ,.. mi-au adus multe bucurii si satisfactii ,una dintre ele facandu-ma si bunica !!!
Iti recomand din tot sufletul sa te impaci cu gandul.ca asa i-a fost soarta.. si sa incerci sa faci ceea ce te-a invatat de bine ,cand traia !!! Alimenteaza-te sanatos..,ia niste vitamine naturiste,calmogen pentru linistire si incearca sa renasti ,caci asta-i viata,...nu iarta !!!
Sunt sigura ca vei gasi persoane care sa-ti daruiasca afectiunea de care ai atata nevoie,dar sa nu uiti ca rugaciunea este remediul cel mai bun !!! Timpul va atenua durerea si -ti vei gasi echilibrul pierdut !!! Sa auzim numai de bine si...lupta,..caci viata-i o continua lupta !!!
kudika133347
Postat pe 12 Iunie 2010 13:28
buna..si mie mi-a decedat mama cand aveam 21 ani..a fost un soc destul de puternic..mi-a fost f greu si inca imi mai este..aveam un baietel de 11 luni si cred ca datorita lui am reusit sa trec peste aceasta pb..ma gandeam ca pt el traiesc si trebuie sa merg inainte..aveam momente cand imi aminteam de momentele placute petrecute cu mama,ma gandeam la faptul ca ceea ce faceam sigur i-ar fii placut sau nu mamei...traiam doar cu gandul la ea..m-am incurajat singura..trebuie sa ai un psihic destul de bun ca sa poti trece peste acest moment..eu cu mama aveam o relatie f buna si vreau sa zic ca nu s-a steptat nimeni sa se intample asta..seara am ras am glumit si dimineata am gasito decedata..nu stiu tu cum ii vezi pe cei din jur,dar eu aveam impresia ca ma dau la o parte pt ca ei au parinti iar eu nu..la mine ambii parinti sunt decedati.tatal a murit inainte cu 1 an fata de mama...m-am incurajat singura asa am reusit sa mai trec peste acel moment..
dianatl
Postat pe 12 Iunie 2010 13:34
Nu am incercat pana acum aceste sentiment,am 23 de ani ambii bunici care m-au crescut traiesc,mama e plecata in strainatate,tata nu am avut de mica,insa desi sunt momente cand nu ma inteleg bine cu ei,momente cand imi pare rau ca mama a stat departe de noi,ma gandesc cu groaza la gandul ca i-as putea pierde...ma pun in situatia ta si iti spun ce as face eu,in primul rand e important sa nu fii singura,sa ai un iubit sau un prieten caruia sa ii vorbesti despre asta de cate ori simti nevoia,asa te descarci,e bine si sa plangi pentru ca te eliberezi de energia negativa acumulata si dupa te vei simti mai bine,ai putea sa il rogi sa mearga cu tine de fiecare data cand vrei la mormantul mamei tale si sa vorbesti cu ea,sa ii duci florile preferate...sa faci mancarea ei preferata sau dulciurile preferate si sa le dai de pomana...numai alaturi de cineva care sa te asculte si sa te inteleaga poti depasi mai usor situatia,desigur ca si un psiholog te poate ajuta mult asta in cazul in care ti-ai putea permite unul.Deasemeni poti incerca sa citesti mai multe despre trecerea in nefiinta a oamenilor,carti despre spiritual,despre interpretarea mortii in mai multe culturi,poate asa iti faci o idee mai ampla despre necunoscut!! in rest iti urez multa putere nu pentru a trece peste, ca nu ai cum...ci pentru a intelege si a accepta mai usor situatia.
_EnYa_
Postat pe 12 Iunie 2010 14:13
Buna ,eu nu stiu cum am sa ma descurc,tocmai a murit tata maine il inmormantez ,mi=e teama de ziua de luni ,deja mi-e dor de el
daniiis
Postat pe 12 Iunie 2010 23:21
De la: miss_darine, la data 2010-06-12 11:12:28
De la: sirghea, la data 2010-06-12 09:51:19buna
stiu cit de greu este.am avut o perioada ...foarte neagra in viata mea.accidente stupide,spitalizari cu salvarea vietii doar printr-o minune...(nu la mine la parinti)si apoi 4 dintre cele mai dragi persoane le-am pierdut pentru totdeauna...si asta in doar 2 ani.
pe moment am rezistat...abia dupa ce s-au terminat decesele la aproximativ o saptamina am cazut.
subconstientul a lucrat...am avut( dupa cum spun unii)noroc...am fost tare.
recuperarea am inceputo singur prin plimbari calatorii si discutii cu prietenii dar despre cu totul si cu totul alte probleme decit despre ce am tras si prin ce am trecut.am mers chiar si la medic...dar doar pentru a vedea ce recomandari imi va face...mi-a dat niste medicamente pe care eu nu le-am folosit (in general nu folosesc) si plimbari in aer liber,calatorii,relaxare in general ...si sa ma deconectez sa nu ma gindesc la ce a fost...incet incet mi-am revenit...dar si acum daca incerc sa vorbesc cu cineva despre acea perioada...imi vine foarte greu si prefer sa schimb discutia.
v-a fi greu dar incearca sa nu te mai gindesti la acel lucru...ocupa-ti timpul fa orice sa nu ai timp sa cazi in acea melancolie bolnavicioasa...gindeste doar ca trebuie sa faci lucrurile sa mearga si ca le faci si pentru persoana care nu mai este acum linga tine ...sa-ti spuna daca ai facut bine sau nu.fii tare si vei reusi.sa stii ca daca nu te ajuti tu nimeni dar absolut nimeni nu te poate ajuta.totul trebuie sa plece de la tine si din interiorul tau.daca tu nu te vei mobiliza sa te ridici din locul in care ai cazut nimeni nu te poate ridica...iar daca nu faci nimic te vei afunda si mai rau si v-a fi mult mult mai greu sa te intorci.
gaseste forta sa treci peste ...poti sa o faci.


multumesc...
RUY_BLAS
Postat pe 13 Iunie 2010 11:20
NU POTI TRECE!!!!!!!!!!!
AM 52 ANI
IN 2008 -11.07-O VINERE
AM PIERDUT
UN COPIL
DE 25 ANI
CUM SA TREC?
OARE/??????????????????????????????????????
ACCIDENT MOTCICLETA
PE INTERNET
POTI
SA
VEZI
SCRIE
-MORT IN ACCIDENT DE MOTOCICLTA FARA CASAC SI PERMI
S
IN BUCURESTI
SECTOR 4
crsgabita
Postat pe 13 Iunie 2010 16:03
Buna,
trebuie sa fi tare si sa mergi inainte.
Iindiferent cat de greu ne este, viata trebuie traita.
Trebuie sa pastram amintirea celor dragi sI sa invatam sa traim, indiferent de ceea ce ne ofera viata.
Sa ne inconjuram de oameni dragi, de prieteni ....Daca ma adaugi in lista ta de prieteni, iti pot fi prietena.

Cu drag,
F.
felicias72
Postat pe 13 Iunie 2010 16:12
Imi pare rau de ce ti s-a intamplat,in acceasi situatie sunt eu,dar zic ca tot timpul le rezolva pe toate,nu in totaliate dar cat de cat treci....e foarte greu sa-ti pierzi mai ales mama,eu am pierdut-o pe a mea in 4 aprilie 2002,si abia in 2006 am realizat ca totusi trebuie sa mai schimb ceva in casa,sa renovez...si tot nu mi-a trecut si nicicand nu-mi va trece,niciodata.....e greu,foarte greu sa nu o mai stiu langa mine,asa cum era ea,cu gura pe mine....cel putin stiam ca cineva ma asteapta acasa si imi duce grija..... Tare imi e dor de ea
Caliope
Postat pe 13 Iunie 2010 16:18
e foarte greu...gandestete ca iti faci rau daca plangi ...asta imi zic si mie...resemneaza-te! asa a fost sa fie!
roz5blue6lila7
Postat pe 13 Iunie 2010 18:39
De la: crsgabita, la data 2010-06-13 16:03:38NU POTI TRECE!!!!!!!!!!!
AM 52 ANI
IN 2008 -11.07-O VINERE
AM PIERDUT
UN COPIL
DE 25 ANI
CUM SA TREC?
OARE/??????????????????????????????????????
ACCIDENT MOTCICLETA
PE INTERNET
POTI
SA
VEZI
SCRIE
-MORT IN ACCIDENT DE MOTOCICLTA FARA CASAC SI PERMI
S
IN BUCURESTI
SECTOR 4
traim cu amintirea celor care i-am pierdut...ei traiesc in inimile noastre !
roz5blue6lila7
Postat pe 13 Iunie 2010 18:42
De la: crsgabita, la data 2010-06-13 16:03:38NU POTI TRECE!!!!!!!!!!!
AM 52 ANI
IN 2008 -11.07-O VINERE
AM PIERDUT
UN COPIL
DE 25 ANI
CUM SA TREC?
OARE/??????????????????????????????????????
ACCIDENT MOTCICLETA
PE INTERNET
POTI
SA
VEZI
SCRIE
-MORT IN ACCIDENT DE MOTOCICLTA FARA CASAC SI PERMI
S
IN BUCURESTI
SECTOR 4


E adevarat , nu poti trece ! Si eu sunt mama de inger , stiu ca nu te poti consola niciodata, dar am invatat sa traiesc cu durerea pierderii lui !

Postat pe 13 Iunie 2010 18:47
te inteleg perfect prin ce treci..si mie mi-a murit o persoana draga....si anume bunica mea ...care m-a crescut a murit acu` 6 ani. mi-a fosat foarte greu... si acuuma cand ma gandesc la ea imi vine sa plang si sufar..adevarul e ca nu poti uita pierdera cuiva sau cel putin eu nu am reusit...trebuie sa te impaci doar cu ideea
sper sa pastrezi toate amintirile placute in suflet...si sa poti trece cu bine peste toate obstacolele care ti se vor ivi in viata
ale_crainic
Postat pe 13 Iunie 2010 19:30

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
exista in Ro clinica unde se poate naste in apa? sunteti pentru cezariana sau nasterea normala?? 19 De la: nicoleta_douca 18 August 2009 17:48
cum se enerveaza un leu 10 De la: stem_29 20 Septembrie 2010 20:52
Suntem rude? 6 De la: PRALEA_ 3 Octombrie 2011 14:42
Innebuneste-l 4 De la: piper 19 August 2009 15:11
Exhibiþionism? 39 De la: greierash 2 Iulie 2009 17:02