Disperare,frica,suferinta si durere

i need some help :|

O mica mare problema

unreal17 Postat pe 3 Decembrie 2009 18:11
E ciudat cum facu unele greseli pe care le ascunzi de cei dragi si uite cum ajungi sa iti deschizi sufletul si sa ceri parerea si incurajarile unor necunoscuti...dar oameni la fel ca si tine,care sufera si traiesc,gandesc si simt la fel de intens... Am sau aveam o relatie de trei luni...la distanta,ne vedeam o data de 2 ori pe saptamana,dupa prima luna,am ramas insarcinata,eu am 25 ani,el 36,pana sa se intample,nu mi-am dorit un copil,cand am aflat ca sunt gravida,eram extrem de fericita si mi-am dorit copilul enorm...dar raspunsul lui m-a lovit mai tare decat orice...sub diferite pretexte,apoi a inceput sa se dea o lupta crunta inauntrul meu,imi doream copilul enorm,material,nu am nici o putere,am crescut fara tata si stiu cum este,de multe ori coplesitor...imi doream copilul enorm,pe el nu stiam daca il mai puteam privi dupa avort,il uram cand ma gandeam ce aveam sa fac,nu am vrut sa il constrang,nu imi mai pasa,ma dureau toate prea mult...din prostie,idiotenie,suferinta...l-am inselat...nu a insemnat nimic sufleteste pentru mine,in mintea mea idioata si in suferinta mea,am vazut in acea aventura o evadare...m-am intalnit doar o data cu celalalt...mai tarziu putin,an facut avortul,chiar "iubitul" meu m-a dus,nu am vrut sa intru in spital,dar el mi-a parut nervos si nerabdator si atunci am simtit ca in el nu pot spera ca imi va fi alaturi...il uram din tot sufletul meu in momentul ala,acum,au trecut 2 saptamani,nu stiu de ce sau cum,dar mi-am dat seama ca il iubesc enorm...a aflat de celalalt...mi-a cerut cateva zile sa se gandeasca,mi-a spus ca ma iubeste si ca nu vrea sa a o decizie gresita,imi vine sa fac orice sa imi fie rau psihic,sa nu mai pot simti pustietatea din sufletul meu...mi-a reprosat apoi,ca daca imi doream asa mult copilul nu trebuia sa tin cont de ce zicea el...nic nu stiu ce sa ma doara mai tare...sufletul ce l-am ucis si il doream sau faptul ca il pierd pe el acum...ce sperante sa am sa fie bine...as vrea sa pot intra in pamant!!!regret enorm tot ce am facut,sufar ingrozitor de mult si iubesc mai mult...dar la ce bun toate acum....?sa am puterea sa nu ma simt o ratata si o distrusa,o lasa si o idioata...?cum?cum sa mai vad ceva bun in mine sau in viata mea...am gresit ,regret,as vrea sa fiu iertata...cer prea mult...si nu merit nimic bun...
imi cer scuze pentru greselile de ortografie si exprimare...dar cu greu ma pot gandi la altceva...
unreal17 Postat pe 3 Decembrie 2009 18:16
"Am sau aveam o relatie de trei luni...la distanta,ne vedeam o data de 2 ori pe saptamana,dupa prima luna,am ramas insarcinata,eu am 25 ani,el 36" Buna, am citit cred de vreo doua ori confesiunea ta si am extras de fapt ce mi s-a parut mie interesant.1.Faptul ca ai ramas gravida din prima luna, denota f multa imaturitate din partea amandurora. 2.Tot imaturitate din partea ta se numeste si faptul ca te-ai ferit sa spui omului ca tu iti doresti f mult copilul acela.3.Aceeasi imaturitate te-a facut sa cauti sa te razbuni pe el, aruncandu-te in bratele altuia.Nu vreau sa arunc cu pietre, departe de mine gandul asta, dar acum culegi ce ai semanat. Pur si simplu trebuie sa te resemnezi ca toata aceasta relatie este ratata din start, 3 luni este o perioada relativ mica pt oricine, insa tu ai sarit peste multe etape care ar fi dus la maturizarea relatiei.Un sfat, daca nu ai bani sa consulti un psihiatru care sa te ajute sa treci peste acest of, incearca sa vb macar cu un preot !

miss_darine Postat pe 3 Decembrie 2009 19:03
a fost imaturitate sa raman insarcinata,dar nu am luat pastile la indemnul lui,iar lui i-am marturisit ca imi doresc copilul,insa el mi-a reprosat ca trebuia sa insist...un preot...?sa am mai multe remuscari,un psihiatru da...poate ca e singurul care ma poate ajuta,sau intr-un an de zile voi uita incet,incet,dar acum imi vine sa mor...
unreal17 Postat pe 3 Decembrie 2009 19:21
De la: miss_darine, la data 2009-12-03 19:03:07"Am sau aveam o relatie de trei luni...la distanta,ne vedeam o data de 2 ori pe saptamana,dupa prima luna,am ramas insarcinata,eu am 25 ani,el 36" Buna, am citit cred de vreo doua ori confesiunea ta si am extras de fapt ce mi s-a parut mie interesant.1.Faptul ca ai ramas gravida din prima luna, denota f multa imaturitate din partea amandurora. 2.Tot imaturitate din partea ta se numeste si faptul ca te-ai ferit sa spui omului ca tu iti doresti f mult copilul acela.3.Aceeasi imaturitate te-a facut sa cauti sa te razbuni pe el, aruncandu-te in bratele altuia.Nu vreau sa arunc cu pietre, departe de mine gandul asta, dar acum culegi ce ai semanat. Pur si simplu trebuie sa te resemnezi ca toata aceasta relatie este ratata din start, 3 luni este o perioada relativ mica pt oricine, insa tu ai sarit peste multe etape care ar fi dus la maturizarea relatiei.Un sfat, daca nu ai bani sa consulti un psihiatru care sa te ajute sa treci peste acest of, incearca sa vb macar cu un preot ! Poate un psiholog...... Prea exagerezi !!!!!
Sabrina_Nede Postat pe 3 Decembrie 2009 19:22
De la: unreal17, la data 2009-12-03 18:11:29dar el mi-a parut nervos si nerabdator si atunci am simtit ca in el nu pot spera ca imi va fi alaturi.... Ce te face sa crezi data viitoare cand veti avea probleme iti va fi alaturi ? Cand ti-a spus sa nu iei pastile inseamna ca era constient de faptul ca mai devreme sau mai tarziu vei ramane gravida . De aici poti trage doua concluzii : 1 - era pregatit sa devina tatic dar s-a razgandit intre timp 2 - nu era pregatit pentru copil in schimb era pregatit sa te puna pe masa de operatie pentru ca nu el e cel care trebuia sa treaca printr-un avort. Niciuna dintre concluzii nu este in favoarea lui . Acum e normal sa-ti fie greu si sa nu fii in stare sa vezi cum stau lucrurile cu adevarat dar in timp vei realiza ca ,,iubirea'' pentru el e doar o parere. O relatie la distanta de trei luni soldata cu un avort si inselat ........char il iubesti ? nu as crede
iris_4_ever Postat pe 3 Decembrie 2009 19:38
"Poate un psiholog...... Prea exagerezi !!!!! " Asa e sorry, mama lor de psiho, psihi! La un preot ma gandeam sa se duca,in cazul in care e mai bisericoasa!
miss_darine Postat pe 3 Decembrie 2009 19:51
il iubesc foarte mult,tocmai de aceea ma doare totul in asemenea hal,regret enorm ca l-am inselat,regret ca am facut avortul ,si mai tare doare cand pierzi din cauza ta ceea ce ai ajuns sa iubesti...nu am stiut cum sa reactionez atunci,eram mai mult singura si dezorientata,m-am reintors acasa dupa 6 ani in alt oras,nu am nici un fel de prieten,nu am gandit suficient de matur...dar chiar il iubesc,altfel pentru ce as suferi?cand chiar eu fiind gravida si cu gandul la avort ma gandeam ca nu o sa il mai pot vedea in fata ochilor pentru toata suferinta provocata,dar se pare ca dragostea a invins si am trecut peste toata durerea...si totusi am gresit irevocabil...
unreal17 Postat pe 3 Decembrie 2009 19:51
Da..La preot ai putea sa te duci sa te spovedesti sau ceva de genu..in caz ca ai constiinta incarcata.. si poate te mai linistesti
Sabrina_Nede Postat pe 3 Decembrie 2009 19:54
o sa incerc si asta,in fond,nu mai am nimic de pierdut Mi-e foarte teama de raspunsul lui de peste cateva zile...si nu pot sa sper...cred ca nu mai am nici un drept...
unreal17 Postat pe 3 Decembrie 2009 20:07
poate in momentul de fata crezi ca pe el il iubesti cu adevarat! dar pe parcurs ai sa realizezi ca nu este chiar asa!in momentul in care faci sex cu o persoana (de sex opus evident ) trebuie sa suporti consecintele si mai ales cand exista atatea metode de contaceptie! este ok nu a vrut el..dar tu nu te gandesti la organismul tau??? si apoi cat ai gandit cand ai sarit in patul celuilalt? esti imatura! asta este foarte clar! oricum viata este nedreapta..altele pot face copii si ii avorteaza..iar altele nu pot face desi isi doresc! mergi la biserica si roaga-te ca dumnezeu sa iti ierte pacatele! cat despre "iubitul" tau oricat de mult l-ai iubi..nu merita! avortul este o trauma..iar el s-a gandit doar la placerea lui! succes!
one_size Postat pe 4 Decembrie 2009 12:32
De la: unreal17, la data 2009-12-03 18:11:29E ciudat cum facu unele greseli pe care le ascunzi de cei dragi si uite cum ajungi sa iti deschizi sufletul si sa ceri parerea si incurajarile unor necunoscuti...dar oameni la fel ca si tine,care sufera si traiesc,gandesc si simt la fel de intens... Am sau aveam o relatie de trei luni...la distanta,ne vedeam o data de 2 ori pe saptamana,dupa prima luna,am ramas insarcinata,eu am 25 ani,el 36,pana sa se intample,nu mi-am dorit un copil,cand am aflat ca sunt gravida,eram extrem de fericita si mi-am dorit copilul enorm...dar raspunsul lui m-a lovit mai tare decat orice...sub diferite pretexte,apoi a inceput sa se dea o lupta crunta inauntrul meu,imi doream copilul enorm,material,nu am nici o putere,am crescut fara tata si stiu cum este,de multe ori coplesitor...imi doream copilul enorm,pe el nu stiam daca il mai puteam privi dupa avort,il uram cand ma gandeam ce aveam sa fac,nu am vrut sa il constrang,nu imi mai pasa,ma dureau toate prea mult...din prostie,idiotenie,suferinta...l-am inselat...nu a insemnat nimic sufleteste pentru mine,in mintea mea idioata si in suferinta mea,am vazut in acea aventura o evadare...m-am intalnit doar o data cu celalalt...mai tarziu putin,an facut avortul,chiar "iubitul" meu m-a dus,nu am vrut sa intru in spital,dar el mi-a parut nervos si nerabdator si atunci am simtit ca in el nu pot spera ca imi va fi alaturi...il uram din tot sufletul meu in momentul ala,acum,au trecut 2 saptamani,nu stiu de ce sau cum,dar mi-am dat seama ca il iubesc enorm...a aflat de celalalt...mi-a cerut cateva zile sa se gandeasca,mi-a spus ca ma iubeste si ca nu vrea sa a o decizie gresita,imi vine sa fac orice sa imi fie rau psihic,sa nu mai pot simti pustietatea din sufletul meu...mi-a reprosat apoi,ca daca imi doream asa mult copilul nu trebuia sa tin cont de ce zicea el...nic nu stiu ce sa ma doara mai tare...sufletul ce l-am ucis si il doream sau faptul ca il pierd pe el acum...ce sperante sa am sa fie bine...as vrea sa pot intra in pamant!!!regret enorm tot ce am facut,sufar ingrozitor de mult si iubesc mai mult...dar la ce bun toate acum....?sa am puterea sa nu ma simt o ratata si o distrusa,o lasa si o idioata...?cum?cum sa mai vad ceva bun in mine sau in viata mea...am gresit ,regret,as vrea sa fiu iertata...cer prea mult...si nu merit nimic bun... uneori luam decizii pripite..si ne pare rau..daca il doreai nu avortai iar despre domnul tau p care il iubesti.....cam greu sa cred ca vei fi cu el..
cristiana_cris Postat pe 4 Decembrie 2009 16:46
De la: unreal17, la data 2009-12-03 18:11:29E ciudat cum facu unele greseli pe care le ascunzi de cei dragi si uite cum ajungi sa iti deschizi sufletul si sa ceri parerea si incurajarile unor necunoscuti...dar oameni la fel ca si tine,care sufera si traiesc,gandesc si simt la fel de intens... Am sau aveam o relatie de trei luni...la distanta,ne vedeam o data de 2 ori pe saptamana,dupa prima luna,am ramas insarcinata,eu am 25 ani,el 36,pana sa se intample,nu mi-am dorit un copil,cand am aflat ca sunt gravida,eram extrem de fericita si mi-am dorit copilul enorm...dar raspunsul lui m-a lovit mai tare decat orice...sub diferite pretexte,apoi a inceput sa se dea o lupta crunta inauntrul meu,imi doream copilul enorm,material,nu am nici o putere,am crescut fara tata si stiu cum este,de multe ori coplesitor...imi doream copilul enorm,pe el nu stiam daca il mai puteam privi dupa avort,il uram cand ma gandeam ce aveam sa fac,nu am vrut sa il constrang,nu imi mai pasa,ma dureau toate prea mult...din prostie,idiotenie,suferinta...l-am inselat...nu a insemnat nimic sufleteste pentru mine,in mintea mea idioata si in suferinta mea,am vazut in acea aventura o evadare...m-am intalnit doar o data cu celalalt...mai tarziu putin,an facut avortul,chiar "iubitul" meu m-a dus,nu am vrut sa intru in spital,dar el mi-a parut nervos si nerabdator si atunci am simtit ca in el nu pot spera ca imi va fi alaturi...il uram din tot sufletul meu in momentul ala,acum,au trecut 2 saptamani,nu stiu de ce sau cum,dar mi-am dat seama ca il iubesc enorm...a aflat de celalalt...mi-a cerut cateva zile sa se gandeasca,mi-a spus ca ma iubeste si ca nu vrea sa a o decizie gresita,imi vine sa fac orice sa imi fie rau psihic,sa nu mai pot simti pustietatea din sufletul meu...mi-a reprosat apoi,ca daca imi doream asa mult copilul nu trebuia sa tin cont de ce zicea el...nic nu stiu ce sa ma doara mai tare...sufletul ce l-am ucis si il doream sau faptul ca il pierd pe el acum...ce sperante sa am sa fie bine...as vrea sa pot intra in pamant!!!regret enorm tot ce am facut,sufar ingrozitor de mult si iubesc mai mult...dar la ce bun toate acum....?sa am puterea sa nu ma simt o ratata si o distrusa,o lasa si o idioata...?cum?cum sa mai vad ceva bun in mine sau in viata mea...am gresit ,regret,as vrea sa fiu iertata...cer prea mult...si nu merit nimic bun... ... ai facut doua timpenii ... s-a stricat caruta si nu o sa se mai repare niciodata ...
marco918 Postat pe 4 Decembrie 2009 16:59
SI TOTUSI...s-a intamplat...cum voi nu v-ati fi aasteptat...nici eu...a veni ieri la mine si a fost ciudat,e adevarat...dar s-a comportat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat...mi-a "reprosat" doar ca...am intrat in sufletul lui...Am gresit enorm,si daca m-ar fi iertat cu totul,desi ma indoiesc,dar inca regret si totsi ce imi ofera el,nu ma face decat sa il iubesc mai mult...poate sunt "imatura si tampitica",poate el acum vrea altceva,dar nu vreau sa ma gandesc la astea,am trecut in viata prin mult prea multe,poate la fel de grele si la fel de dureroase...desi nimic nu doare mai tare ca atunci cand pierzi ce iubesti din cauza ta...Ideea finala este sa nu incetati vreodata sa sperati...mai exista miracole si oameni minunati...se pot intampla minuni in care sentimentele intrec ratiunea...acum nu pot decat sa sper ca vom reusi sa mergem cu bine mai departe,am invatat enorm din toate astea,desi cateva zile sau cateva luni din viata unui om pot parea neinsemnate...te poti schimba in cateva zile sau cu ocazia unui anumit eveniment..."ASA',nu voi mai gesi vreodata...cu siguranta voi mai gresi,in alte situatii,probleme,dar stiu ca omul asta mi-a oferit,cu toate suferintele traite,cu toata durerea si neputinta...si au fost crunte...mi-a oferit speranta...atunci cand eu credeam ca nu mai am nimic...desi i-am gresit enorm...poate si el mie...insa in doi trecem mai usor peste tot,asta ca generalitate,nu doar in situatia asta... Sperati,iubiti si traiti chiar si atunci cand aveti senzatia ca ati pierdut totul!!!
unreal17 Postat pe 6 Decembrie 2009 21:27
De la: unreal17, la data 2009-12-03 18:11:29E ciudat cum facu unele greseli pe care le ascunzi de cei dragi si uite cum ajungi sa iti deschizi sufletul si sa ceri parerea si incurajarile unor necunoscuti...dar oameni la fel ca si tine,care sufera si traiesc,gandesc si simt la fel de intens... Am sau aveam o relatie de trei luni...la distanta,ne vedeam o data de 2 ori pe saptamana,dupa prima luna,am ramas insarcinata,eu am 25 ani,el 36,pana sa se intample,nu mi-am dorit un copil,cand am aflat ca sunt gravida,eram extrem de fericita si mi-am dorit copilul enorm...dar raspunsul lui m-a lovit mai tare decat orice...sub diferite pretexte,apoi a inceput sa se dea o lupta crunta inauntrul meu,imi doream copilul enorm,material,nu am nici o putere,am crescut fara tata si stiu cum este,de multe ori coplesitor...imi doream copilul enorm,pe el nu stiam daca il mai puteam privi dupa avort,il uram cand ma gandeam ce aveam sa fac,nu am vrut sa il constrang,nu imi mai pasa,ma dureau toate prea mult...din prostie,idiotenie,suferinta...l-am inselat...nu a insemnat nimic sufleteste pentru mine,in mintea mea idioata si in suferinta mea,am vazut in acea aventura o evadare...m-am intalnit doar o data cu celalalt...mai tarziu putin,an facut avortul,chiar "iubitul" meu m-a dus,nu am vrut sa intru in spital,dar el mi-a parut nervos si nerabdator si atunci am simtit ca in el nu pot spera ca imi va fi alaturi...il uram din tot sufletul meu in momentul ala,acum,au trecut 2 saptamani,nu stiu de ce sau cum,dar mi-am dat seama ca il iubesc enorm...a aflat de celalalt...mi-a cerut cateva zile sa se gandeasca,mi-a spus ca ma iubeste si ca nu vrea sa a o decizie gresita,imi vine sa fac orice sa imi fie rau psihic,sa nu mai pot simti pustietatea din sufletul meu...mi-a reprosat apoi,ca daca imi doream asa mult copilul nu trebuia sa tin cont de ce zicea el...nic nu stiu ce sa ma doara mai tare...sufletul ce l-am ucis si il doream sau faptul ca il pierd pe el acum...ce sperante sa am sa fie bine...as vrea sa pot intra in pamant!!!regret enorm tot ce am facut,sufar ingrozitor de mult si iubesc mai mult...dar la ce bun toate acum....?sa am puterea sa nu ma simt o ratata si o distrusa,o lasa si o idioata...?cum?cum sa mai vad ceva bun in mine sau in viata mea...am gresit ,regret,as vrea sa fiu iertata...cer prea mult...si nu merit nimic bun... parerea mea,e ca nu tu esti cea care a gresit,ci mai degraba el!Gandind logic,ai procedat asa doar pt a nu-l pierde pe el...,iar el ce-ti face aqm?iti intoarce spatele cand practic ai cea mai mare nevoie de o persoana care sa te inteleaga si sa te sustina!! nu merita nici makr un pik de respect,si sincer vorbind...gandeste-te ca nu toate se rezuma la o singura persoana!! te-nteleg,il iubesti,te -nteleg,iti doreai copilul...dar incearca sa te gandesti la faptul ca daca s-a intamplat asa,inseamna ca asa a trebuit sa se intample...stii vorba aia :"tot raul spre bine"!!! ,in plus,asta a fost o lectie de viata pt a putea sa-ti dai seama ca nu ai persoana potrivita langa tine!!! nu stiu ce sa-ti spun,imi pare rau sa aud asta...Iti doresc numai bine!si sa ai puterea sa treci peste!!
cheryevampire Postat pe 15 Decembrie 2009 14:31
Sunt multe persoane care de a lungul timpului au avut parte de suferinte.Cam prin acelasi lucru am trecut si eu,eram casatoriti de 3 luni si la indemnul maicasei ma dai afara gravida,am facut si eu avort pt ca ma ameninta ca imi ia copilul,si am preferat sal omor eu decat sa ajunga in mainile lor,eu neavand posibilitati materiale la vremea respectiva sal cresc.Nu e vorba de imaturitate aici,e vorba de destin,poate asa tia fost scris.Timpul le vindeca pe toate,dupa ani ai sa-ti aduci aminte si nu o sa mai ai decat un gust amar.sfatul meu este sa stai linistita sanu faci prostii,sa-ti vezi de viata ta si daca ai posibilitatea chiar daca f mica,fugi intrun oras unde nu te cunoaste nimeni si iati viata de la zero.asa am facut si eu si acum sunt fericita.Daca pleci asta nu inseamna ca fugi de responsabilitati,pleaca pt sufletul tau sa se linisteasca.daca vrei sa mai vb id meu este madutza_linutza.
madalina100288 Postat pe 16 Decembrie 2009 10:33
Eu inteleg cam asa... Tu iti doreai foarte mult copilul.. doar pentru ca il iubeai pe el. Si sperai, ca multe altele, sa ramana cu tine si sa aveti o poveste de dragoste ca-n filme.. pana la adanci batraneti. Altfel nu-mi explic DE CE ai facut avort. Si, desi omul care iti "omora" visul, dorintele si copilul.. se transforma in iubirea fara de care nu pot trai ("il iubesc enorm"). Ceva ce nu inteleg nici in ruptul capului.. Spui ca te-a dus la spital si ca te-a fortat sa urci scarile, sa te dezbraci, sa te asezi pe masa la ginecolog si sa defaci picioarele pentru avort... Adica avea o arma ascunsa in maneca hainei cu care te impungea din cand in cand sa mai faci doi pasi? Te adunase de pe strada si te ameninta ca te intorci acolo daca nu faci avortul? Haida-de! Asa cum am spus, copilul il doreai doar pentru ca el sa ramana cu tine.. Pe el il iubesti, asta stim. Cum e cu tine? Te iubesti macar asa.. un pic?
rashela Postat pe 16 Decembrie 2009 10:47
poate i s-a facut frica cand a auzit de copil...poate cu timpul si l-ar fi dorit....el are totusi o varsta fata de tine...eu zic ca nu ar fi trebuit sa avortezi...insa acum e prea tarziu...tot ce puteti sa faceti este sa va sprijiniti unul pe celalalt si sa treceti impreuna peste....mult succes
monik21 Postat pe 16 Decembrie 2009 20:52
stai asa adica tu il iubesti pe omul asta care ti-a impus sa iti ucizi copilul... si inainte de a face avortul tu te-ai culcat cu altul? pentru mine e greu de crezut asa ceva, sa te culci cu unul fiind insarcinata cu celalalt pe care spui tu ca il si iubesti si cum poti iubi asemenea persoana??? eu nu inteleg un nenorocit care nu s-a gandit nici in ruptul capului la tine si la copilas si colac peste pupaza iti mai si reproseaza ca ai facut asta? si daca il nasteai si dupa zicea vreo bazaconie cum ca nu il vrea si mai stiu eu ce, ce te faceai il omorai la varsta aia? oricum diferenta prea mare nu este asta nu e om de baza, nu e om pe care sa il iubesti
petaloudita Postat pe 17 Decembrie 2009 18:52
Ofer servicii de divinatie in Tarot, probabil cele mai bune servicii de pe internet, moralitate, profesionalism. Analize personalizate realizate cu mult suflet si pasiune analizele personalizate care nu sunt generate automat de vreun program de calculator precum pe alte site-uri. Nu lasa viitorul sa te prinda nepregatit.Fii cu un pas inainte si lasa tarotul sa iti dezvaluie viitorul si de ce nu chiar sa te ajute sa iti schimbi viata in bine. Prezicerile mele sunt intotdeauna sincere, s-ar putea sa nu fie intotdeauna ceea ce doriti sa auziti, dar intotdeauna va fi adevarul. Confidentialitatea este respectata si garantata. pt. mai multe detalii accesati site-ul http://tarotkitty.webs.com/
Cristinakitty Postat pe 4 Ianuarie 2010 05:49

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
relatia mea	10	De la: kudika275734 29 Iulie 2010 14:27
Despartire dupa 16 ani.	9	De la: kudika_22929 16 Ianuarie 2013 11:33
Ce sa fac?:(	64	De la: love_is_precious 2 August 2010 22:16

clipe de viata	5	De la: Shhh 8 Aprilie 2010 07:51
femeile penibile si disperate de 30 ani	262	De la: Alex_Bodea 16 Ianuarie 2011 19:28