DE CE SE TEM BARBATII SA SPUNA ADEVARUL?

De la: sdv, la data 2010-03-17 09:48:50Buna ziua tuturor care veti citi acest subiect si va veti da cu parerea.
Problema sau de fapt mahnirea mea este una destul de simpla :de ce barbatii se tem sa spuna adevarul?Am avut o relatie de 1 an si ceva ,timp in care ne-am iubit,ne-am certat,am trecut prin diferite incercari,o relatie ca tot omult.La un momentdat cauta o casa sa ne mutam impreuna pt ca statea cu bunica lui si nu aveam cum sa stam acolo plus ca nu o suporta.Mama lui l-a lasat sa stea cu bunica in timp ce pe sora lui a luat-o cu ea in alta casa.S-a mutat in casa unei rude de-a lui (platea chirie ...normal) si la un momentdat reprosa faptul ca eu raman mai mult la mine decat la el. Ca sa rup orice suspiciune ca nu l-as iubi sau alte ganduri ,mi-am luat din haine si m-am mutat.Am inceput sa iau una alta pt casa,eu faceam cumparaturile,spalat,mancare,etc... el platea chiria.Intr-o zi am venit de la cumparaturi ,el era cu un prieten la bere,si a inceput sa reproseze diferite lucruri cum ca pana la 25 de ani nu am mare lucru.Am un job bine platit in care am avansat si am luat-o de jos,am sa termin facultatea anul asta,am casa mea in care nu sunt nevoita sa platesc chirie,masina....pe scurt sunt independenta!Dar a reprosat lucrul asta.Eu mi-am facut bagajul si am plecat,nu ca am vrut ci pt ca cel pe care il iubeam imi reprosa asa ceva,omul pe care il iubeam si sustinea si el ca ma iubeste avea nemultumiri.Eu cred ca asta si-a dorit,daca ma iubea nu ma lasa sa plec sau ma cauta ...era mai mic decat mine cu 4 ani si probabil e normal dar....Dupa o luna de zile i-a spus unei prietene ca se simtea sufocat si ca vrea libertate....Nu sunt genul sa fiu geloasa sau posesiva....mai repede el era posesiv si o recunostea,nu vroia sa vada vreu baiat in jurul meu.De ce nu a putut sa spuna de la inceput ceea ce isi doreste?Era mai simplu decat sa imi pun intrebari:unde am gresit?de ce cand totul mergea bine....?De fapt si de drept fiecare om face exact ce considera ca e mai bine pt el,se pune inaintea la absolut tot si din punctul asta de vedere il admir.Viata nu e deloc usoara si cat se poate de normal este faptul ca trebuie traita intens ,dar cum ramane cu ceea ce simti?Cum ramane cu oameni pe care ii faci sa sufere din cauza ta….roata e rotunda…se intoarce….Cu ce nu pot fi impacata este faptul ca nu a avut curajul sa imi spuna ce vrea.

De la: sdv, la data 2010-03-17 09:48:50Buna ziua tuturor care veti citi acest subiect si va veti da cu parerea.
Problema sau de fapt mahnirea mea este una destul de simpla :de ce barbatii se tem sa spuna adevarul?Am avut o relatie de 1 an si ceva ,timp in care ne-am iubit,ne-am certat,am trecut prin diferite incercari,o relatie ca tot omult.La un momentdat cauta o casa sa ne mutam impreuna pt ca statea cu bunica lui si nu aveam cum sa stam acolo plus ca nu o suporta.Mama lui l-a lasat sa stea cu bunica in timp ce pe sora lui a luat-o cu ea in alta casa.S-a mutat in casa unei rude de-a lui (platea chirie ...normal) si la un momentdat reprosa faptul ca eu raman mai mult la mine decat la el. Ca sa rup orice suspiciune ca nu l-as iubi sau alte ganduri ,mi-am luat din haine si m-am mutat.Am inceput sa iau una alta pt casa,eu faceam cumparaturile,spalat,mancare,etc... el platea chiria.Intr-o zi am venit de la cumparaturi ,el era cu un prieten la bere,si a inceput sa reproseze diferite lucruri cum ca pana la 25 de ani nu am mare lucru.Am un job bine platit in care am avansat si am luat-o de jos,am sa termin facultatea anul asta,am casa mea in care nu sunt nevoita sa platesc chirie,masina....pe scurt sunt independenta!Dar a reprosat lucrul asta.Eu mi-am facut bagajul si am plecat,nu ca am vrut ci pt ca cel pe care il iubeam imi reprosa asa ceva,omul pe care il iubeam si sustinea si el ca ma iubeste avea nemultumiri.Eu cred ca asta si-a dorit,daca ma iubea nu ma lasa sa plec sau ma cauta ...era mai mic decat mine cu 4 ani si probabil e normal dar....Dupa o luna de zile i-a spus unei prietene ca se simtea sufocat si ca vrea libertate....Nu sunt genul sa fiu geloasa sau posesiva....mai repede el era posesiv si o recunostea,nu vroia sa vada vreu baiat in jurul meu.De ce nu a putut sa spuna de la inceput ceea ce isi doreste?Era mai simplu decat sa imi pun intrebari:unde am gresit?de ce cand totul mergea bine....?De fapt si de drept fiecare om face exact ce considera ca e mai bine pt el,se pune inaintea la absolut tot si din punctul asta de vedere il admir.Viata nu e deloc usoara si cat se poate de normal este faptul ca trebuie traita intens ,dar cum ramane cu ceea ce simti?Cum ramane cu oameni pe care ii faci sa sufere din cauza ta….roata e rotunda…se intoarce….Cu ce nu pot fi impacata este faptul ca nu a avut curajul sa imi spuna ce vrea.

De la: sdv, la data 2010-03-17 16:33:17In mod sigur ,constientizez ca da...e un pusti....imatur....etc.Nu intra in discutie faptul ca nu as fi putut gasi pe cineva de varsta mea,stii cum e...cand te indragostesti vezi numai lucrurile bune.Nu m-am gandit deloc la casatorie pentru ca din punctul meu de vedere nu poti lega pe cineva langa tine asa.E doar o formalitate ....Nu regret ca am plecat din primul moment pentru ca este normal sa imi vad de viata mea si invers.Vesnica intrebare este de ce cu o zi-doua in urma nu avea nimic,sau nu a dat semne ca isi doreste altceva si dintr-o data....In general te surprinde ceva la care nu te astepti,cand stii ca urmeaza sa se intample ceva te pregatesti sa infrunti situatia.Sunt uimita de faptul ca isi dorea numai lucruri scumpe desi nu avea cum sa si le permita.A avut o relatie inaintea mea cu o femeie de 35 de ani,prietena cu mama lui care ii cumpara ceasuri scumpe,imbracaminte de firma....etc.Eu nu am facut asta niciodata si daca tind sa cred si altceva este faptul ca ar fi fost influentat.
Va multumesc tuturor celor care ati raspuns pt ca in mod indirect eliberand ceea ce simti ,primesti sfaturi care te mai linistesc!

De la: miss_darine, la data 2010-03-17 21:11:25

De la: sdv, la data 2010-03-17 16:33:17In mod sigur ,constientizez ca da...e un pusti....imatur....etc.Nu intra in discutie faptul ca nu as fi putut gasi pe cineva de varsta mea,stii cum e...cand te indragostesti vezi numai lucrurile bune.Nu m-am gandit deloc la casatorie pentru ca din punctul meu de vedere nu poti lega pe cineva langa tine asa.E doar o formalitate ....Nu regret ca am plecat din primul moment pentru ca este normal sa imi vad de viata mea si invers.Vesnica intrebare este de ce cu o zi-doua in urma nu avea nimic,sau nu a dat semne ca isi doreste altceva si dintr-o data....In general te surprinde ceva la care nu te astepti,cand stii ca urmeaza sa se intample ceva te pregatesti sa infrunti situatia.Sunt uimita de faptul ca isi dorea numai lucruri scumpe desi nu avea cum sa si le permita.A avut o relatie inaintea mea cu o femeie de 35 de ani,prietena cu mama lui care ii cumpara ceasuri scumpe,imbracaminte de firma....etc.Eu nu am facut asta niciodata si daca tind sa cred si altceva este faptul ca ar fi fost influentat.
Va multumesc tuturor celor care ati raspuns pt ca in mod indirect eliberand ceea ce simti ,primesti sfaturi care te mai linistesc!

oau, deci era obisnuit sa fie intretinut la nivel f inalt,bineinteles ca tu n-ai fost buna din moment ce baietelul a fost obisnuit cu un anumit standard de viata! Tu zi bogdaproste ca ai scapat de el, recunoaste ca ai gresit si fereste-te de acum inainte de asemenea "barbati"!