nu ma mai vrea in viata lui...de ce?va rog ajutati-ma!!:(

De la: Shhh, la data 2010-04-19 17:37:23mai era una pe aici care avea aceeasi exprimare :ma duc la sat!!!: oare nu esti tu aia? ca la fel amandoua aveti scapari de limbaj si exprimare. da ma rog... dupa ce si'a batut p*la de tine tu mai suferi dupa el????

De la: Neamtu, la data 2010-05-11 10:38:10Scriu, de cele mai multe ori, stand rezemat intr-un cot :D Si mai apas anapoda pe taste. Dar, sincer, prefer sa stau stramb si sa scriu gresit dar sa gandesc corect, am auzit ca e mult mai bine asa. Genul asta de subiect ma lasa masca, mereu. Cunosc cazuri de femei casatorite de zeci de ani, care traiesc adevarate cosmaruri, alaturi de niste animale cu fata umana. O cruda joaca a naturii, cred. Si ele ii iubesc. Sincer si neconditionat. Ce sa soun mai mult decat ca isi merita soarta, pe deplin? Incerci sa le plangi de mila, o perioada, incerci sa le imbarbatezi si sa le indrumi pe calea legala. Cum?!? Sa ma despart de barbatul meu? Ce-o sa spuna lumea???
Repet, desi nu imi place : Pffffff.....

De la: doina_dada, la data 2010-05-07 08:52:06esti fata desteapta si imi esti si nepoata cum sa te cramponezi de el cind el iti face si zice ce a spus daca eraii proasta credeam dar lasal dracu ca daca pun eu mina pe el pe la mol il dejghiog ,stai sa afle tacto ce tia facut ,oricum eu il ard ..dar daca te mai prind cu el tu te faci de ris .tea jignit uital altfel vei suferi mult .te rog eu fata mea uital ca daca nu atita batae ii dau ca o sa uite ca tea cunoscut .daca a fost la mine in casa a fost omenit si el se comporta asa b
va trebui sa iau masuri .tio promit
dan

De la: kudika168602, la data 2010-04-19 17:07:49buna....numele meu este diana....si vreau sa va spun si eu povestea mea poate ma poate cineva ajuta si pe mine....sunt cu el de mai bine de 2 ani...ne intelegeam perfect....venea la mine,mergeam la el...totul era ok....pana cand odata m-am uitat la el in telefon(chestie pe care eu nu o faceam inainte)si am gasit niste mesaje de la fosta lui prietena ...asta azi,maine poimaine si tot asa de catva timp .mam certat putin cu el pe tema asta...lam intrebat daca mai are ceva cu ea...iar el mia raspuns ca nu..ca sunt doar amici...pana acum 2 zile cand miam luat inima in dinti si am vorbit cu fosta lui prietena si am intrebato ce tot are cu el de il suna de ii da beepuri noapte (tipa stie ca ii cu mine) si ea mia raspuns ca nu o mai intereseaza persoana lui,ca vrea oar sa faca misto de el pentru ca sa se razbune pe el...in fine...am stat cv timp sa ma gandesc si mam pus si iam zs lui ca am vb cu ea si iam zs sa inceteze sa il mai sune...dar el mia dat niste rasp inapoi cla care eu nu ma asteptam....mia facut crize k am vb cu ea o zs k eu nu am ce sa ma bag in viata lui si ca eu nu sunt nimeni sa ii zik lui ku cine sa vb si cu cn sa nu vb .....si am ajuns sa ne certam pana cand mia zs k a stat cu mine toti acesti 2 ani sa isi bata jok...ca pt el a fost o pierdere de timp,ca a stat cu mine doar ca sa se simta bine...ca toti anii astia pt el a fost o simpla aventura...!!!si lam intrebat ce o fost cu toate gesturile care lea facut pana akum...si nu mia raspuns...el in toti anii astia nu mia spus decat odata k ma iubeste...nah niki eu k nu pot sa ii zik in fata nush dc ..dar prin mgs asa iam zs..dar el nimik...nu stiu ce sa fac il iubesc mult...tin la el enorm si ma doare faptul ca lui nu ii mai pasa de mine....ca sia batut jok de mine...cum sa il uit?nu pot sa il uit usor pt k in wekenduri knd ma duk la sat o sa il vad si o nu o sa imi fie bine...ajutatima...datimi un sfat...nu mai are rost sa ma impac cu el,nu??dar cum sa par indiferenta cu o persoana la care tin enorm..cum sa fac sa nu il mai sun?k numa q tel in maana stau ..:((:(( ajutatima...va rog..ms:*

De la: kudika074708, la data 2010-05-11 19:16:00D-nule Neamtu imi cer scuze! Ultimul mesaj ce l-ai postat mi-a schimbat prima impresie. Cred ca esti un domn educat si bine intentionat dar daca ai fi psiholog si ar trebui sa aplici diferite metode psihoterapeutice, diferitelor paciente tot asa ti-ai pierde rabdarea? Ai da faliment!
Nimeni nu cere ajutor daca nu are nevoie. Ajuta daca poti de fiecare data, cine stie ,poate cuvintele scrise de unii sau de altii pot crea o stare sufleteasca mai buna, pot ridica moralul, pot da senzatia ca nu esti singur si durerea sau disperarea isi pierde din intensitate.
De ce crezi ca femeile casatorite care se complac intr-o casnicie cu barbatii pe care f bine i-ai descris, ii iubesc in continuare pe acestia neconditionat?
Nu ii iubesc sau nu-i mai iubesc deloc, ajung chiar sa-i urasca! De ce raman totusi ancorate intr-o casnicie de acest fel? Sa zicem ca au anumite principii, ca nu au curaj, ca au obligatii fata de copii ca nu sunt destul de educate si ca nu stiu ce sa faca cu viata lor cand vor fi singure.
Altele o fac din incapatanare, prefera singuratatea in doi si recunosc ca ai dreptate, casatoria oricum ar fi ea iti ofera un anumit statut social. Traim intr-o lume plina de prejudecati si oricat ai fi de victima a comportamentului preistoric al unui individ, cand spui cuiva care nu te cunoaste, ca esti divortata imediat se gandeste la ceva urat, la faptul ca ai putea fi o prada usoara (in cazul cand cel caruia ii spui e barbat )sau ca esti o fameie ,nu destul de femeie ,sau prea femeie, atunci cand te analizeaza o femeie. E greu sa fii femeie si sper sa intelegi si sa inteleaga si prietena noastra care are nevoie de ajutor ca barbati de genul celui ce i-a facut atat de mult rau , trebuiesc ignorati, trebuie sa-si adune toate puterile si sa priveasca inainte ca si cum el n-ar mai fi.
Am scris un pic cam mult dar....
Va multumesc, daca ati avut rabdare sa cititi pana la capat!

Imi cer scuze eu, se pare ca sunt necesare. Departe de mine intentia de a jigni pe cineva de pe topicul asta. Cei care ma cunosc stiu ca sunt o persoana rabdatoare si ca am mereu un umar numai bun de udat cu lacrimi, asa cum si eu am oameni la care merg sa bocesc, aunci cand am probleme. Am spus, dealtfel, destul de clar - insa cam in scurt - ca ma stradui sa ascult, sa incerc sa linistesc, sa dau un sfat si, in ultima instanta sa sesizez organele abilitate. Cand o prietena, dupa 5 ani de casnicie, vine cu coastele fracturate de 'iubire', parcurg pasii astia. De la cap, la coada. O ascult, incerc sa o linistesc, poate sa gasesc niste circumstante atenuante (desi, in cazul asta este imposibili - doar cei care raman in pana de argumente verbale apeleaza la forta pumnului), moderez - daca e nevoie si, asa cum am spus - violenta asupra femeii fiind un abuz - apelez la acel numar de telefon pe care il cunoastem cu totii. Dupa toate astea, eu ma pun rau cu un barbat violent si ea se intoarce la el, rugandu-l sa o ierte, pentru ca, citez, "nu pot trai fara el, e barbatul vietii mele".

Poate ai sa intelegi de ce, in unele situatii, am sa continui a spune 'isi merita soarta'. Nu ma spal pe maini, pentru ca mi-as pierde umanitatea, insa nu ma pot baga cu forta in familia si in sentimentele lor. Cateodata e bine sa lasi destinul sa lucreze si sa speri ca femeia respectiva va incepe sa gandeasca.