relatie stricata mama-fiica

sdsf

increderea?relativa?...

roxy1958 Postat pe 24 Mai 2010 15:47
buna ziua! ce faceti daca ati fi in situatia in care fiica spune ca nu se intelege cu mama ei , cand explicatiile se rezuma la diferenta de varsta, cand a avut si are toata intelegerea din lume, toata libertatea si la propriu si la figurat, ii refuza existenta in conditiile in care nu locuiesc si traiesc in aceeasi localitate si cand in trecut nu exista un motiv de negare- o mama disperata
De la: roxy1958, la data 2010-05-24 15:47:38buna ziua! ce faceti daca ati fi in situatia in care fiica spune ca nu se intelege cu mama ei , cand explicatiile se rezuma la diferenta de varsta, cand a avut si are toata intelegerea din lume, toata libertatea si la propriu si la figurat, ii refuza existenta in conditiile in care nu locuiesc si traiesc in aceeasi localitate si cand in trecut nu exista un motiv de negare- o mama disperata depinde de context ,de virsta fiicei respective(daca este adolescenta este de inteles),depinde de relatia anterioara(probabil nu a simtit afectiunea mamei etc) oricum una dintre cele mai bune metode este ignorarea copilului in cauza pina la revenirea lui! mesajul tau este evaziv si automat ca noi ne dam doar cu presupusul
kudika1993 Postat pe 24 Mai 2010 17:17
poate a avut libertate si intelegere, dar n-ati stiut sa comunicati, ceva s-a intamplat ai ranit-o cumva, dar nediscutand cu ea la timp s-a produs ruptura ai fost prea evaziva si eu nu fac altceva decat sa-mi dau cu presupusul

miss_darine Postat pe 24 Mai 2010 17:34
Si de ce sa ajuns aici? ptr. ca trebuia de mica sa ti-o faci de prietena.Ai alintat-o foarte mult, ia-i permis orce si nu ai stiut sa ti-o apropii.Acum e prea tirziu sa mai remediezi ceva.
kudika098645 Postat pe 24 Mai 2010 17:38
Si eu am momente cand simt ca mama mea nu ma intelege deloc, si imi pare rau ca vi se intampla asta, imi imaginez ca suferiti. Ce sfat va pot da e sa incercati sa priviti putin lucrurile din punctul de vedere al fiicei dumneavoastra. Daca ea spune ca ne se intelege cu dumneavoastra, inseamna ca ea simte ca ce idei sau pareri are nu sunt intelese sau luate in calcul. Fiecare persoana e diferita, cu propriul sistem de valori, cu propriile motivatii. Incercati sa cunoasteti mai bine personalitatea fiicei dumneavoastra. Aveti o discutie cu ea, intrebati-o direct ' De ce te superi/ deranjeaza cand fac/zic cutare ?' Daca va raspunde clar, foarte bine. Daca raspunde in doi peri, enervata, probabil are impresia ca v-a mai spus inainte (si ca nu ati inteles, de unde concluzia 'ce rost are sa mai spuna iar'. ) In cazul asta, incercati alta metoda. Exista multe materiale pe internet despre cum sunt persoanele nascute in data de..., sau in zodia cutare. Poate suna stupida metoda, dar mie mi-ar prinde foarte bine daca mama mea nu s-ar mai mira ca sunt incapatanata (ca sunt berbec si asa sunt toti berbecii) si nu ar mai fi nemultumita ca nu aplic toate ideile ei (pe care le considera mai bune decat ale mele, sau pe care le da pentru ca imi vrea binele - de cate ori nu am auzit asta !) , cand eu ascult, dar in final tot cum cred EU ca e mai bine am sa fac (ca nici eu nu imi vreau raul). Pe net gasiti o multime de materiale, si aflati ce fel de lucruri apreciaza, ce nu, ce o supara, cum reactioneaza cand e suparata si cum vede rezolvarea unui conflict. Daca a trecut de 20 ani, e deja adult, si nu mai merge metoda gen 'faci asa pentru ca asa iti zic eu, ca eu sunt mama ta'. O sa o vedeti petrecandu-si timpul cu colegii si prietenii si nu va va spune prea multe despre viata ei. Discutati ca de la adult la adult - avem o problema, hai sa gasim o rezolvare echitabila pentru ambele parti. Daca e mai mica - prin gimnaziu sau liceu - trebuie sa stie sa asculte de dumneavoastra, dar nu va strica deloc niste asi in maneca despre ce ii place si la ce se pricepe in mod natural fata dumneavoastra, si ce nu ii place sau ce o fac sa se simta prost. De exemplu, mie nu imi place sa vorbesc in fata a mai multor persoane, si uram cand eram mica sa trebuiasca sa cant colinde de una singura in fata rudelor, fiind constienta ca nici nu am voce. As fi preferat ca parintii sa dea orice motiv ca nu se poate decat sa ma puna sa cant, cand nu simteam decat ca ma fac de ras. Concluzia : nu e obligatoriu ca ce le place unora sa placa tuturor, asa ca nu va fortati fiica. In situatii ca asta puteti castiga fiind de partea ei - va retine ca ati inteles-o. Sper ca va ajuta mesajul, si imi cer scuze pentru numeroasele exemple personale.
kudika186043 Postat pe 24 Mai 2010 18:30
fiecare crede ca cealalta este de vina.Poate mama spune ca i-a dat prea multa libertate si fiica crede ca a fost prea "ingradita".Fiecare are punctul ei de vedere. Intr-o astfel de situatie ma aflu si eu. Am ajutat-o pe mama mea(financiar si moral) dar ea crede ca asa trebuia, ca aveam obligatia asta, si acum cand s-a intors la ea fratele meu (dupa 5 ani in care a balacarit-o) el este cel bun si eu oaia neagra!Nu ne mai intelegem deloc, nu-mi suporta sotul, ar vrea sa ma despart de el dar nici la ea sa nu ma duc....Ce relatie mama fiica!!!
mariabubu Postat pe 3 Iunie 2010 16:18
Daca toate mamele fac cum face a mea 8-\| :-
bb_sunshine Postat pe 3 Iunie 2010 20:04
relatia mama-fiica nu poate fi catalogata stricata indiferent de stadiul ei .mama nu trebuie sa abandoneze lupta, sa o urmareasca din umbra si pe toate caile sa-i strice anturajul care ii strica existenta si viitorul.fiica trebuie sa stie ca o mama o iubeste neconditionat si ca ea nu va intelege decat cand va avea si ea copii.dragostea de mama este de neinlocuit.nu renunta la statutul de mama pana inchizi ochii definitiv!este datoria suprema a unei mame sa salveze copilul.
kudika012868 Postat pe 4 Iunie 2010 12:34
cauta defectul relatiei cu fiica in relatia din cuplu.daca barbatul o ignora si submineaza rolul in familie mamei,fiica va profita de aceasta situatie si se va comporta ca modelul puternic. femeia- mama trebuie sa se ridice la adevaratul ei statut si sa ia pozitie in fata barbatului(sau sa se puna de acord in educarea copilului) cat de dur ar fi trebuie radicalizarea situatiei si apoi fiica sa o vada puternica si autoritara asa cum este.nu este usor sa iei pozitie dar nu este nici imposibil! reflecteaza si actioneaza!
kudika012868 Postat pe 4 Iunie 2010 12:44
De ce s-au stricat relatiile asa de tare? Chiar nu mai exista cale de impacare? Poate ca daca exista disponibilitate din partea amandorora ca sa putei discuta problema se va rezolva. Orice problema se poate rezolva daca exista comunicare. Din cate spui "a avut si are toata intelegerea din lume, toata libertatea si la propriu si la figurat, ii refuza existenta in conditiile in care nu locuiesc si traiesc in aceeasi localitate si cand in trecut nu exista un motiv de negare" E ceva putred aici. Cine ii refuza existenta mama-fiicei sai fiica-mamei?
kudika069418 Postat pe 4 Iunie 2010 13:12
Citeste cartea parintelui Arsenie Boca "Tinerii,casatoria si copii nascuti in lanturi" pe care o gasesti on line sau la Mitropolie ! Cu singuranta ai sa gasesti raspunsul. Daca nu , mergi la un preot duhovnic si cerei parerea!
kudika027921 Postat pe 4 Iunie 2010 14:29
roxi cred caai doar o singura varianta sa te tii de ea pana o faci sa te creada,ca o iubesti,ca iti e indispensabila,ca nu poti trai fara ea .fa-o sa se simta importanta in viata ta.asa sunt copiii astia mai suciti ,sunt si ei stresat.nu ai spus ce varsta are fiica ta.dar dupa mine dialogul,increderea si cam asta pt ea.cu raul nu rezolvi nimic.
lusica Postat pe 4 Iunie 2010 16:43
mai,dar incercati sa o sustineti,ea mereu stie ce face.Daca e pe moda veche,v impune anumite reguli,doar din cauza CA II PASA DE TINE,si vrea ca printesa ei sa fie protejata.Incearca sa vorbesti deschis cu ea,si fa-te inteleasa.Te va intelege precis si sigur daca si TU o intelegi.Aici e vorba de COMUNICARE ,INTELEGERE SI RESPECT.Vei vedea ca merge.
malina_mel Postat pe 5 Iunie 2010 13:47
buna fetelor! va scriu pentru ca efectiv nu mai stiu ce sa mai fac,cum sa mai reactionez... relatia mea cu mama e una cel putin defectuoasa...nu exista zi in care sa vorbim mai mult de 5 minute si sa nu ne certam. nu mai sunt adolescenta,am deja peste 20 de ani, sunt suficient de matura si imi pot purta singura de grija. problema e ca mama este genul de femeie foarte sensibila(sau cel putin asa a devenit de vreo cativa ani),dar totodata foarte impunatoare. are impresia ca are dreptate in tot ceea ce face sau zice si in momentul in care imi expun o parere diferita(bineinteles,numai asa se intampla mereu) apar certurile care deviaza inevitabil catre reprosuri si tot tac�mul. nu inteleg,incerc,dar nu reusesc. cam toata viata nu prea am locuit cu mama,am stat mai mult cu bunica,ea fiind cea care m-a crescut. poate am avut momente c�nd mi-a lipsit mama,dar am supravietuit(nu sunt atat de sensibila c�nd vine vorba de subiecte de genul). de tata,nu mai zic. n-am crescut cu el si nici n-am avut vreo relatie. acum imi reproseaza zilnic(nu si in ultimele zile pentru ca aparent nu vorbim) ca nu o respect si ca sunt o nesimtita. asta am auzit tot timpul. nu am avut parte decat de reprosuri. nu am auzit o data sa aduca o lauda la adresa mea(inca de mica). adevarat,sunt genul de om mai recalcitrant c�nd nu-mi convine ceva sau nu ma simt bine in anumite imprejurari si da, de multe ori raspund pe un ton nu foarte prietenor,dar am motive. raspunsurile mele ironice/sarcastice,usor glumete, supara tare. si de aici,avalansa de critici. critic si eu la r�ndul meu,nu zic ca nu...dar...tu,ca mama,ce pretentii ai ca propria ta fiica sa iti fie apropiata c�nd tu,de fapt, toata viata ai indepartat-o/ignorat-o? ok,am avut ce pune pe masa datorita ei,dar asta nu inseamna ca trebuia sa-mi scoata ochii pentru asta.nu de'aia faci copii,nu? am scris mult...si poate prost...dar daca aveti impresia ca eu gresesc intr-o maniera de neiertat, va rog mult sa-mi spuneti. multumesc si sper ca nu v-am plictisit...prea tare.
kudika_978213 Postat pe 19 Ianuarie 2015 16:39
De la: kudika_978213, la data 2015-01-19 16:39:30buna fetelor! va scriu pentru ca efectiv nu mai stiu ce sa mai fac,cum sa mai reactionez... relatia mea cu mama e una cel putin defectuoasa...nu exista zi in care sa vorbim mai mult de 5 minute si sa nu ne certam. nu mai sunt adolescenta,am deja peste 20 de ani, sunt suficient de matura si imi pot purta singura de grija. problema e ca mama este genul de femeie foarte sensibila(sau cel putin asa a devenit de vreo cativa ani),dar totodata foarte impunatoare. are impresia ca are dreptate in tot ceea ce face sau zice si in momentul in care imi expun o parere diferita(bineinteles,numai asa se intampla mereu) apar certurile care deviaza inevitabil catre reprosuri si tot tac�mul. nu inteleg,incerc,dar nu reusesc. cam toata viata nu prea am locuit cu mama,am stat mai mult cu bunica,ea fiind cea care m-a crescut. poate am avut momente c�nd mi-a lipsit mama,dar am supravietuit(nu sunt atat de sensibila c�nd vine vorba de subiecte de genul). de tata,nu mai zic. n-am crescut cu el si nici n-am avut vreo relatie. acum imi reproseaza zilnic(nu si in ultimele zile pentru ca aparent nu vorbim) ca nu o respect si ca sunt o nesimtita. asta am auzit tot timpul. nu am avut parte decat de reprosuri. nu am auzit o data sa aduca o lauda la adresa mea(inca de mica). adevarat,sunt genul de om mai recalcitrant c�nd nu-mi convine ceva sau nu ma simt bine in anumite imprejurari si da, de multe ori raspund pe un ton nu foarte prietenor,dar am motive. raspunsurile mele ironice/sarcastice,usor glumete, supara tare. si de aici,avalansa de critici. critic si eu la r�ndul meu,nu zic ca nu...dar...tu,ca mama,ce pretentii ai ca propria ta fiica sa iti fie apropiata c�nd tu,de fapt, toata viata ai indepartat-o/ignorat-o? ok,am avut ce pune pe masa datorita ei,dar asta nu inseamna ca trebuia sa-mi scoata ochii pentru asta.nu de'aia faci copii,nu? am scris mult...si poate prost...dar daca aveti impresia ca eu gresesc intr-o maniera de neiertat, va rog mult sa-mi spuneti. multumesc si sper ca nu v-am plictisit...prea tare. Hmmm,esti un user vechi reinventat,te intreb pentru ca stiu deja acest subiect de topic,si am si raspuns cererii tale ,la momentul postarii lui!!! Gresiti amandoua,in egala masura,si faptul ca faci parte dintr-o familie cu un istoric nefericit ti-a marcat existenta!!Solutia????Toleranta de ambele parti,intelegerea si colaborarea !!!
kudika_15804 Postat pe 19 Ianuarie 2015 16:43
pisaloaga da diagnostice
george1 Postat pe 19 Ianuarie 2015 17:08
n-am mai scris despre acest subiect pana acum nicaieri. si,crede-ma, am incercat tot posibilul...dar u pot sa ma umilesc doar ca sa fie ceilalti fericit, pur si simplu nu sunt facuta sa fiu asa...iar daca mama nu a reusit in 20 si ceva de ani sa inteleaga cum sunt, mi-e greu sa cred c-o va face de acum incolo... am zis ca las de la mine, dar pana unde? ok, inteleg ca are probleme, e si intr-o perioada mai delicata, menopauza se apropie, are stari ciudate, dar ce vina am eu? ca daca ii spun sa-si faca un control specializat, imi sare in cap. cum o dau nu e bine si orice fac, e total gresit. sunt in ochii ei si numai ai ei un fel de oaie neagra a familiei desi nu am fost genul de copil care sa creeze probleme.
kudika_978213 Postat pe 19 Ianuarie 2015 17:11
e nu,,ai mai scris da nu sti tu esti uituca,,acum sunt eu,n are cum sa greseasca
george1 Postat pe 19 Ianuarie 2015 17:22
De la: kudika_978213, la data 2015-01-19 17:11:18n-am mai scris despre acest subiect pana acum nicaieri. si,crede-ma, am incercat tot posibilul...dar u pot sa ma umilesc doar ca sa fie ceilalti fericit, pur si simplu nu sunt facuta sa fiu asa...iar daca mama nu a reusit in 20 si ceva de ani sa inteleaga cum sunt, mi-e greu sa cred c-o va face de acum incolo... am zis ca las de la mine, dar pana unde? ok, inteleg ca are probleme, e si intr-o perioada mai delicata, menopauza se apropie, are stari ciudate, dar ce vina am eu? ca daca ii spun sa-si faca un control specializat, imi sare in cap. cum o dau nu e bine si orice fac, e total gresit. sunt in ochii ei si numai ai ei un fel de oaie neagra a familiei desi nu am fost genul de copil care sa creeze probleme. In regula,poate exista multe coincidente intre subiectul tau si cel amintit de mine!!! Inteleg ca mama ta are nu numai probleme de acceptare a ta,ca fiica a ei,ci si probleme de ordin fiziologic,dar care se pot rezolva prin efectuarea unui control medical,caci exista medicatie pentru situatiile neplacute ale intrarii femeiii la menopauza!!!Nu iti judeca mama,caci ai sa fii parinte ,si,in afara de aceasta,sunt aspecte genetice,pe care le poti avea,si tu,la varsta critica,si nu stiu daca te vei simti placut cand copiii tai te vor apostrofa!!!!!! In esenta,sunt doua probleme,care solicita rezolvare: 1.Starea de sanatate a mamei,caci se pare ca domnia sa are mici probleme de sanatate si unele legate de comunicarea cu tine,dar daca nu constientizeaza pericolul in care se afla ea si familia ei,in sensul degradarii ei ,si nu incearca sa se replieze in sensul solicitarii unui sfat de ordin medical si unul referitor la intelegerea cu propriul copil, ,nimeni nu o poate ajuta,nici macar tu!!! 2.Esti majora,daca crezi ca te poti descurca singura ,poti discuta acest aspect cu mama ta,dar cu calmul maxim posibil.spunandu-i ca vrei sa devii independenta!!Nu stiu,insa,in ce stadiu profesional te afli si de ce suport financiar dispui,dar daca inca depinzi de mama ta,nu ai alta solutie,decat sa ai rabdare pana in momentul in care vei putea sa te intretii si sa te separi de mama ta,luand-o pe drumul tau!!! Sunteti doua firi "tari" si sa nu crezi ca ai ajuns la varsta la care esti total independenta,mai ai multa cale de parcurs pana cand vei putea sa afirmi acest lucru!!! Insa,tot nu inteleg,de unde s-a nascut ura mmaei fata de tine???Nicio mama normala nu isi poate dispretui copilul,decat daca ,si sunt doua variante posibile,una ,copilul creeaza mari probleme in familie sau a doua, daca mama are probleme de sanatate,atat de grave incat declanseaza opresiunea respectiva!!!Inteleg ca este separata de tatal tau,cumva semeni foarte mult cu parintele tau si orice privire destinata tie ii aduce aminte de cel,care i-a fost sot???
kudika_15804 Postat pe 19 Ianuarie 2015 18:05
cum nu intelegi draga,doar acum esti tu
george1 Postat pe 19 Ianuarie 2015 18:14
e impropriu spus "ura"... nu ma uraste neaparat, ar fi in stare de orice pentru mine daca ar fi nevoie, dar de vreo cativa ani imi reproseaza ca m-am racit,ca m-am schimbat, ca...ca...ca... evident, cu totii ne schimbam, nu zic ca nu m-am schimbat, dar si ea la r�ndul ei s-a schimbat enorm. si faptul ca am plecat cu un handicap de mica(n-am avut sprijinul moral necesar in partea ei) e rezultatul de acum. nu zic ca le stiu pe toate, nu sunt absurda si nu suport absurditatile. aici e problema. nu sunt ca ea si am alte principii. nu e bine. tot ce e altfel decat vrea ea sa fie, nu e bine. vazand asta, normal ca am preferat sa-mi vad de treaba mea si sa am cat mai putina treaba cu ceea ce c�ndva insemna acasa... m-am saturat sa mi se spuna verzi si uscate,total fara rost, sa-mi reproseze ca sunt asa si pe dincolo(lucruri minore,de altfel). c�nd ma duceam acasa,era mai mult chin decat bucurie. nu, mint, bucurie era...primele 2 minute...dupa care trebuia sa se intample ceva, sa-mi spuna ceva. am ajuns si eu intr-un punct in care sunt efectiv plictisita de tot ce spune/face. acum are pretentia ca eu sa fiu "mamoasa" si sa-i spun c-o iubesc,desi ea nu a fost niciodata genul de mama care-si sufoca copiii prin imbratisari,mangaieri,etc. eh,acum vrea asta de la mine si zau ca nu-i pot oferi lucrul asta. sunt momente(si nu numai unul...) in care vine si ma ia in brate si ma pupa,dar mai rau ma enerveaza. mi s-a cam umplut paharul si orice ar face, mi-e teama ca nu voi mai ajunge la g�nduri mai bune.....
kudika_978213 Postat pe 19 Ianuarie 2015 21:46
Cred ca problema e-n felul urmator: daca ai crescut mai mult cu bunica, dece astepti de la mama laude? Parerea mea e ca scapi din vedere un lucru: ESTI ADULTA! Ghici ce? Cand esti adulta trebuie sa-ti traiesti viata, sa dai ceva spatiu celor din jur si sa simti nevoia de spatiu. In general, in viata oricarui individ exista momente mai tensionate cu parintii, insa a lasa de la tine poate echivala cu a-ti vedea de ale tale si de a-ti lasa parintii sa-si vada de ale lor. Tocmai pt ca esti adulta ar trebui sa ai unele parti ale vietii/evenimente si parere pe care sa le pastrezi doar pt tine sau pt familia ta (sot, copii), iar parerile parintilor n-ar mai trebui sa te afecteze. Daca te vei inversuna si-ti vei irosi energia incercand sa-ti explici parerile/ideile/faptele, nu vei rezolva nimic. Dar absolut nimic! Asa ca las-o pe mama ta, vreme cand trebuia sa te cizeleze si sa-si impuna propriile pareri a trecut demult. Din fericire as zice!
puiut_77 Postat pe 20 Ianuarie 2015 08:55
De la: kudika_978213, la data 2015-01-19 21:46:14e impropriu spus "ura"... nu ma uraste neaparat, ar fi in stare de orice pentru mine daca ar fi nevoie, dar de vreo cativa ani imi reproseaza ca m-am racit,ca m-am schimbat, ca...ca...ca... evident, cu totii ne schimbam, nu zic ca nu m-am schimbat, dar si ea la r�ndul ei s-a schimbat enorm. si faptul ca am plecat cu un handicap de mica(n-am avut sprijinul moral necesar in partea ei) e rezultatul de acum. nu zic ca le stiu pe toate, nu sunt absurda si nu suport absurditatile. aici e problema. nu sunt ca ea si am alte principii. nu e bine. tot ce e altfel decat vrea ea sa fie, nu e bine. vazand asta, normal ca am preferat sa-mi vad de treaba mea si sa am cat mai putina treaba cu ceea ce c�ndva insemna acasa... m-am saturat sa mi se spuna verzi si uscate,total fara rost, sa-mi reproseze ca sunt asa si pe dincolo(lucruri minore,de altfel). c�nd ma duceam acasa,era mai mult chin decat bucurie. nu, mint, bucurie era...primele 2 minute...dupa care trebuia sa se intample ceva, sa-mi spuna ceva. am ajuns si eu intr-un punct in care sunt efectiv plictisita de tot ce spune/face. acum are pretentia ca eu sa fiu "mamoasa" si sa-i spun c-o iubesc,desi ea nu a fost niciodata genul de mama care-si sufoca copiii prin imbratisari,mangaieri,etc. eh,acum vrea asta de la mine si zau ca nu-i pot oferi lucrul asta. sunt momente(si nu numai unul...) in care vine si ma ia in brate si ma pupa,dar mai rau ma enerveaza. mi s-a cam umplut paharul si orice ar face, mi-e teama ca nu voi mai ajunge la g�nduri mai bune..... Te inteleg,draga mea,viata ta,dezvoltarea ta departe de apropierea mamei,problemele din familie,instabilitatea emotionala a mamei tale,toate isi lasa amprenta in viata ta,DAR daca nu esti independenta,nu te poti separa de mama ta,depinzi,inca,de domnia sa!!!Cu ce te ocupi in acest moment???? Care iti sunt preocuparile de baza??? T nu ai fost invatata sa cresti si sa traiesti alaturi de mama si de dragostea ei,si nici domnia sa nu stie ce inseamna sa fie alaturi de fiica sa,aici este problema reala,fiecare dintre voi s-a invatat cu un soi de independenta si degajare fata de o situatie de asemenea natura!!Am sustinut mereu ca ,parintii trebuie sa isi creasca copiii,oricat de greu ar fi!!!
kudika_15804 Postat pe 20 Ianuarie 2015 09:02

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Va rog, un sfat va cer... !!!!	8	De la: Cristinakitty 4 Ianuarie 2010 05:52
a cunoscut pe alta	48	De la: darksukkubus69 13 Decembrie 2010 19:44
ce ar trebui sa fac ... ???	37	De la: ina85 10 Iulie 2011 15:48

Ar trebuii s-o iert?	11	De la: Andrei_R 1 Aprilie 2015 21:43
il vreau inapoi....	48	De la: Elyaa 19 Iunie 2011 19:15