cum sa devenim indiferenti?

De la: pinkkky, la data 2010-07-04 16:09:56ma refer in primul rand la iubit, dar si la modul general... simt k uneori ma agit prea tare, ma stresez..etc :(

De la: pinkkky, la data 2010-07-03 13:37:08nu stiu daca s-a mai postat acest subiect pana acum.. imi cer scuze daca se repeta, insa am si eu nevoie de anumite sfaturi... cam cum ne putem detasa de o persoana, de tot...cum putem sa devenim indiferenti?eu sunt genul de persoana care se implica foarte mult, in aproape orice si ajung sa sufar de cele mai multe ori... exista vreo metoda sa nu ne mai pese de nimic?:)

De la: pinkkky, la data 2010-07-05 14:04:08multumesc pt sfaturi si..pareri.. chiar m-au ajutat intr-o oarecare masura

De la: Barbie30, la data 2010-07-05 14:18:05Ioana,zodia nu are legatura cu stresul

De la: Barbie30, la data 2010-07-05 14:18:05Ioana,zodia nu are legatura cu stresul

De la: pinkkky, la data 2010-07-05 14:24:18am dat citeaza gresit, scuze.. eu cred k si zodia are legatura cu framantarile, asa..macar putin

De la: I0anaG, la data 2010-07-05 14:30:41

De la: pinkkky, la data 2010-07-05 14:24:18am dat citeaza gresit, scuze.. eu cred k si zodia are legatura cu framantarile, asa..macar putin

eh eu sunt capricorn......asa k nu stiu ce sa zic....poate tine de felul de a fi....sau de caracterul fiecarei persoane......sau poate de zodie...! in legatura cu framantarile pt iubit...daca esti la inceput...vreau sa iti zic k o sa iti treaca......asa cu timpul...o sa gasesti stabilitate si siguranta.....daca ai ales bine omult de langa tine bineinteles:D

De la: pinkkky, la data 2010-07-05 14:32:07

De la: I0anaG, la data 2010-07-05 14:30:41

De la: pinkkky, la data 2010-07-05 14:24:18am dat citeaza gresit, scuze.. eu cred k si zodia are legatura cu framantarile, asa..macar putin

eh eu sunt capricorn......asa k nu stiu ce sa zic....poate tine de felul de a fi....sau de caracterul fiecarei persoane......sau poate de zodie...! in legatura cu framantarile pt iubit...daca esti la inceput...vreau sa iti zic k o sa iti treaca......asa cu timpul...o sa gasesti stabilitate si siguranta.....daca ai ales bine omult de langa tine bineinteles:D

la inceput de 3 ani jumate..

De la: I0anaG, la data 2010-07-05 14:36:23

De la: pinkkky, la data 2010-07-05 14:32:07

De la: I0anaG, la data 2010-07-05 14:30:41

De la: pinkkky, la data 2010-07-05 14:24:18am dat citeaza gresit, scuze.. eu cred k si zodia are legatura cu framantarile, asa..macar putin

eh eu sunt capricorn......asa k nu stiu ce sa zic....poate tine de felul de a fi....sau de caracterul fiecarei persoane......sau poate de zodie...! in legatura cu framantarile pt iubit...daca esti la inceput...vreau sa iti zic k o sa iti treaca......asa cu timpul...o sa gasesti stabilitate si siguranta.....daca ai ales bine omult de langa tine bineinteles:D

la inceput de 3 ani jumate..

wow ai depasit pragu critic:))) am deschis si eu un topic....http://www.kudika.ro/comunitate/forum/view_topic/34360/crede-ti-ca-dragostea-trece.html/#post-1037069...eu zic k e bine sa fi asa...altfel te-ai plictisi....inseamna k iubesti cu aceeasi intensitate :D

De la: pinkkky, la data 2010-07-05 14:04:08multumesc pt sfaturi si..pareri.. chiar m-au ajutat intr-o oarecare masura

De la: dragon_fly88, la data 2010-07-08 13:19:17@sirghea
thoamne, omule..de unde ai scos papirusul ala?
nu cred ca va citi in curand aia
e mult omule de citit..mai bine faceai rezumat

De la: dragon_fly88, la data 2010-07-08 13:19:17@sirghea
thoamne, omule..de unde ai scos papirusul ala?
nu cred ca va citi in curand aia
e mult omule de citit..mai bine faceai rezumat

De la: Barbie30, la data 2010-07-08 16:40:07

De la: dragon_fly88, la data 2010-07-08 13:19:17@sirghea
thoamne, omule..de unde ai scos papirusul ala?
nu cred ca va citi in curand aia
e mult omule de citit..mai bine faceai rezumat

De la: sirghea, la data 2010-07-08 13:10:46de spuneti ca nu stiti cum sa deveniti indiferenti?pai noi suntem indiferenti de cind ne-am nascut.e inscris in gena noastra a poporului roman ca multe altele...un exemplu? poftim:Marele patriot Mihai Eminescu, un martir ucis la comanda francmasoneriei

Motto: „Treptat ies la ivealã legãturi pe care anevoie le-am fi descoperit din frânturile de informaþii oficiale, ori oficioase ale vremii. Glasul sãu, unic în concertul politicianismului vremii, trebuia sã fie stins. Supãra mult adevãrul sãu, al cãutãtorului de Absolut! Cãci pentru el, nu exista adevãrul de conjuncturã al partidelor, ci doar adevãrul naþiei româneºti pentru care a trãit ºi pentru care a fost sacrificat, cu tãcuta complicitate a unor personaje malefice.”
Istoria oficialã a vieþii lui Mihai Eminescu a impus un ºablon convenabil. Conform acestuia, Eminescu ar fi fost o fiinþã labilã, neadaptatã, pierdutã în lumea sa de poet ºi ar fi murit nebun, bolnav de sifilis ºi alcoolic. Istoria sa realã este însã cu totul alta. Eminescu a fost de fapt un om puternic, de o luciditate excepþionalã, bine ancorat în realitatea socialã ºi mai ales politicã a vremurilor zbuciumate în care a trãit, un militant activ pentru drepturile românilor din Ardeal ºi pentru unitatea naþionalã, un ziarist de excepþie, un vizionar, un reformator. Eminescu a fost declarat nebun ºi internat la psihiatrie într-un moment în care guvernul României urmãrea sã încheie un pact umilitor cu Austro-Ungaria, prin care renunþa la pretenþiile asupra Ardealului ºi se angaja sã îi anihileze pe toþi cei catalogaþi drept „naþionaliºti”. Mulþi au renunþat la valorile ºi principiile lor pentru a fi scoºi de pe lista proscriºilor. Eminescu nu a acceptat sã facã niciun fel de compromisuri, ºi de aceea era cel mai periculos dintre ei. El deranja nu doar prin ceea ce scria, ci mai ales prin faptul cã plãnuia sã punã bazele unei organizaþii independente, aflate înafara controlului francmasoneriei, de trezire ºi promovare a spiritului românesc ºi de refacere a Daciei mari.
„Mai potoliþi-l pe Eminescu!”
„Mai potoliþi-l pe Eminescu!”Acesta este mesajul pe care francmasonul ºi junimistul P. P. Carp îl transmitea de la Viena mentorului Junimii, francmasonul ºi parlamentarul Titu Maiorescu. Comanda va fi executatã întocmai de cei din þarã pe 23 iunie 1883. Eminescu avea 33 de ani.
Carp se afla la Viena pentru a stabili ultimele detalii ale unui acord secret cu Tripla Alianþã (Austro-Ungaria, Germania ºi Italia), care de altfel a ºi fost încheiat pe 18 (30) octombrie 1883. Reputatul eminescolog, profesorul Nicolae Georgescu, lãmureºte în ce context a avut loc internarea forþatã a lui Eminescu. „Ce voia acest tratat?”, scrie el.
„În primul rând, ca România sã se orienteze politic spre Austro-Ungaria.. Cu alte cuvinte, România nu mai putea sã-ºi revendice Ardealul. Acest tratat muta lupta ardelenilor în Ardeal. Bucureºtiul era de zece ani dominat cultural de ardeleni, care ridicau puternic vocea pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor care erau asupriþi. Or, tratatul le interzice brusc sã protesteze în Bucureºti pentru eliberarea Ardealului. Ioan Slavici este nevoit sã fugã din Bucureºti în 1883. Întemeiazã Tribuna în 1884. În jurul ei se organizeazã primele lupte pentru Ardeal. Condiþia semnãrii tratatului era deci amorþirea vocii pentru Ardeal în Bucureºti. „Directiva de sus” s-a reverberat în diferite moduri la nivel cultural. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele.”
Într-adevãr, 28 iunie 1883 este o zi în care se petrec mai multe evenimente importante. Austro-Ungaria rupe relaþiile diplomatice cu România timp de 48 de ore. Cancelarul Germaniei, Otto von Bismark, îi trimite regelui Carol I o telegramã prin care ameninþã România cu rãzboiul. La Bucureºti au loc descinderi ºi percheziþii simultane la sediile mai multor organizaþii care luptau pentru Ardeal, printre care ºi Societatea Carpaþii, în care activa Eminescu.
Este închis ziarul L’Independance Roumaine ºi directorul acestuia, Emil Galli, este expulzat din þarã . La fel ºi Zamfir C. Arbore. Societatea Carpaþii este pur ºi simplu desfiinþatã, în urma unui raport al baronului von Mayr, agent al serviciilor secrete austro-ungare. Intimidaþi de aceste mãsuri, o parte din militanþii pentru Ardeal se dezic de ideile lor ºi îºi trãdeazã confraþii, pentru a-ºi salva propria piele. Printre ei se aflã Simþion ºi Chibici, preºedinþii Societãþii Carpaþii, Ocãºeanu ºi Siderescu, membri în conducerea aceleaºi societãþi, Grigore Ventura, ziarist la L’Independance Roumaine, acelaºi pe care Caragiale îl ridiculizase în personajul Ricã Venturiano. În semn de obedienþã, toþi aceºtia se vor implica plini de zel în acþiunea de internare forþatã a lui Eminescu.
De ce era atât de incomod Eminescu?
Privitã în acest context, nebunia lui Eminescu, ca ºi detaliile internãrii sale, capãtã o nouã dimensiune. Nu mai poate fi vorba de un accident sau de o coincidenþã, ci de executarea comenzii trasate de la Viena : „Mai potoliþi-l pe Eminescu!”
În perioada care va urma se fac eforturi importante pentru a convinge Tripla Alianþã cã situaþia din România este sub control. Regina Elisabeta, Regele Carol I, primul-ministru Brãtianu, P. P. Carp ºi Titu Maiorescu merg în Germania pentru a calma spiritele. Ministrul de externe, D. A. Sturdza, ministrul C. Stãtescu ºi Petre Grãdiºteanu merg la Viena, unde Grãdiºteanu îºi cere personal scuze pentru organizarea sãrbãtorii de la Iaºi, unde fusese dezvelitã statuia lui ªtefan cel Mare ºi fusese cititã poezia manifest a lui Eminescu, Doina.
Judecând dupã mãsurile luate împotriva lui, Eminescu era cel mai incomod. Spre deosebire de ceilalþi, el nu putea fi convins cu niciun chip sã renunþe la ideile ºi principiile sale. Eminescu era membru activ în mai multe organizaþii care luptau pentru drepturile românilor din Ardeal: Românismul (care respingea chiar aducerea lui Carol I ca rege), Orientul, România Junã, Societatea Carpaþii, din care fãcea parte ºi Slavici. Cu astfel de preocupãri, nu este de mirare cã era constant urmãrit atât de poliþia ºi serviciile secrete româneºti, cât ºi de cele austro-ungare. În anturajul sãu erau infiltraþi mai mulþi informatori, printre care se numãra ºi Ocãºanu de la Societatea Carpaþii.
La 7 iunie 1882, baronul Von Mayr îi trimitea contelui Kalnoky, ministrul Casei Imperiale austro-ungare, o notã informativã în care arãta: „Societatea Carpaþii a þinut în 4 ale lunii în curs, o întrunire publicã cu un sens secret. Dintr-o sursã sigurã, am fost informat despre aceastã întrunire [n.n dupã toate probabilitãþile sursa era chiar Titu Maiorescu]. S-a stabilit cã lupta împotriva Austro-Ungariei sã fie continuatã.. Eminescu, redactor principal la Timpul, a fãcut propunerea ca studenþii transilvãneni de naþionalitate românã, care frecventeazã instituþiile de învãþãmânt din România pentru a se instrui, sã fie puºi sã acþioneze în timpul vacanþei în locurile natale pentru a orienta opinia publicã în direcþia unei Dacii Mari.”
Aceastã notã a dus în final la desfiinþarea Societãþii Carpaþi.
Activitatea sa ca jurnalist îl fãcea cu atât mai periculos, cu cât avea ºi pârghiile necesare pentru a acþiona: ideile sale erau exprimate în mod magistral într-un ziar, Timpul, pe care îl transformase în cotidian naþional.
În aceastã publicaþie demascase corupþia politicienilor români ºi grasele comisioane pe care aceºtia le încasaserã din concesionarea cãilor ferate. Scrisese despre condiþionãrile umilitoare impuse României de puterile europene, în schimbul recunoaºterii Independenþei. În 1880 declanºase o incitantã campanie de presã privind „chestiunea dunãreanã”, problemã sensibilã pentru marile puteri europene. Participase activ la Iaºi la inaugurarea statuii lui ªtefan cel Mare ºi citise acolo în faþa mulþumii poezia manifest Doina.
Acest eveniment naþional deranjase foarte mult puterile occidentale. În sfârºit, chiar în dimineaþa zile în care avea sã fie dus cu forþa la balamuc, apãruse în Timpul un alt articol. Intitulat „Pentru libertatea presei ºi a jurnalistului”, acesta era un protest la adresa încãlcãrii dreptului la liberã exprimare ºi demasca mãsurile represive luate de guvernul Brãtianu împotriva jurnalistului Emil Galli.
Titu Maiorescu pregãtise internarea lui Eminescu încã de la primele ore ale dimineþii
Varianta cea mai des vehiculatã despre cele petrecute pe 28 iunie 1883 este urmãtoarea: În dimineaþa acelei zile, Eminescu s-ar fi trezit cu noaptea în cap ºi lovit de nebunie ar fi început sã se certe cu soþia lui Slavici, la care locuia în gazdã, Ecaterina Szöke Magyarosy. Aceasta îi trimite la orele ºase dimineaþa un bilet lui Maiorescu, cerându-i sã o scape de Eminescu.
Maiorescu ia o mãsurã de excepþie – în loc sã meargã direct la Slavici acasã, pentru a o salva pe soþia acestuia de „nebun”, se duce împreunã cu Constantin Simþion, preºedintele Societãþii Carpaþi, la spitalul doctorului ªuþu ºi, pentru suma de 300 de lei, aranjeazã internarea imediatã a lui Eminescu. A doua ciudãþenie, Maiorescu, bazându-se exclusiv pe spusele acestei femei, cere direct internarea, ºi nu examinarea lui Eminescu de cãtre doctorul ªuþu, aºa cum ar fi fost firesc..
Întors acasã, se pomeneºte însã cu Eminescu, care avea cu el un exemplar din ziarul Timpul, în care tocmai îi apãruse articolul despre Emile Galli. Maiorescu nu-l întreabã nimic despre incidentul de dimineaþã cu doamna Slavici (presupunând cã acesta ar fi avut într-adevãr loc). Îl trimite însã la sediul Societãþii Carpaþi, undePoliþia fãcea percheziþie, pentru a se întâlni chipurile cu Simþion, complicele sãu la internare.
„Numai, de s-ar face asta fãrã greutate” scrie Maiorescu în jurnalul sãu în dimineaþa zilei de 28 iunie 1883, dupã ce petrecuse o noapte de nesomn, sub apãsarea a ceea ce ºtia cã va face a doua zi. Nu se va face însã „fãrã greutate”, aºa cum îºi dorea Maiorescu, cãci Eminescu îºi schimbã traseul. Nu se duce la Societatea Carpaþii, unde totul s-ar fi fãcut fãrã martori, ci la Capºa. La acea vreme Capºa nu era doar un local de lux, ci ºi sediul Ambasadei SUA ºi reºedinþa mai multor ambasadori occidentali. Eminescu se duce la Capºa în speranþa de a semnala abuzurile guvernului acestor diplomaþi ºi în special ambasadorului SUA, Eugene Schuyler, pe care îl cunoºtea personal ºi care era un fervent apãrãtor al drepturilor omului. Orchestratorii monstruosului complot sunt nevoiþi sã îºi schimbe planul.
Scena cu pistolul relatatã de Grigore Ventura – o nouã înscenare
La Capºa, Eminescu este abordat de Grigore Ventura . Aici, conform declaraþiilor lui Ventura , Eminescu ar fi început sã þinã un discurs „politico-socialo-naþional” înfierbântat, ar fi scos un pistol, ar fi ameninþat-o pe soþia patronului ºi ar fi strigat „la toate aceste nu-i decât un leac. Sã îl împuºc pe rege!”. Semne clare de nebunie! Ventura , în loc sã îl calmeze, îi þine isonul ºi îi propune sã meargã împreunã la palatul Cotroceni.. Ajunºi acolo aflã cã Regele nu este în Bucureºti.. Pe drumul de întoarcere, Ventura îl duce pe Eminescu la bãile publice Mitraºevski, îl lasã într-una din camere ºi apoi alerteazã Poliþia cã un nebun s-a închis în baia publicã. Îi cheamã la faþa locului pe alþi doi membri ai Societãþii Carpaþi, Siderescu ºi Ocãºanu. Ca un fãcut, cei doi au cu ei o cãmaºã de forþã.. Intrã în baie, îl imobilizeazã pe Eminescu ºi spre orele 19 îl duc la stabilimentul ªuþu, unde avea deja rezervat un loc de cu noaptea în cap.
Scena cu pistolul de la Capºa ºi declaraþia lui Eminescu cã îl va omorî pe Rege sunt piesele de rezistenþã ale tezei nebuniei sale. Ele sunt relatate însã doar de o singurã persoanã, Grigore Ventura, care va povesti acest episod în stânga ºi dreapta, dar va ezita sã scrie totuºi despre el, deºi era ziarist. Scena va fi consemnatã de-abia în octombrie 1911 de Al. Ciurcu într-un articol apãrut în Adevãrul, „Eminescu, din amintirile mele”.
Povestea lui Grigore Ventura nu stã însã deloc în picioare din mai multe motive. În primul rând, Ventura susþine cã a asistat la toate evenimentele din acea zi. Fiind principalul martor, ar fi trebuit sã aparã în procesul verbal încheiat de Poliþie, ori numele sãu nu apare deloc. Ventura susþine cã el este cel care a alertat Poliþia, ori în procesul verbal este consemnat cã poliþia a fost sesizatã de domnii Ocãºeanu ºi Siderescu. Aceºtia dau însã detalii pe care nu aveau cum sã le cunoascã, întrucât nu fuseserã prezenþi la faþa locului. Ceea ce aratã cã cineva îi informase. Acesta nu poate fi decât Ventura, care a avut rolul de a-l intercepta pe Eminescu ºi a face în aºa fel încât acesta sã poatã fi luat pe sus dintr-un loc izolat ºi dus la psihiatrie, în condiþiile în care primul plan imaginat de Maiorescu cãzuse. Ventura a imaginat apoi ºi a rãspândit povestea cu pistolul pentru a crea impresia cã Eminescu era nebun ºi a justifica astfel internarea.
Celãlalt martor al acestei scene, doamna Vautier, soþia patronului de la Capºa, despre care Ventura spune cã a fost persoana ameninþatã cu pistolul de Eminescu, nu menþioneazã în memoriile sale publicate la Paris în 1909, absolut nimic despre aceastã scenã, care, dacã ar fi avut loc, ar fi trebuit sã o fi marcat profund. Eminescu declarã cã vrea sã îl împuºte pe Rege, ori era puþin probabil ca el, în calitate de ziarist sã nu ºtie cã Regele era plecat de câteva zile la Sinaia.
În procesul verbal întocmit de Poliþie nu se aminteºte nimic de vreo armã, ci doar cã „Eminescu a venit singur la Bãile Mitraºevschi, ºi fiind atins de alienaþie mintalã s-a încuiat singur pe dinãuntru ºi a refuzat sã deschidã”. La locul faptei ajung, Simþion, Siderescu si Ocãºeanu de la Societatea Carpaþii, care aveau încã de dimineaþã misiune de la Maiorescu sã îl ducã la casa de nebuni a doctorului ªuþu. Aceºtia intrã în baia unde Eminescu se aflã în apã, dezbrãcat. Eminescu le cere sã iasã. Îl imobilizeazã ºi îi pun cãmaºa de forþã. Între timp Poliþia îi perchiziþioneazã locuinþa, îi ridicã bunurile, îi umblã prin hârtii ºi manuscrise, sperând sã descopere ceva compromiþãtor. Totul se petrece cu complicitatea soþiei lui Slavici. Poliþia nu va deschide o anchetã, aºa cum proceda de obicei ºi cerea legea. Omiterea lui Ventura din procesul verbal al Poliþiei nu este întâmplãtoare. Varianta cã Eminescu a venit singur ºi s-a închis în baie era mai credibilã pentru teza nebuniei, decât cea în care era adus de Ventura ºi care ar fi putut atrage suspiciuni.
Omorât lent prin otrãvire cu mercur
De la Bãile Mitraºevschi Eminescu este dus direct în stabilimentul doctorului ªuþu, unde tratamentul aplicat îl transformã într-o legumã. Niciun alt bolnav nu mai este acceptat pentru internare în acea perioadã, chipurile pentru a nu-i deranja liniºtea lui Eminescu,
Fiica lui Titu Maiorescu, Livia, îi scrie lui I.. E. Torouþiu despre modul în care era tratat Eminescu la ªuþu în urmãtorii termeni: „Aº vrea sã vã spun cã toþi domnii care cerceteazã mintea lui Eminescu au un mare cusur: ils cherchent midi à 14 heures” (cautã miezul zilei la ora 14).
În noiembrie 1883, la insistenþele unor prieteni, printre care Emilia Humpel, Eminescu este transferat într-un sanatoriu din Viena. Titu Maiorescu, care ºtia cel mai bine cã Eminescu nu este nebun ºi medicii din Viena îºi vor da uºor seama de aceasta, se opune la început vehement. În cele din urmã cedeazã, gândindu-se cã este mult mai important sã îl þinã pe Eminescu departe de þarã.
Eminescu ºtia foarte bine ce i se înscenase ºi odatã reîntors în þarã a fãcut chiar eforturi pentru o campanie de presã în favoarea sa. Privit însã ca un nebun, nimeni nu i-a acordat dreptul la replicã. Într-o scrisoare adresatã în ianuarie 1887 lui Gheorghe Panu el scrie: „S-a rãspândit prin ziare ºtirea cã aº fi grav bolnav. Toate aceste zvonuri, lipsite de orice fundament, sunt rãspândite poate cu rea credinþã, încât ºi dl. C. Mille, într-unul din articolele sale, a gãsit motiv de-a vorbi de boala mea pretinsã. Te rog a spune tuturor cã se aflã în deplinã eroare ºi cã afarã de suferinþa mea de picioare, nu am absolut nimic .. Un mic dementi (dezminþire) în organul (ziarul) dumitale n-ar strica..”
Timp de mai bine de o lunã, medicii austrieci nu reuºesc sã îºi dea seama deloc de ce boalã suferã Eminescu. În decembrie, îl declarã sãnãtos ºi recomandã externarea. Nimeni nu are însã interesul sã îl readucã în þarã , cu atât mai puþin Maiorescu. Medicul austriac, Obersteiner, îi cere în repetate rânduri sã îl scoatã pe Eminescu din spital, unde nu-ºi are locul printre bolnavii psihic. Fiºele de observaþie medicalã din timpul ºederii în sanatoriul austriac dispar într-un mod misterios, pentru a nu distruge mitul nebuniei lui Eminescu.
Tot Maiorescu aranjeazã ca Eminescu sã plece în Italia, sub atenta supraveghere a unui om de încredere, chipurile „pentru a se reface”. La întoarcerea din Italia, Eminescu vrea sã vinã la Bucureºti, dar Maiorescu face tot posibilul sã îl þinã departe de capitalã.. Toate munca sa, cãrþile, notele de lecturã, manuscrisele se aflã la Bucureºti, la Maiorescu... Prin intermediul diverºilor prieteni, Eminescu îi cere în mod repetat acestuia sã îi înapoieze „lada cu cãrþi”, fãrã de care ar fi trebuit sã îºi reia toatã munca de la zero.. Maiorescu este de neînduplecat.
Cum nu se cuminþeºte, este trimis tot cu forþa la ospiciul de pe lângã Mânãstirea Neamþ. Eminescu, pe deplin lucid, i se plânge lui Gheorghe Bojeicu de la Cernãuþi, cã a fost „internat ca alineat, deºi nu fusese”. Este sechestrat la Neamþ din noiembrie 1886 pânã în aprilie 1887. Gardienii aruncã pe el gãleþi de apã rece ºi îl bat cu funia udã pentru a-l „calma”. Încearcã sã fugã de mai multe ori ºi în cele din urmã reuºeºte sã obþinã o mutare la Iaºi , sub îngrijirea doctorului Iszac.
Acesta este cel care îi va pune un diagnostic abracadabrant, preluat apoi de istorie: „sifilis congenital matern cu paralizie generalã progresivã”. Diagnosticul conþinea însã un mesaj important: Eminescu trebuia sã fie paralizat, Eminescu trebuia sã fie anihilat, trebuia oprit din a mai publica în ziarele vremii. Asasinarea civilã a lui Eminescu din 1883 va fi completatã de experimentele doctorului Iszac, care visa sã scrie o lucrare despre cazul Eminescu, cu care sã intre în analele medicinii. Contrar tuturor preceptelor medicale ale vremii, care arãtau cã mercurul este toxic ºi total contraindicat în tratarea sifilisului, doctorul Iszac îi va administra doze uriaºe de mercur, de 4 pânã la 7 grame.
Un alt psihiatru din Bucureºti, Panait Zosin, care nu îl consultase vreodatã pe Eminescu ºi cunoºtea cazul doar din corespondenþa cu sora lui, Harieta, preia diagnosticul lui Iszac ºi chiar îl completeazã cu urmãtoarele reflecþii: „ca psihopat ereditar, el ar fi petrecut încã nopþi albe, ar fi fãcut orgii, ar fi mistuit narcotice ºi excitante (n.n. în condiþiile în care se ºtie cã Eminescu era un adversar declarat al narcoticelor). Un psihopat alcoolic ºi sifilitic, el a ajuns sã aibe perioade de furie, de inconºtienþã, de prozaicã întunecare a activitãþii psihice.. ”
De-abia în 1888, Veronica Micle reuºeºte sã îl smulgã din mâinile doctorului Iszac ºi sã îl aducã în sfârºit la Bucureºti.. Aici reîncepe sã publice, ºi în urma unui articol împotriva guvernului, apãrut în România liberã, este internat cu forþa tot la dr... ªuþu, unde va ºi muri.
La moartea sa, produsã din câte s-a spus, de o loviturã la cap cu o piatrã, celebrul doctor G. Marinescu nu realizeazã dupã autopsie, analiza microscopicã a creierului, care ar fi dovedit cã Eminescu nu suferea de sifilis. Dupã o examinare superficialã, aruncã pur ºi simplu la gunoi creierul lui Eminescu, pe motiv cã intrase în putrefacþie. Este totuºi nevoit sã consemneze cã a fost frapat de mãrimea acestui creier. Pe actul sãu de deces, nu apare semnãtura niciunui prieten sau membru al familiei, ci doar amprentele digitale a doi martori analfabeþi din personalul spitalului.
Societatea Matei Basarab, spiritul naþional ºi francmasoneria
Eminescu a fost etichetat drept nebun, sifilitic, alcoolic, pericol public, atentator la adresa regelui, reacþionar, paseist, antisemit, xenofob, naþionalist ºovin etc. De ce toate aceste apelative? De ce publicistica lui a fost mereu trecutã sub tãcere, interzisã, cenzuratã? De ce în memoria românilor Eminescu a fost impus doar ca poet, în timp ce principala sa activitate a fost cea de ziarist? Din cele 16 volume ale Operei sale, editate sub îngrijirea lui Perpessicius dupã manuscrisele originale, cinci conþin poezii ºi altele cinci, articolele publicate de el în perioada 1870-1883 ºi 1888-1889.. Deºi majoritatea articolelor au fost scrise înainte de aºa-zisa declanºare a nebuniei, mulþi susþin ºi astãzi cã ele nu meritã sã fie citite, întrucât „sunt rodul unei minþi atacate de boalã, în cãutarea unei bucãþi de pâine”.
„Eminescu n-a ajuns sã marcheze politica naþionalã, deºi este întemeietorul doctrinei naþionale moderne” scrie Theodor Codreanu în „Dubla sacrificare a lui Eminescu”. „Dimpotrivã, opera sa a fost cu grijã separatã de structurile de profunzime ale politicii naþionale, opera lui publicisticã fiind interzisã total, dupã al doilea rãzboi mondial. Efectele sunt vizibile ºi astãzi. Aºa-zisul cult Eminescu este o dimensiune ad-hoc confecþionatã, pentru a preveni ºi a face ineficient un veritabil cult Eminescu. Prin numita diversiune se creeazã impresia (pe care cei naivi o iau ca atare) cã eminescianismul este un element nefast, inamicul public numãrul unul al democraþiei ºi al statului român. Neîntâmplãtor, Gh... Grigurcu, unul din mercenarii curentului antieminescian asimila cultul pentru poetul naþional cu acela al lui Ceauºescu. În realitate, statul român nu a atins niciodatã exigenþele lui Eminescu, fiindcã nici nu ºi-a propus aceasta vreodatã, deºi marii gânditori au pledat statornic pentru asimilarea organicã a eminescianismului ca temei al fiinþei noastre naþionale. ”
Au existat tentative ca Eminescu sã fie înrolat în masonerie. Fãrã succes.. Eminescu lucra însã la crearea unei organizaþii româneºti ºi pro-româneºti, numitã Societatea Matei Basarab ºi aflatã în afara controlului ºi influenþelor francmasoneriei, care masonerie se afla ºi atunci în slujba unor interese supranaþionale.
„O organizare între români”, scria el. „Pretutindea oameni care sã þie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat ºi lãudat pentru ca sã devie bun. Sã se simtã cã Societatea Matei Basarab reprezintã o putere enormã. Þinta? Unirea tuturor românilor, emanciparea economicã ºi intelectualã a întregului popor românesc.”
Încã din 1874, el îi scria lui Maiorescu cã „aprofundarea studiului filozofilor germani m-a fãcut sã mã orientez cãtre elaborarea unei filosofii practice, vizând scoaterea României din subistorie. Interesul practic pentru patria noastrã ar consta cred în înlãturarea oricãrei îndreptãþiri pentru importul necritic de instituþii strãine.”
Eminescu nu renunþase la acest plan nici în ultimii sãi ani.. Alexandru Vlahuþã povestea cum, vizitându-l la sanatoriul doctorului ªuþu, Eminescu i-a povestit „despre un plan al lui de reorganizare socialã, la care se gândeºte de mult, o lucrare colosalã.”
Gheorghe Panu povesteºte în „Amintiri de la Junimea” de un sfat pe care Eminescu i l-a dat: „Panule, ºtii tu cã în lumea asta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru, trecutul lui.... Tot, tot este un ºir neîntrerupt de martiri.” Eminescu a fost unul dintre ei.
„Or sã vie pe-a ta urmã în convoiu de 'nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepãsãtoare .. . .
Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel,
Nu slãvindu-te pe tine . .. . lustruindu-se pe el
Sub a numelui tãu umbrã. Iatã tot ce te aºteaptã.
Ba sã vezi. . . posteritatea este încã ºi mai dreaptã.
Neputând sã te ajungã, crezi c-or vrea sã te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subþire
Care s-o 'ncerca s-arate cã n-ai fost vr-un lucru mare,
C-ai fost om cum sunt ºi dânºii. ... . Mãgulit e fiecare
Cã n-ai fost mai mult ca dânsul. ªi prostatecele nãri
ªi le umflã oriºicine în savante adunãri
Când de tine se vorbeºte. S-a 'nþeles de mai nainte
C-o ironicã grimasã sã te laude 'n cuvinte.
Astfel încãput pe mâna a oricãrui, te va drege,
Rele-or zice cã sunt toate câte nu vor înþelege . . .
Dar afarã de acestea, vor cãta vieþii tale
Sã-i gãseascã pete multe, rãutãþi ºi mici scandale —
Astea toate te apropie de dânºii. . . Nu lumina
Ce în lume-ai revãrsat-o, ci pãcatele ºi vina,
Oboseala, slãbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mânã de pãmânt;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”
(Mihai Eminescu, Scrisoarea I, 1881)

Bibliografie:
1. Ovidiu Vuia: Misterul morþii lui Eminescu, Ed. Paco, Bucureºti, 1996
2. Thedor Codreanu: Dubla sacrificare a lui Eminescu, Serafimus Grup, 1999
3. Nicolae Georgescu: "Boala ºi moartea lui Eminescu,Criterion,2007
_se spune ceva despre asta in scoala? nu . se spune despre Esca,Tatulici ,M.Carpenisan ...si altii...

De la: pinkkky, la data 2010-07-03 13:37:08nu stiu daca s-a mai postat acest subiect pana acum.. imi cer scuze daca se repeta, insa am si eu nevoie de anumite sfaturi... cam cum ne putem detasa de o persoana, de tot...cum putem sa devenim indiferenti?eu sunt genul de persoana care se implica foarte mult, in aproape orice si ajung sa sufar de cele mai multe ori... exista vreo metoda sa nu ne mai pese de nimic?:)

De la: _fantoma_, la data 2010-07-17 13:59:36

De la: pinkkky, la data 2010-07-03 13:37:08nu stiu daca s-a mai postat acest subiect pana acum.. imi cer scuze daca se repeta, insa am si eu nevoie de anumite sfaturi... cam cum ne putem detasa de o persoana, de tot...cum putem sa devenim indiferenti?eu sunt genul de persoana care se implica foarte mult, in aproape orice si ajung sa sufar de cele mai multe ori... exista vreo metoda sa nu ne mai pese de nimic?:)

Nu prea poti trata cu indiferenta dar poti face alceva.cand te mai intalnesti cu el, orice ti-ar spune/face, arata-i ca nu-ti pasa si comportate ca atare. Ba mai mult, fa tu misto de chestia respectiva ( chiar daca este vb de tine ). Asa iti va trece mai usor

De la: pinkkky, la data 2010-07-03 13:37:08nu stiu daca s-a mai postat acest subiect pana acum.. imi cer scuze daca se repeta, insa am si eu nevoie de anumite sfaturi... cam cum ne putem detasa de o persoana, de tot...cum putem sa devenim indiferenti?eu sunt genul de persoana care se implica foarte mult, in aproape orice si ajung sa sufar de cele mai multe ori... exista vreo metoda sa nu ne mai pese de nimic?:)