CUM TRECEM PESTE SUFERINTA PIERDERII CELOR DRAGI

Help:(!

De ales intre doi baieti

GYPSI Postat pe 18 Iulie 2010 13:02
Poate suntem pregatiti poate nu pentru a putea trece peste aceasta suferinta de a pierde ce iti e drag pe lumea asta .Voi cum reusiti cei care intr-adevar ati pierdut fiinte dragi?
De trecut nu ai cum sa treci niciodata peste moartea unei persoane dragi, te vor incerca multe sentimente, de la neputinta, la agonie, neincredere in tine, te vei simti slaba...nu vei vrea sa accepti situatia...insa totul depinde de cum reuseste fiecare sa tina in frau starile respective ! Daca iti zic ca viata merge mai departe, si cu bune si cu rele, poate ca vei zice ca vorbele acestea le auzi peste tot, insa chiar asa este ! Trebuie sa accepti ca nu ai ce face pt persoana pierduta, ii vei simti dorul, uneori te vei intreba cum ar fi fost viata ta cu persoana respectiva alaturi de tine..insa nu mai este...si trebuie sa iti continui drumul asa cum stii, la fel cum ai facut-o si pana acum ! Evident ca nu exista persoane cu asemenea tarie de caracter incat sa nu resimta anumite neplaceri dupa moartea unei persoane dragi, insa in timp pur si simplu trebuie sa accepti situatia, sa ridici fruntea sus, sa zambesti chiar daca esti distrusa pe dinauntru, sa intri in cursul firesc al vietii chiar daca pt tine timpul pare ca sta in loc si sa incerci sa punctezi cat mai multe lucruri favorabile, atat pt tine cat si in memoria celuilalt... Sper sa fi inteles ceva din ce am scris, sa fi fost concisa, sper...si sa incerci sa eviti sa fii doborata de astfel de neplaceri...descarca-te cuiva apropiat, nu pe forum, vorbeste cu cineva cand simti nevoia, incearca sa nu te izolezi..pe mine m-au ajutat mult cei din jurul meu...dupa 2 ani pot spune ca mi-am revenit din letargie, anul care a trecut fiind chiar de exceptie din toate punctele de vedere, poate ca m-a ajutat si cineva de sus, poate..dar m-am si luptat cu mine si cu sentimentele mele, sarcina destul de grea. Insa pana la urma, vei fi bine !
Summer_ Postat pe 18 Iulie 2010 13:57
multumesc summer intr-adevar face mult bine discutiile cu cei din jur sprijinul loor e de un real folos incerc sa fiu verticala in lupta cu suferinta sa gandesc coerent fara abatere ma autocontrolez chiar daca uneori o mai iau pe drumul acela al agoniei zilnice dar ...timpul e cel care ma va face sa merg mai departe

GYPSI Postat pe 19 Iulie 2010 19:12
buna ! Am trecut si eu printr-o astfel de tragedie si m-am simtit cumplit ! Mama cazuse bolnava la pat, 6 luni de suferinta si chin in care ramasese paralizata si imobilizata la pat, nu putea minca, nu putea vorbi, nu se putea misca singura in pat ! Cel putin medicul mi-a spus din start ca nu exista cale de scapare, ca nu se poate face nimic nici macar pt a ameliora starea. E cumplit sa vezi pe cineva atit de apropiat ca se stinge sub ochii tai si nu-i poti da nici un ajutor ! Viata merge inainte. M-a ajutat mult discutiile cu cei din jurul meu, m-a ajutat faptul ca trebuia sa indeplinesc niste obligatii si nu in ultimul rind cuvintul cald al duhovnicului. Fiecare insa e altfel si reactioneaza diferit, nu are rost sa incercam stereotipii sau diverse clasificari. Iti doresc sa fii tare si sa poti trece peste asemenea obstacole care se ivesc in viata fiecaruia mai devreme sau mai tirziu, indiferent ca vrem sau nu. Si, asa cum spunea si catre mine cineva la momentul respectiv, indiferent de virsta lor ( ma refer in special la pierderea parintilor ) sau a noastra, ne doare pt ca sint ai nostri. Nu-ti fie rusine sa plingi, asa te vei descarca; nu te sfii sa te rogi sau sa ceri sfatul si ajutorul duhovnicului. Te va intari.
healthy015383 Postat pe 10 August 2010 22:10
BUNA fetelor!este foarte adevarat ca viata merge inainte si cu bune si cu rele,nu va vine sa credeti prin ce am trecut eu ,ca am sa zic si la morti .mi-am pierdut tatal,la 3 sapt o matusa ,la 2 zile dupa matusa am pierdut un unchi,la an an si 3 luni dupa tata am pierdut unicul cumnat(35 ani capitan artilerie
gabita_grace Postat pe 12 August 2010 10:47
LA INCEPUT E DUREREA PREA MARE,TE COPLESESTE...APOI CU TRECEREA TIMPULUI MAJORITATEA DIN NOI,DESCOPERIM CIT DE PUTERNICI SUNTEM IN INTERIOR. APOI ITI SPUI CA TREBUIE SA FII TARE PENTRU CEI DRAGI CARE-TI SUNT ALATURI ....SI TIMPUL TRECE ,TRECE, SI TU DEVII TOT MAI PUTERNICA....POTI.FII TARE!!!!
kudika227120 Postat pe 12 August 2010 16:22
De la: GYPSI, la data 2010-07-18 13:02:07Poate suntem pregatiti poate nu pentru a putea trece peste aceasta suferinta de a pierde ce iti e drag pe lumea asta .Voi cum reusiti cei care intr-adevar ati pierdut fiinte dragi? Greu de spus ,mai exact greu de definit !Dar..,ne obisnuim in cele mai multe cazuri si mergem mai departe!
twincle Postat pe 12 August 2010 21:28
nu as fi vrut sa mai scriu despre asta....am mai scris cindva tot pe acest forum.ESTE FOARTE DUREROS SA-MI MAI AMINTESC...de aceia evit sa scriu...stiu unii suporta mai usor altii mai greu pierderea. este cu atit mai dureros cind pierderea suferita este fulgeratoare...am avut o astfel de perioada in viata mea cea mai neagra posibila...atunci am fost pe punctul de a ma" pierde pe mine"...am "cazut"...dar mi-am dat seama la timp si am reusit sa ma smulg din ghearele nentului care incepuse sa ma absoarba. in decurs de aproximativ 2 ani am pierdut 4 fiinte dragi cele mai dragi .am inceput cu parintii si apoi inca 2 fiinte dragi ...tot in acea perioada intre doua inmormintari mi-am rupt piciorul sting ... atunci in perioada despre care vorbeam am inteles vorbele (considerate banale de cei mai multi) ca"nimic nu este intimplator in viata" si de asemeni ca "totul dar absolut totul se plateste in viata".citem undeva tot pe aici despre prietenie...atunci cineva nu-i dau numele cu care nu ma vazusem de 30 de ani...auzind prin ce trec m-a ajutat neconditionat plus inca multe alte persoane la care nici nu ma asteptam....as putea scrie 3 romane despre asta... dupa ce am terminat cu inmormintarile la 2 saptamini aproximativ...am venit acasa de la serviciu si am "cazut"... trebuia sa plec in vizita la cineva si am inceput sa pling din senin....am realizat ce se intimpla si am plecat la plimbare in parc...am ratacit mult pina noaptea tirziu...am fost la medic mi-a dat medicamente,pe care nu le-am folosit (le-am tinut doar pentru cazul in care ar fi fost mai rau)este foarte adevarat revenirea a fost foarte lenta dar sigura...am fost inteles si la serviciu...aveam un program foarte lejer dar nu am profitat in sensul rau...ma plimbam ,socializam foarte mult...calatoream si am calatorit foarte mult in acea perioada...mi-am facut multi "prieteni"...chiar si pe net...de fapt atunci am inceput eu sa socializez pe net...prieteni cu care discutam cu totul si cu totul alte probleme decit despre problemele prin care treceam eu...stiau despre ce era vorba si m-au ajutat ...trebuie sa stii sa alegi...sa intelegi pe fiecare.stiu cit de greu este...cunosc aceasta stare "letargica"...cum zicea cineva...doar tu singura te poti smulge si merge mai departe. cei din jur trebuie sa te inteleaga si sa te ajute ...dar daca tu nu iti impui lucrul acesta nimeni si nimic nu te poate ajuta...nu trebuie sa te gindesti la ce a fost...(nu zic sa uiti, ca de uitat nu vei uita niciodata)gindeste pozitiv si ca viata e frumoasa si trebuie traita cu bune si cu rele...stiu si sunt sigur ca nu mai e ce a fost inainte...cel putin mie mi-a schimbat cursul vietii...nu mai sunt la fel cum eram,gindesc altfel...asa ca nu te impotmoli...treci peste.poti si trebuie sa o faci...
RUY_BLAS Postat pe 13 August 2010 12:56
niciodata nu dispare durerea...si tot timpul o sa ne amintim de ei..ei raman vii in sufletul si in amintirea noastra! eu sunt impacat cu gandul ca nu mai sufera!
roz5blue6lila7 Postat pe 13 August 2010 22:10
cum treci peste pierderea cuiva drag? GREU!!!!!!!!!! In urma cu 8 ani mi-a murit sotzul .avea doar 35 de ani ,iar eu 33.a plecat la serviciu si am mai primit doar sandalele lui.Era pompier civil in cadrul companiei Petrom si a ars intr-un incendiu provocat de caldura excesiva de afara.S-a autoaprins o conducta de benzina in depozit.A fost cumplit! Luni de zile de la disparitzia lui l-am asteptat sa apara acasa la ora cand trebuia sa se intoarca de la serviciu.Nu puteam accepta ideea ca nu mai exista.Desi aveam doi copii mici care aveau nevoie de atentzie, nu puteam gati.Simtzeam ca nu mai am nici un rost.Venea mama mea cu mancare la copii ca eu simtzeam ca nu pot face nimic.Mi-era greu sa fac lucruri obisnuite.Veneam de la serviciu plangand totdeauna.Simtzeam ca vin acasa ca spre fundul pamantului,desi ma asteptau doi copii care aveau nevoie de mine.Mergeam la cimitir zilnic.Plangeam mereu si spuneam oricui avea rabdare sa ma asculte,ce om minunat pierdusem si ce groaznic ma simtzeam.Primele sarbatori de iarna fara el au fost un plans continuu.Trecusera sase luni ,iar eu eram cu 15 kg mai slaba si terminata psihic .Apoi incet incet am inceput sa-mi revin.Nu uitzi ,dar te obisnuiesti cu suferintza si plansul nu se opreste niciodata.Mi-am dorit sa mor de nenumarate ori ,nu am avut ganduri de suicid,ci doar de genul ce bine ar fi daca...sa scap de durere.Era o senzatzie dureroasa in piept pe care eu o numeam "ma doare sufletul",ca un dor neamplinit.Ma obseda cuvantul"vaduva" si "orfani" mi se pareau monstruoase,degradante ,stigmatizante.Am purtat doliu trei ani,pana m-am imbolnavit de cancer si oncologii mi-au spus ca negrul atrage radiatziile si sa renuntz la el.De fapt acesta a fost momentul cand s-a produs un declic,si m-a facut sa lupt sa traiesc pentru copiii mei.Desi familia, parintzii ,surorile, totzi erau grijulii si atentzi cu mine simtzeam ca sunt a nimanui si nimeni nu intzelege dorul si durerea mea.Doar in rugaciune si la biserica simtzeam alinare si senzatzia de liniste .Cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut peste toate greutatzile si problemele ce s-au mai ivit de atunci.Au trecut 8 ani dar inca mi-e dor de el si uneori ma intreb singura "ce ar zice el de cutare situatzie?"
corina40_healthy Postat pe 13 August 2010 22:35
purtindu-i in suflet si rugindu-ne pentru sufletul lor !Si facindu-le pomenile care se fac conform cu traditiile crestinesti
negrul_de_serviciu Postat pe 14 August 2010 17:09

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Teren Bragadiru sau Magurele	1	De la: kudika_34313 28 Aprilie 2013 10:42
masaj facial	22	De la: scumpica13 27 Octombrie 2011 00:57
Cadouri educatoare	3	De la: cherida78 28 Noiembrie 2013 23:59

Heyyy!!	29	De la: kudika_14576 25 August 2012 17:07
vopsitul parului...iar vopsitul parului	2	De la: ioana_maddy20 8 Mai 2012 10:36