Telefon
031 228 61 20
& 031 228 61 23
Mai multe
Mai multe
| daca esti casatorit de peste 10 ani, cu un copil de 10-12 anisori... iar relatia merge din ce in ce mai prost, el a trecut de la violenta verbala (care exista de mult intre ei) spre cea fizica si o adopta pentru lucruri minosre, mai merita? eu zic ca nu... incerc sa imi conving o prietena, dar poate nu ii ajung parerile mele | ||
|
sotto Postat pe 30 Octombrie 2008 15:54 |
||
|---|---|---|
|
Daca pe ea nu o pune pe ganduri situatia..inseamna ca pentru ea e ok. Nu putem lua noi decizii in locul celor dragi, ei isi traiesc propria viata fericita sau nu. Are banuiesc capacitatea necesara sa distinga binele de rau, suferinta -de fericire - ideea de familie cu cea de "necesitate". Ii poti sugera doar ca ar fi bine sa ia anumite masuri pentru a se simti fericita... dar nu sa-i dai sfaturi...ci sa isi dea ea singura raspunsuri..nu sa i le dai tu..ca nu ai facut nik. Important este ca ea sa vada ca tu o iubesti, ca esti prietena ei... si ca doar ea este stapana propriului destin - tu esti doar acolo. |
||
|
2007Lau_grace Postat pe 4 Noiembrie 2008 17:29 |
||
Spune-i sa il lase, daca nu vrea sa ajunga vedeta la stirile de la ora 5  Ala nici nu merita sa fie numit om, se comporta exact ca un animal, cum sa lovesti femeia cu care traiesti, care are grija de tine, cu care ai o familie... Plus ca ii dau un exemplu negativ copilululi. |
||
|
|
||
|
_alinaandreea_ Postat pe 1 Februarie 2009 10:19 |
||
|
E greu si sa "iti dai cu parerea" in astfel de situatii, cu atat mai mult sa dai sfaturi. Usor nu poate fi nici pentru ea, dar trebuie, inainte de orice, sa analizeze foarte bine situatia.Il mai iubeste?De ce si de cand el si-a schimbat comportamentul?Copilului i-ar fi mai bine intr-un mediu linistit, dar fara tata?Ea are independenta financiara pentru a o lua de la capat fara el? Tu, daca ii esti o adevarata prietena, incearca sa o ajuti sa gaseasca propriile raspunsuri.Nu e o situatie usoara, dar in viata, ceea ce nu ne ucide, ne face mai puternici. Mult curaj pentru ea si multa rabdare pentru tine! Pupici 
|
||
|
irina_maria_mitrofan Postat pe 1 Februarie 2009 11:03 |
||
| EU SANT CASATORITA DE 12 ANI.TOTUL A FOST FRUMOS PANA A APARUT COPILUL,DUPA 3 ANI DE CONVIETUIRE IMPREUNA.COPILUL IN LOC SA FIE UN MOTIV DE BUCURIE,MAI MULT NE A INDEPARTAT.TIMP DE 2 ANI AM STAT NUMAI IN CASA,TREBURI CASNICE,COPIL,INDATORIRILE DE SOTIE,MAMA.....SI EU?EU CA PERSOANA,CA FEMEIE NU MAI EXISTAM PTR EL,ERAM BUNA DOAR SA FIE TOTUL PREGATIT,ARANJAT.....ANII AU TRECUT,AM RABDATA,DAR IN LOC SA FIE MAI BINE,TOTUL A INCEPUT SA FIE MAI RAU.A INCEPUT SA MI INTERZICA SA IES CU PRIETENELE(CARE PTR EL TOATE ERAU NISTE PANARAME SI C....VE),NU AVEAM VOIE SA CHELTUI BANI PREA MULTI PTR CA ,DE,RAMANEA CICA ,COPILUL FARA PLACERILE LUI.NU MA AGRESAT NICIODATA FIZIC,DAR MENTAL.MA TERMINAT.DACA IESEAM UNDEVA CU O PRIETENA PRIMEAM CATE 40 DE APELURI PE TEL,NU MAI VIN ACASA?CAT MAI STAU?ETC......NU AM MAI REZISTAT SI AM SPUS STOP.M AM DESPARTIT DE EL.AM OBOSIT SA LUPT CU MORILE DE VANT,AM OBOSIT MENTAL,AM INCEPUT SA VB DE UNA SINGURA PE STRADA,AM INCEPUT SA PLING DIN ORICE...SI PTR CE?AM OBOSIT SA LUPT PTR O CASNICIE CARE ORICUM NU VA MAI ADUCE NIMIC BUN.DECI.CONCLUZIA......CHIAR NU SE MERITA.MERITA SA NE GANDIM SI LA NOI,SI NOI,LA FEL CA SI EI,AVEM SUFLET,VREM SA FIM APRECIATE PTR CEEA CE SANTEM NOI CA FIINTE,NU PTR CA SANTEM CA NISTE ROBOTI PUSI SA INDEPLINEASCA DOAR DORINTELE ALTORA.DORINTELE NOASTRE CINE LE INDEPLINESTE? | ||
|
tatiana_tatiana3 Postat pe 1 Februarie 2009 11:51 |
||
|
in aceeasi situatie am si eu o mtusa are un copil de 11 ani si sunt impreuna de vreo 2...de fapt au fost pentru ca acum el si-a gsit pe una si de doi ani ii face viata un calvar...iar de curand ia spus in fata ca are pe alta... distrus moral si copilu si pe ea...ia spus copilului sau ca e mai mandru de fetele tipei cu care e acum care au 25 de ani decat de el...ea nu ma stie ce sa faca....voi ce ziceti? |
||
|
pysycutza_alba15 Postat pe 1 Februarie 2009 12:25 |
||
| in mesaaju aterior am gresit...e cu sotia sunt de 12 ani si de 2 este cu una cu 7 ani mai mare ca el si pentru care sia distrus moral sotia si copilu...eu zic ,,,ca asa nenorociti nu sunt de iertat...cum sa se duca sa creasca copiii la altii si de al lui nu e in tare? | ||
|
pysycutza_alba15 Postat pe 1 Februarie 2009 12:27 |
||
| Exista din pacate si astfel de situatii,e un pacat sa divortezi,trebuie sa ne acceptam asa cum suntem si e dureros sa ajungi sa simti ca cel de langa tine s-a schimbat in decursul anilor ca isi doreste o altfel de persoana langa el,ca s-a saturat sa-si intretina familia,ca vrea mai multi bani,sau mai multa atentie... Trebuie facuta o schimbare,trebuie sa cerem ajutorul Lui Dumnezeu,sa mergem la Sf. Biserica sa ne rugam pt. familiile noastre.Sfintii Parinti ne invata sa nu divortam;cel mai mult de suferit de pe urma divortului sunt copiii, prea mici sa inteleaga ce se intampla cu cei care i-au dat viata si trebuie sa-i fie alaturi. | ||
|
kudika060401 Postat pe 1 Februarie 2009 14:02 |
||
|
Am citit legat de aceasta problema a prietenei tale mai multe pareri, printre care si cea a lui carmenradoiro. Ca si multi altii spunea ca "exista din pacate si astfel de situatii, e un pacat sa divortezi, trebuie sa ne acceptam asa cum suntem". Sa analizam: "e un pacat sa divortezi" - da, d.p.d.v. religios, este un pacat, inss trebuie sa ne gandim foarte bine ca in momentul in care intr-un cuplu violenta verbala s-a transformat deja in violenta fizica este ceva destul de GRAV, mai ales cand este aplicata pentru orice lucru minor, asa cum spune autoarea. Ori Dumnezeu nu cred ca este de acord cu asa ceva. Oare in slujba de la biserica nu se spune ca barbatul si femeia trebuie sa se respecte reciproc, sa-si fie sprijin unul altuia???? Eu nu cred ca Dumnezeu admite astfel de violente. Cat despre copil, eu zic ca decat sa aiba un tata asa, si cand va creste sa-l vada cum isi bate mama si pana va creste sa asiste neputincios la bataile aplicate mamei, lucru care il va afecta foarte mult d.p.d.v. psihic (va fi un copil timorat, frustrat, care nu va avea incredere in fortele proprii etc.) mai bine fara tata. Intr-adevar, trebuie sa luam in considerare faptul ca mamei nu-i poate fi usor sa-si creasca singura copilul, dar eu zic ca pana la urma se poate descurca si pe parcurs isi poate reface viata, daca va da peste un om care sa merite. Deci, concluzia este ca in astfel de situatii, chiar daca este greu, decizia separarii parintilor este indicata, atata timp cat sotul persista in folosirea violentei fizice, mai ales pentru orice lucru minor. NU CRED CA MAI ARE SANSE SA SE INDREPTE ODATA CE A PORNIT PE UN ASTFEL DE DRUM. Intr-o familie trebuie sa existe armonile, intelegere, sprijin si liniste. TOTI membrii sunt oameni, inclusiv mama care nu trebuie sa taiasca ca un animal, indurand bataile sotului. |
||
|
aly05 Postat pe 1 Februarie 2009 14:50 |
||
De la: sotoo, la data 2008-10-30 15:54:59daca esti casatorit de peste 10 ani, cu un copil de 10-12 anisori... iar relatia merge din ce in ce mai prost, el a trecut de la violenta verbala (care exista de mult intre ei) spre cea fizica si o adopta pentru lucruri minosre, mai merita? eu zic ca nu... incerc sa imi conving o prietena, dar poate nu ii ajung parerile mele NU MERITA ! NICIODATA! Copiii sunt cei mai chinuiti, au cosmaruri, ba unii, chiar invata negativ din comportamentul tatalui violent. Si crede-ma, copilul isi doreste intotdeauna binele mamei si el ar vrea ca aceasta sa nu mai sufere, chiar daca e vb de separare sau divort. Asa am vazut eu lucrurile prin ochi de copil traumatizat de batai, certuri si plansul mamei. |
||
|
Ana_Maria_Dinca Postat pe 1 Februarie 2009 23:39 |
||
De la: sotoo, la data 2008-10-30 15:54:59daca esti casatorit de peste 10 ani, cu un copil de 10-12 anisori... iar relatia merge din ce in ce mai prost, el a trecut de la violenta verbala (care exista de mult intre ei) spre cea fizica si o adopta pentru lucruri minosre, mai merita? eu zic ca nu... incerc sa imi conving o prietena, dar poate nu ii ajung parerile mele Sunt 2 variante: daca-i place sa fie batuta nu ai ce sa-i faci. si 2: daca vrea sa faca ceva pentru viitorul copilului si pentru ea trebuie sa ia atitudine, adica sa divorteze. Dar sa fie atenta ca-i trebuie un avocat f.b. pentru a-si asigura si viitorul material (casa, pensie alimentara pt copil). Si-n rest sanatate si forta de munca... Fericirea i-o da copilul, daca stie sa se respecte reciproc! |
||
|
diasb Postat pe 1 Februarie 2009 23:46 |
||
De la: carmenradoiro, la data 2009-02-01 14:02:59Exista din pacate si astfel de situatii,e un pacat sa divortezi,trebuie sa ne acceptam asa cum suntem si e dureros sa ajungi sa simti ca cel de langa tine s-a schimbat in decursul anilor ca isi doreste o altfel de persoana langa el,ca s-a saturat sa-si intretina familia,ca vrea mai multi bani,sau mai multa atentie... Trebuie facuta o schimbare,trebuie sa cerem ajutorul Lui Dumnezeu,sa mergem la Sf. Biserica sa ne rugam pt. familiile noastre.Sfintii Parinti ne invata sa nu divortam;cel mai mult de suferit de pe urma divortului sunt copiii, prea mici sa inteleaga ce se intampla cu cei care i-au dat viata si trebuie sa-i fie alaturi. sI DACA IEI BATAIE ZI DE ZI SI COPILUL VEDE ACEL COMPORTAMENT SI VA FACE SI EL LA RANDUL LUI....SAU DACA TE BATE PANA NU MAI SUFLI AS VREA SA INTREB SI EU DACA BISERICA TE AJUTA CUMVA CU CEVA?ITI VA CRESTE BISERICA COPILUL? NU.....EU SUNT O PERSOANA CU FRICA DE DUMNEZEU DAR SUNT SI REALISTA ...COPII CRESC OR SA INTELEAGA CU TIMPUL DE CE S-A PRODUS ACEA SCHIMBARE IN VIETILE LOR DAR TRAUMELE DACA STAI SI SUPORTI SITUATIA ...CINE ITI REDA COPILARIA? CINE ITI REDA LINISTEA SI PACEA? |
||
|
Cypcip Postat pe 2 Februarie 2009 16:23 |
||
|
Culmea!!!Eu sunt barbat si am obosit!In citeva cuvinte...am doi pui, respectiv ea 4 anisori iar el 2 anisori...ca tine am crezut ca ne vor apropia, dar... Nu stiu cit ma crezi dar cu tot respectul de rigoare...sa vii acasa si sa nu ai o vorba buna-de la usa!!!Eu muncesc, ea sta cu ei.Nu sunt genul care sta pe net tot timpul dar practic sunt disperat.Nu stiu citi barbati se incumeta sa tina 3+1, nu vroiam decit sa vin acasa si sa am o vorba buna.Nu intelege gresit...face mancare, spala, curat, dar ca femeie(suntem de 16 ani impreuna si nu am inselat-o niciodata)multi barbati ar spune ca sunt un idiot dar am facut un pact cu ea(cred ca la respectat) NE DESPARTIM INAINTE SA INTERVINA A - III - A PERSOANA,revin...nu poti cere ca un om(barbat sa iti ramana fidel dar tu sa nu ai nici macar o vorba buna, daramite sa...Oricum am ajuns dupa 16 ani la concluzia ca nu se merita sa te sacrifici cind celealat e prea putin interesat de casa, familie, etc...AS VREA SA INTELEGI CA EU SUNT GENUL CARE RESPECT ADEVARUL, NU SUNT EU CEL PERFECT si nici nu pretind(fiecare sustinem ca AVEM DREPTATE)dar daca nu mai exista dialog...nu mai exista nimic.Ma doare sufletul pentru puii mei si nu stiu daca sa divortez(imi fac singur judecata daca sa divortez si daca da nu cumva sunt las si renunt pentru viata personala) sau sa STAU PT. EI.Oare nu cumva fiecare dintre noi avem propria viata data de bunul DUMNEZEU pe care sa o traim!!! |
||
|
vicentiu33 Postat pe 18 Iulie 2009 12:12 |
||
De la: 2007Lau, la data 2008-11-04 17:29:20Daca pe ea nu o pune pe ganduri situatia..inseamna ca pentru ea e ok. Nu putem lua noi decizii in locul celor dragi, ei isi traiesc propria viata fericita sau nu. Are banuiesc capacitatea necesara sa distinga binele de rau, suferinta -de fericire - ideea de familie cu cea de "necesitate".   Indiferenta , in astfel de situatii e o CRIMA!
|
||
|
mariana0208badea_grace Postat pe 5 Februarie 2010 07:51 |
||
De la: vicentiu33, la data 2009-07-18 12:12:39Culmea!!!Eu sunt barbat si am obosit!In citeva cuvinte...am doi pui, respectiv ea 4 anisori iar el 2 anisori...ca tine am crezut ca ne vor apropia, dar... Tu muncesti si ea sta...cu cei 2 copii...Crezi ca se poate sta, pur si simplu...langa 2 copii?!Incearca sa "stai" tu, macar o luna la fel ca ea....si-ai sa evaluezi mult mai obiectiv lucrurile..nu e usor ... |
||
|
mariana0208badea_grace Postat pe 5 Februarie 2010 07:56 |
||
|
Buna ! Am sa raspund prietenei tale prin povestea mea de viata. Si poate si tie,pentru a o intelege mai bine. Poate,am spus. Am aruncat o privire peste datele cand au fost date raspunsurile anterioare,cred ca subiectul e totusi de actualitate,daca a aparut acum din nou. Intradevar, e usor sa dai sfaturi,chiar si de analiza,a situatiei, dar nu sunt nici odata de prisos,nici daca incurajezi sau nu ramanerea intr-o astfel de relatie. Sa le luam pe rand,din punct de vedere religios ( eu sunt ortodoxa),indiferent de cult,din cultura mea generala,divortul este un pacat. Femeia spune ca trebuie sa fie supusa barbatului,sa-l asculte,asa cum Biserica este supusa si ascultatoare lui Iisus,lui Dumnezeu. Sunt foarte de-acord,si asa ar fi frumos,normal si firesc.Dar tot in invataturile crestine,spune ca , atunci cand viata ii este pusa in pericol unuia dintre membrii (femeia sau barbat-Sotie sau sot),divortul este aprobat si de canoanele bisericesti.Poate nu aprobat este cel mai corect,ci acceptat,cred ca e mai bine.Pentru ca vei auzi ca dragostea trebuie sa mearga pana la sacrificiu. Da dar pentru Dumnezeu,nu pentru un oarecare, care poate a auzit si el ceva despre asta sau poate nu. Poate nu am prins chiar tot despre aceasta parte,dar cred ca am prins esentialul ( sau poate nu). Dar noi suntem oameni obisnuiti si nu martiri. Deci mai psihologic putin si mai pantesc,ar pune cineva o intrebare de genul : " SI TOTUSI DE CE A STAT ATAT IN ACEASTA RELATIE?" Evident ca adevarul ADEVARAT ,nu-l cunoaste nimeni decat persoana in cauza. Dar am spus ca voi povesti povestea personala. Asa ca....daca se potriveste cu a ei....sa faca ceea ce trebuie,nu numai ce poate sau e"bine", ca "BINE e PENTRU CINE ?" Viata e doar una si crede-ma CA MERITA TRAITA FRUMOS. Deci..... M-am casatorit la 21 de ani,cu barbatul visurilor,credeam eu,atunci. Am locuit 1 an cu parintii lui intr-un apartament cu 3 camere,la oras.Eu eram de la "tara",la vreo 6 km.Dar ce nu am stiut eu era ca baiatul "mamei" beia pe ascuns.N-am stiut ca baiatul mamei nu avea decat 10 clase trase de par.N-am stiut nici ca au crezut ca fiind de la tara,sunt si proasta,sau n-am stiut cat de proasta ma credeau. Cand au realizat ca s-au inselat,au inceput sa o spuna pe fata,in diferite moduri. Dupa vreo 2-3 ani de certuri si batai domestice,am spus si parintilor mei ce se intampla in minunata mea familie. Parinii au fost SOCATI. Nu m-au crezut,pentru ca "domnul" era un ACTOR INNASCUT. Cu ajutorul colegelor de serviciu,care au avut curaj sa ma intrebe intr-o zi "-Ce am,si sa nu mai mint,ca imi este rau si atat " am inceput sa deschid ochii. Intrebarea lor ,la care eu nu ma gandisem niciodata ,a fost "DE CE TE BATE ? " Credeam ca detin secretul,raspunzand,ca eu sunt vinovata,ca il supar. "DAR DE CE IL SUPERI? CUM IL SUPERI? CAND ANUME IL SUPERI? " si a venit si intrebarea fatala : "BEA?" Am sarit ca arsa,spunand ca "NUUUUUUUUU! Doamne fereste !" Ele ,ca un un consiliu a fost atunci,n-am sa uit,si acum le multumesc, m-au sfatuit,ca totusi sa -l urmaresc si sa vad cand anume devine violent sau impulsiv. Si..............SURPRIZAAAAAA ! Bause mereu,cat am stat cu parintii lui,s-a ascuns dormind,cu timpul,devenind independent de ei- na, om la casa lui cu copil-a devenit dependent de bautura ,adica alcoolic in prima faza. A venit si al doilea copil dupa 4-5 ani. Cat am fost insarcinata,am stat mai mult la parintii mei la tara,bani putini,ai mei erau in putere,aveau venituri substantiale,ne ajutau mult. Cand am nascut,s-a suparat pe mine,ca maica-sa la mintit spunand ca mai are o fata,si nu ca are un baiat. n-a venit cu o floare. Pana la botez,o incasase deja de 2 ori,ultima data cu copilul in brate. A plecat 1 an in Israel. A venit mai nebun decat a plecat. Inainte motiva ca "ne certam din lipsa banilor",cand s-a intors,avea prea multi,dar nu destui. Oricum despartirea aceea a fost pentru mine un lucru bun. Am realizar atunci,ca a fi singura cu copii nu e chiar o nenorocire. Asa cand a avut loc primul scandal,de asta data mult peste asteptarile mele,sau cu ce eram "obisnuita",am luat copii si am plecat la parintii mei. Am stat despertit 8 luni,in care a venit dupa 6 luni,cand terminase banii si nu mai avea nici serviciu.  Spasit, i-a convis pe ai mei ca s-a schimbat,iar eu ca un copil bine crescut si ascultator,m-am intors in caminul conjugal,care era gol golut,pentru ca il pregatise impreuna cu familia pentru divort si partaj,ca spuneau ei,ca "ATUNCI CAND NE-AM CASATORIT NU AM AVUT NIMIC!" . Dar nici copii,dar asta nu a contat,pentru nimeni. Am mai convestuit 8 luni din care 4 luni ,pana am inchis dosarele de lovire,divort,partaj,furt intre soti,rele tratamente aplicate minorilor,A FOST UN MIEL IN BLANA DE LUP. Apoi a inceput cu interogatorii,cine m-a invatat,cine m-a sfatuit sa fac toate cate i le-am facu,ca ii ia gatul. Deci uite cat de desconsiderata eram si din punctul asta de vedere. Duma vreo 3 luni a facut un accident fiind cu 3,87,alcoolemie in sange. Nu spun ce a fost.... multe,si bani imprumutati pentru pagubele facute. Dar cine crede-ti ca era vinovat de toate astea ? Cum cine EU ! Si pentru asta dupa vreo 2 luni,cand am achitat pagubele,plamgandu-ma in stanga si dreapta sa ma ajute care cum putea,mi-a spus ca eu am trimis politia dupa el ( accidentul a fost undeva pe la 3 noaptea,cand numai el stie ce cauta si pe unde fusese pana atunci). Am luat atunci o bataie,sora cu moartea,pe care mi-o promitea mereu. Am stat cu fata desfigurata o luna jumatate in spital. El ca un nesimti,"nu stia nimic,nu era vinovat de nimic" a luat copii si a stat toata perioada asta la parintii mei. Ai lui chipurile nu-l primeau pentru ce facuse. Asi ! Nici cum,era diabolic,credea ca asa convinge ca nu este vinovat,iar eu am uit si iert din nou totul. N-a fost asa,cand am iesit din spital,in papuci,am mers la judecatorie,si am deschis dosarul de divort si toate cecelalte. Am venit si cu executorii care au facut inventar,ca sa nu mai poata lua nimic din casa. A fost SOCAT ! Proasta s-a desteptat ! Dar in tot acest timp,am avut colegi,prieteni care m-au ajutat si m-au sustinut. Familia m-a jutat si ea,dar parintii mei devenise-ra neputinciosi,surorile erau departe,in alte localitati. Dar m-au ajutat asa cum au putut foarte mult. Astazi le sunt recunoscatoare tuturor care m-au ajutat,m-au sustinut in acele clipe de cosmar. Decizia insa a fost a mea. Am luat-o greu,foarte greu chiar. Am cumpanit mult,ce e mai bine si ce nu. Picatura a fost cand a lovit fata de 6 ani,avea atunci, iar pe baiat la impins si a venit cu capul de calorifer.Cand am sarit sa-l apar,ca i-a spart capul a vrut sa dea cu pumnul in el.M-am bagat intre ei si am luat-o eu cu varf si indesat. Nu regret ca mi-am aparat copiii. Dar a fost cred ceea ce m-a determinat sa nu ma mai uit niciodata urma. Si vine inevitabila intrebare pe care cred ca si prietena ta si- pune de multe ori : Ce-am facut? Ce voi face eu,singura cu 2copii? ? Ce voi spune copiilor cand va intreba de tatal lor? Ce va spune lumea? Asta ucide,ce va spune lumea? Dar lumea sta cu mine in casa? Lumea imi apara copii de bestie? Lumea,lumea,lumea ! Lumea suntem noi,buni si rai la un loc. Avem sfaturi,dar nu le dam cand trebuie,avem problebe,suntem rai si barfitori,invidiosi si nemernic, dar pozam in fiinte angelice,si multe altele. Problema este,exista fiecare o rezolva cum vrea si crede de cuviinta. Tu ce vei face cand viata copiilor va fi pusa in pericol? Sau poate ca acum nu este. Vor creste vor pleca la casle lor,ce vei fi pentru ei? O POVARA ! De ce ? Ce te face sa crezi ca sotul tau se va schimba? E bolnav,pe moarte? Daca nu,atunci nici nu se va schimba,va deveni mai rau,mai posesiv,mai tiran. Poate ii face placere sa te umileasca? La asta te-ai gandit. E o forma de sadism.Pe ce treapta sociala sau profesionala va aflati? Sunteti egali? E mai sus ca tine? Nu vrea sa-l depasesti? Esti mai sus ca el? Mai rau,constientizeaza ca esti mai buna decat el,se simte inferior. Sunt multe de analizat intr-o astfel de situatie. Cred dupa parerea mea ca ar fi bine sa mearga la un psiholog,singura daca nu poate cu el,si asa poate va face ceea ce trebuie facut . Eu nu stiu ce trebuie,si nici nu sugerez numic. Eu am facut ceea ce trebuia cand am facut. Acum sunt FERICITA ! Nu a fost usor,m-am recasotorit dupa 2 ani,dupa alti 2 am avut un copil cu al doilea sot,care a murit cand cel mic avea 5 luni. Viata nu e roz,e grea,dar trebuie sa fii puternic sa o infrunti. Dupa alti 4 ani ,am intalnit barbatul care e ceea ce imi doresc. El a venit dupa o casatorie cu o femeie alcoolica,are 2 fete minunate,eu o fata si 2 baiet,impreuna avem 5 copii minunati ! Daca a fost usor? NU ! n-a fost. Daca e usor acum ? Nu nici acum nu este,dar e BINE ! asta conteaza. Ce-am facut dupa toate astea? MULTE ! Si sunt admirata de multi !Am casa,masina. Am terminat o facultate,acusi termin un master si a doua facultate. Am un sot MINUNAT,am o FAMILIE MINUNATA, am PRIETENI NOI MINUNAT ! Ce pot sa-mi doresc mai mult? Sanatate si zile sa traiesc sa ma bucur de tot ce am. Deci draga mea , prietena ta are multe de facut. Nu stiu cat am fost de explicita in povestea mea,nu stiu cat o va ajuta,sau daca va ajuta pe cineva,dar mie imi face bine sa spun. Ce am castigat din toate astea e mai presus de ceea ce se vede,sau se poate spune. Am castigat STIMA DE SINE . Bucuria ca pot fi EU ceea ce sunt si nu altfel. Astea le poti dobandi numai prin curaj,forta,si incredere in ceea ce poti TU sa faci ,pentru TINE. Ajuta-ti prietena sa se descopere. Daca nu poti tu atunci ajut-o sa ajunga la un psiholog.Daca asta e mult,atunci mai bine indrum-o spre biserica, sa caute pana gaseste acel preot care o poate asculta oricand are nevoie sa vorbeasca ,sa spuna ce are pe suflet. Eu asa am reusit sa trec peste toate.Acum am descoperit si psihologia care face si ea minuni,dar.....trebuiesc imbinate totusi amandoua. Una fara alta....mai greu. Va doresc BAFTA , CURAJ, RABDARE MULTA si SUCCES ! Dorynna |
||
|
dorynna_grace Postat pe 5 Februarie 2010 11:43 |
||
De la: sotoo, la data 2008-10-30 15:54:59daca esti casatorit de peste 10 ani, cu un copil de 10-12 anisori... iar relatia merge din ce in ce mai prost, el a trecut de la violenta verbala (care exista de mult intre ei) spre cea fizica si o adopta pentru lucruri minosre, mai merita? eu zic ca nu... incerc sa imi conving o prietena, dar poate nu ii ajung parerile mele ...  daca se complace asa...e greu ...pentru ca imi dau seama ca a vazut totusi in jurul ei si casatorii normale...reusite...e destul de matura, chiar are ochelari de cal?... eu inteleg ca ...casatoria cere sacrificii...dar sa fie si de o parte si de alta.......NU se MERITA ! NICIODATA! Copiii sunt cei mai chinuiti, au cosmaruri,unii chiar "invata" din comportamentul tatalui violent. ... si totusi DA ...SE MERITA...SA LUPTI PENTRU CASATORIE ... daca ai pentru ce! ... dar ea are un duhovnic ?...a mers la el?...sa vb?...s-au dus toate posibilitatile de rezolvare? |
||
|
biutza_72 Postat pe 5 Februarie 2010 11:57 |
||
De la: mariana0208badea, la data 2010-02-05 07:56:04De la: vicentiu33, la data 2009-07-18 12:12:39Culmea!!!Eu sunt barbat si am obosit!In citeva cuvinte...am doi pui, respectiv ea 4 anisori iar el 2 anisori...ca tine am crezut ca ne vor apropia, dar... O relatie inseamna , in primul rand, dialog. Daca-l eviti, din diferite motive, nu te mira cand te vei trezi ...monologand. Cum sa nu-mi fie drag sa-i povestesc toate cate au fost peste zi si , cum sa nu-mi fie drag sa-l ascult povestind cum i-a trecut lui ziua ? Ce alta dovada a faptului ca ii pasa de noi si ca i-a fost dor sa fie departe (chiar daca departe insemna doar job-ul)? Armonia in cuplu nu necesita efort, ea vine de la sine ... acolo unde este dorita. |
||
|
cameliagiurgiu Postat pe 5 Februarie 2010 18:39 |
||
|
vicentiu33, cred ca raspunsurile la intrebarile tale ai sa le gasesti doar vorbind cu sotia ta. Comunicarea este cea care ne indeparteaza pe unii de altii, mai precis...lipsa ei. "Vorbele bune" nu sunt unidirectionale, trebuie sa vina din ambele parti. E foarte important sa vreti sa va spuneti "lucruri", sa povestiti. Daca nu vine de la sine...provoaca discutii placute. Arata-i ca te intereseaza. Ofera-i timp pentru ea (stii,uneori, puiutii pot sa devina foarte obositori dar...nu-ti poti lua vacanta de la meseria de mamica  ), mai stai si tu cu copii. Ofera-te sa o ajuti(macar din cand in cand), n-ai sa mori din asta. Cand ati iesit ultima oara doar voi doi? Cand a fost ea ultima oara la un coafor, la o cosmetica? Nu trebuie sa se intample des, macar uneori (stii, iti ia senzatia aceea de robot casnic, si-ti pune "vesmantul diafan", de femeie).Si noi avem nevoie de o vorba buna, de intelegere, de...rasfat si iubire. Inainte de a cere .......ofera! De ce nu le impartiti pe din doua, asa cum faceati la inceput? :) |
||
|
cameliagiurgiu Postat pe 5 Februarie 2010 19:23 |
||
| Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
|---|---|---|
| Vand rochie de mireasa calin events, model romance,2011 | 1 | De la: kudika451636 12 Octombrie 2011 20:56 |
| buna | 4 | De la: cj25har 4 Iunie 2010 12:59 |
| DESPRE MOMENTUL CAND M-A CERUT DE SOTIE...FUNNY,LA VOI CUM A FOST FETELOR? | 10 | De la: shteffa 29 Aprilie 2013 23:05 |
|
|
||
| rochie de mireasa | 3 | De la: cristinne83 30 Octombrie 2011 13:09 |
| a inceput numaratoarea inversa | 80 | De la: fantome 28 Iulie 2013 15:18 |
Site-ul Kudika.ro este creat si administrat de SC Internet Corp SRL.
Pentru propuneri de colaborare privind promovarea pe site-ul kudika.ro,
va rugam sa contactati departamentul de vanzari la sales@internetcorp.ro
Sediul social: Bucuresti, Str. Putul lui Zamfir nr. 28, Sector 1
Solicitarile cu privire la protectia datelor cu caracter personal pot fi trimise la email gdpr@internetcorp.ro
Termenul legal in care poti primi un raspuns din partea noastra este de 30 zile calendaristice.