Eu inca mai cred in iubirea adevarata

Un sfat se poate? :(

ajutati-ma cu un sfat pleaaaaaassssse!!!

Livia_Eu Postat pe 28 Septembrie 2010 16:03
Cred in iubirea adevarata, in acea iubire suprema care vine o singura data in viata si nu lasa loc de intrebari, de nesiguranta sau de neincredere. Tocmai de aceea scriu aici: sunt cu un baiat de 1 an si ceva, locuim impreuna. Am fost fericiti, desi relatia a inceput ca o relatie bazata pe sex si abia dupa aceea a evoluat. Stiu ca a mai fost si cu alte fete pana in momentul in care ne-am dat seama ca ne iubim. Am decis sa fim doar unul pentru celalalt. El s-a schimbat, in bine... a mai gresit o data in fata mea, am aflat de niste discutii pe care le avea cu un prieten despre alte fete. Mi-a zis ca totul a ramas doar la stadiu de discutie... am vrut sa-l cred, am vrut sa-l iert. Din acel moment totul a mers perfect, simt ca ma iubeste, simt ca nu ar vrea sa-mi faca rau... dar eu nu mai stiu ce simt.La scurt timp de la impacarea noastra am inceput sa am indoieli, increderea nu mai e deloc acolo...sau ce e mai rau nici nu ma mai intereseaza. Astfel de perioade vin si trec... desi faptul ca eu incep sa-mi doresc in anumite momente altceva, pentru mine e un semnal de alarma. In acest weekend m-am reintalnit cu un baiat foarte special pt mine. Acum 5 ani am avut o poveste de 2 saptamani impreuna... eram mici, eram copii... totusi ne-am cautat unul pe celalalt mereu. Abia acum... ne-am reintalnit. Am vb 4 ore fara oprire, ne-am amintit, ne-am studiat, am vazut ca am crescut.El s-a mutat in orasul meu natal, eu sunt in Bucuresti la Facultate. Am plecat, mi-a zis ca nu vrea sa ma mai piarda iar. M-am intors ingandurata la prietenul meu, nu vreau sa il insel, nu as face-o niciodata. Dar...cand il privesc simt ca nu mai e omul langa care mi-as putea petrece restul vietii. Cu acel baiat special nu voi fi, poate imi vor si trece sentimentele renascute, voi merge mai departe... e imposibila relatia noastra! Dar.. de ce sa simt asta? Oare merita sa incerc in continuare cu actualul meu iubit, desi... de mult timp nu-l mai simt numai pe el in sufletul meu? El nu cred ca stie ce simt. Nu vreau sa-l ranesc, dar oare iubirea adevarata nu ar trebui sa reziste tuturor problemelor? Fara intrebari, fara sentimente pentru alte persoane si fara sa simti ca nu-l mai suporti cateodata? Am scris mult... poate multi nu mai cred in aceasta iubire ideala, poate sunt o romantica incurabila. Dar... am un exemplu in familia mea de asfel de iubire si cred in ea. Si mai cred ca atunci cand nu mai privim iubirea pura cu ochi de copil suntem deja morti in interior.(Am 22 de ani)
bla bla bla..cum apare altu`hop aveti indoieli ... dc nu le aveai inainte sa apara indiviu` ? bullshit...
blaa Postat pe 28 Septembrie 2010 16:30
Eu cred ca nu ai citit bine post-ul. Aveam indoilelile inca dinainte... cu mult inainte si nu au legatura in primul rand cu altul venit... Dar fiecare poate avea parerea lui, scuze daca am fost pornita.

Livia_Eu Postat pe 28 Septembrie 2010 17:07
E bine ca ai indoieli,ca gandesti,ca n-ai fixatii .Traieste inainte cu tupeu si ce va fi,va fi.Pana una alta n-ai facut nimic "definitiv",iti vezi relatiile cu amandoi ochii si-ti lasi loc si spatiu pt cea- mare- si- adevarata-care-apare-odata-in-viata.OK.Numai ca nu-i obligatoriu ca ea sa si apara; da' poate ca esti printre norocosi ,cine stie?
nicossia Postat pe 28 Septembrie 2010 17:21
hai sa o vedem pe giulia ana maria de acum 10 ani: Visa la stele verzi pe pereti, la feti frumosi, visam sa merg cu sotul intr-un regat si acolo sa ne iubim nu stiam cata munca se afla in spatele une relatii, nu mai zic ca visam sa am copii o echipa de fotbal visam sa fumez tigarile ce vedetele din L.A, sa merg pe strada precum regina Marii Britanii in cele mai frumoase si elegante rochii, in masini de epoca poleite cu aur, iubeam luxul mai mult ca orice desi nu-l cunosteam il vroiam din tot sufletul meu si mai mult vroiam sa fiu iubita, rasfatata, vroiam sa dau totul unui barbat care pur si simplu sa ma iubeasca si atata acum Giulia: dupa mult timp de suferinta mi-am dat seama ca dragostea e unul dintre cele mai complicate sentimente, in spatele ei se ascunde multa multa, exact ca la regizarea unui film, trebuie sa te cunosti pe tine in primul rand si apoi pe cel de langa tine ca sa poti iubi cua devarat, sa simti ce simte el, sa lupti cu toate armele pentru ceea ce iti doresti sa siti sa treci peste tot ceea ce doare, sa te astepti ca viata poate sa te loveasca cand te astepti mai putin si oricat ar durea sa stii sa iubesti la fel de mult si poate chiar mai mult, sa nu uiti niciodata de unde ai pornit, sa stii sa pui in iubirea ta toate ingredientele ca sa-l faci pe cel de langa tine sa fie asa cum iti doresti, pana la urma asta e bucataria noastra interna pe care sa stim sa o utilizam asa cum trebuie astfel incat sa nu o murdarim....
G1ul1a Postat pe 28 Septembrie 2010 17:32
ma faci sa reflectez si sa admit, naiv: si eu inca visez la marea dragoste, desi nu mai am 20 de ani, ci putin sub 30. cred ca daca renunti sa visezi, renunti la marea prerogativa a omului care a determinat insasi evolutia. mereu omul tanjeste la mai mult, la mai bun. nu e rau sa iti pui intrebari, ci e rau sa despici firul in 4 si sa cauti raul cu lumanarea! despre indoiala, odata aparuta e precum caria in lemn: te macina. nu dispare dar poti face abstractie de ea prin compromis, adica sa te faci ca nu vezi si sa ierti, dar la varsta ta e cam devreme pentru asa ceva. trateaza-ti relatia cu seriozitate si incearca sa discuti cu prietenul tau despre ce te framanta. asa iti infirmi sau confirmi indoielile si vezi daca merita sau nu sa le mai ai. despre a visa la alti "printi", don't worry: in viata fiecaruia intervin momente cand oricat de indragostiti sau de "maritati" ar fi isi aduc aminte de visarile boeme si copilaresti in centrul carora e altcineva decat frumosul de acasa. aun alt aspect la care trebuie sa fii atenta si sa te feresti e "transferul". adicatelea, pisicologiceste, desi nu am studii de specialitate, inseamna ca se poate sa te simti vinovata pentru a te fi gandit la altcineva si atunci sa iti suspectezi iubitul de acelasi gen de actiuni. e un soi de transfer: altul ar fi cel in care ceea ce nu indraznesti sa ii spui sau faci unuia ii reprosezi sau faci altuia...
amor_amor Postat pe 13 Octombrie 2010 00:09
Va multumesc pentru ganduri... e placut sa stiu ca nu sunt singura care crede in acea dragoste adevarata. In acest moment trebuie sa ma decid ce sa fac... am vorbit cu iubitul meu, i-am explicat ce simt... stiu ca intelege si nu ma condamna. Dar mai stiu ca trebuie sa ma decid ce voi face cu relatia noastra, daca mergem inainte sau nu. Nu pot sa stau o vesnicie in incertitudine si nici nu pot la cate 2 luni sa-i fac si lui rau cu gandurile mele. Ma intreb daca se merita sa renunt la acest baiat care ma iubeste si care a aproape tot ce mi-am dorit pentru a astepta ceva "perfect" iar intre timp sa invat sa fiu din nou singura? Sau sa cred ca daca chiar il vreau si daca las un pic timpul sa treaca putem recladi incetul cu incetul tot ce am avut. Mi-e greu cand nu sunt cu el... dar cand sunt cu el nu mai sunt fericita asa cum am fost candva! Astazi mi-a zis o prietena ca iubirea trece si ca trebuie sa ai langa tine un barbat bun, de casa si care sa te respecte... dar oare la 22 de ani nu e cam devreme sa gandim asa?
Livia_Eu Postat pe 13 Octombrie 2010 19:56
1. nu face confuzie intre iubire si obisnuinta, legat de ceea ce simti pt el. poate nu te sperie atat gandul ca ramai fara EL, ci ca ramai singura si de aceea te temi defapt. 2. e bine ca inainte de a te mai avanta intr-o noua relatie sa iti permiti un timp doar al tau, desi e dificil din multe puncte de vedere, probabil. foloseste timpul ca sa te gandesti mai mult la tine, sa iti faci procese de constiinta tu cu tine, sa te descoperi sisa te evaluezi si abia ulterior, imbogatita sufleteste si emotional si mai matura dupa experienta asta, sa mergi sper alt proiect, fie el si amoros. 3. e adevarat ce zice amica ta, daca ai 40 de ani si esti fata batrana. si atunci nu mai are rost sa visezi sau sa aspiri la cai verzi si fluturi albastri. pana una alta nu ai de unde sa stii daca nu cumva vei descoperi un baiat "bun" care sa te iubeasca dar pe care sa il si iubesti suficent incat sa zici ca te-a lovit trenul. e cam devreme ca sa visezi strict la unul cu care sa aspiri covoare si sa pui muraturi. zic si eu... de regula dilemele astea, pe care barbatii le-ar numi simplu false probleme, sunt ale noastre cu noi insine. tin mai putin de ceilalti, cat tin de noi. iti trebuie niste timp cu tine sa iti faci ordine in ganduri si sentimente. si dupa aceea sigur vei vedea lucrurile cu alti ochi. fara nici o influenta externa. toate cele bune
amor_amor Postat pe 13 Octombrie 2010 23:13
De la: Livia_Eu, la data 2010-09-28 16:03:33Cred in iubirea adevarata, in acea iubire suprema care vine o singura data in viata si nu lasa loc de intrebari, de nesiguranta sau de neincredere. Tocmai de aceea scriu aici: sunt cu un baiat de 1 an si ceva, locuim impreuna. Am fost fericiti, desi relatia a inceput ca o relatie bazata pe sex si abia dupa aceea a evoluat. Stiu ca a mai fost si cu alte fete pana in momentul in care ne-am dat seama ca ne iubim. Am decis sa fim doar unul pentru celalalt. El s-a schimbat, in bine... a mai gresit o data in fata mea, am aflat de niste discutii pe care le avea cu un prieten despre alte fete. Mi-a zis ca totul a ramas doar la stadiu de discutie... am vrut sa-l cred, am vrut sa-l iert. Din acel moment totul a mers perfect, simt ca ma iubeste, simt ca nu ar vrea sa-mi faca rau... dar eu nu mai stiu ce simt.La scurt timp de la impacarea noastra am inceput sa am indoieli, increderea nu mai e deloc acolo...sau ce e mai rau nici nu ma mai intereseaza. Astfel de perioade vin si trec... desi faptul ca eu incep sa-mi doresc in anumite momente altceva, pentru mine e un semnal de alarma. In acest weekend m-am reintalnit cu un baiat foarte special pt mine. Acum 5 ani am avut o poveste de 2 saptamani impreuna... eram mici, eram copii... totusi ne-am cautat unul pe celalalt mereu. Abia acum... ne-am reintalnit. Am vb 4 ore fara oprire, ne-am amintit, ne-am studiat, am vazut ca am crescut.El s-a mutat in orasul meu natal, eu sunt in Bucuresti la Facultate. Am plecat, mi-a zis ca nu vrea sa ma mai piarda iar. M-am intors ingandurata la prietenul meu, nu vreau sa il insel, nu as face-o niciodata. Dar...cand il privesc simt ca nu mai e omul langa care mi-as putea petrece restul vietii. Cu acel baiat special nu voi fi, poate imi vor si trece sentimentele renascute, voi merge mai departe... e imposibila relatia noastra! Dar.. de ce sa simt asta? Oare merita sa incerc in continuare cu actualul meu iubit, desi... de mult timp nu-l mai simt numai pe el in sufletul meu? El nu cred ca stie ce simt. Nu vreau sa-l ranesc, dar oare iubirea adevarata nu ar trebui sa reziste tuturor problemelor? Fara intrebari, fara sentimente pentru alte persoane si fara sa simti ca nu-l mai suporti cateodata? Am scris mult... poate multi nu mai cred in aceasta iubire ideala, poate sunt o romantica incurabila. Dar... am un exemplu in familia mea de asfel de iubire si cred in ea. Si mai cred ca atunci cand nu mai privim iubirea pura cu ochi de copil suntem deja morti in interior.(Am 22 de ani) 1.ce sentimente poti sa ai pentru un barbat cu care ai avut o tentativa de relatie de 2 saptamani? 2.simti ca nu mai este omul langa care sa-ti petreci tot restul vietii pentru ca acum ii vezi adevarata fata,pana acum probabil mintea ta a procesat o imagine a barbatului ideal. 3.nu esti hotarata ce vrei si tentatiile incep sa apara asa ca cel mai bine ar fi sa-ti faci ordine in ganduri si in viata. 4.ai grija ce alegi ca s-ar putea sa descoperi si tu (ca multe de pe aici )cat de mult il iubesti dupa ce ii dai papuceii.
Barbie30 Postat pe 14 Octombrie 2010 08:27
mesaj cifrat
pickard Postat pe 14 Octombrie 2010 08:36
De la: pickard, la data 2010-10-14 08:36:38 mesaj cifrat Neata Pickard!
Barbie30 Postat pe 14 Octombrie 2010 08:38
1. niciun fel de sentiment profund, avand in vedere ca nu a fost nimic serios... tocmai aici e "buba", daca ar fi fost un sentiment profund atunci as fi avut motive sa ma indepartez de iubitul meu. Dar...eu m-am indepartat inainte sa apara el si fara sa vreau sa am vreo legatura mai profunda cu acel baiat. 4. Stiu ca exista acest risc, sunt constienta de asta si nici nu ma astept ca despartindu-ma de el sa am cel putin in prima perioada o viata roz si fara niciun regret. Cu toate acestea cred ca atunci cand iei o decizie care nu iti schimba numai tie ci si altora viata trebuie sa fii sigur de ea cel putin pe moment. Iar daca apar indoieli legate de decizie sa stii sa-ti asumi responsabilitatea si sa nu iti plangi de mila. Nu cred ca aceasta despartire ar fi distrugatoare de viata nici pentru mine nici pentru el pentru ca suntem doi oameni care au fost de-a lungul timpului nu numai iubiti ci si prieteni foarte buni, promitandu-ne unul altuia cateva lucruri: mai bine te desparti decat sa inseli, mai bine suferi din cauza unei despartiri decat din cauza unei minciuni care ar distruge oricum increderea si mai bine ii dai drumul celui de langa tine atunci cand stii ca nu il mai poti iubi asa cum merita sau asa cum ti-ai dori tu sa iubesti! Iti multumesc pentru sfaturi si pentru problemele pe care le-ai adus in discutie!
Livia_Eu Postat pe 14 Octombrie 2010 14:36
Eu nu mai cred.
praf_de_stele Postat pe 22 Octombrie 2010 23:05
De la: Livia_Eu, la data 2010-09-28 17:07:59Eu cred ca nu ai citit bine post-ul. Aveam indoilelile inca dinainte... cu mult inainte si nu au legatura in primul rand cu altul venit... Dar fiecare poate avea parerea lui, scuze daca am fost pornita. Aveai, nu aveai........tralala, tralala.....scuza-ma, insa eu ma intreb un singur lucru, si spun ca nu-i un lucru minor........ CUM o femeie incepe o relatie bazata pe sex?! Da, un barbat inteleg, pe ei ii inteleg..........insa NU pot sa inteleg, este peste puterea mintii mele sa inteleg cum o femeie incepe o relatie cu "sexul inainte"....nu cu flirturi, cu aspect fizic, comportari, cu discutii......invitatii, iesiti...etc. Si acum sa revin...... La ce te asteptai incepend o astfel de relatie?:) sa nu " povesteasca" cu prietenii despre alte fete..... Sau, te-ai suparat pe el si ti-ai pierdut increderea in el pt. niste povesti nevinovate?:) Draga mea, in familia ta spui ca ai pe cineva ( posibil parintii) care se iubesc de-o viata....... Uite, pot sa-ti zic eu ca o relatie de-o viata nu se bazeaza doar pe iubire:) ceea ce vezi tu in familia ta e iubire " amestecata" cu absolut TOT.....respect, moralitate, anii traiti impreuna, greutatile, bucuriile....vietii. Astea se dobandesc in timp, nu in relatii de 2 luni........2 ani:) si se fac cu rabdare, intelegere, si nu abandon la orice obstacol al vietii. Iubirea absoluta, sau cum ai denumit-o tu, nu exista asa..... ca un tot, sa o ai asa din prima ca sa zic asa, la purtator:).......repet, se obtine in timp, cu rabdare si minte multa:) si asta din partea femeii, ea modereaza 80% ( zic eu) intr-o relatie:) ......si daca vrea sa aiba acest tot, nu se impiedica de copilarie si de amicitii si iubiri nevinovate, povestite la o cafea cu un EL, dupa N ani:)...... Sper ca ti-am transmis ceva prin mesajul meu:).....macar asa.......subtil. Iti doresc intelepciune, si daca tot ai modele in familie, intreaba-le cum au ajuns la acea iubire:) .......si o sa-mi dai dreptate.
stem_29 Postat pe 22 Octombrie 2010 23:34
De la: Livia_Eu, la data 2010-10-13 19:56:57Va multumesc pentru ganduri... e placut sa stiu ca nu sunt singura care crede in acea dragoste adevarata. In acest moment trebuie sa ma decid ce sa fac... am vorbit cu iubitul meu, i-am explicat ce simt... stiu ca intelege si nu ma condamna. Dar mai stiu ca trebuie sa ma decid ce voi face cu relatia noastra, daca mergem inainte sau nu. Nu pot sa stau o vesnicie in incertitudine si nici nu pot la cate 2 luni sa-i fac si lui rau cu gandurile mele. Ma intreb daca se merita sa renunt la acest baiat care ma iubeste si care a aproape tot ce mi-am dorit pentru a astepta ceva "perfect" iar intre timp sa invat sa fiu din nou singura? Sau sa cred ca daca chiar il vreau si daca las un pic timpul sa treaca putem recladi incetul cu incetul tot ce am avut. Mi-e greu cand nu sunt cu el... dar cand sunt cu el nu mai sunt fericita asa cum am fost candva! Astazi mi-a zis o prietena ca iubirea trece si ca trebuie sa ai langa tine un barbat bun, de casa si care sa te respecte... dar oare la 22 de ani nu e cam devreme sa gandim asa? Ba da, e devreme:)......asta daca ai de gand sa te mariti asa, macar de doua ori in viata:) Pe unul il iei acum pt. dragostea absoluta, si pe al doilea mai incolo:)) pt. batranete si casa:)) Scuza-ma, insa dupa cum ai scris asa ti-am raspuns) Omul nu e perfect, domnisoara. Toti avem si bune si rele, important e ca cele bune sa depaseasca 60-70%:) atunci putem spune ca suntem oameni:).......in fine, daca tu consideri ca ai stat cu acest baiat doar pt. sex, si sentimente nu-s.......asta e, faci cum vrei, insa vezi sa nu cauti iubirea absoluta o viata:)
stem_29 Postat pe 22 Octombrie 2010 23:55
nu ma intereseaza varsta celor care posteaza, pentru ca e un aspect relativ, dar cu siguranta intentia domnisoarei, in sensul cel mai frumos al cuvantului Domnisoara, in momentul in care a deschis topicul, nu a fost aceea de a primi sfaturi de femeie "unsa cu toate cele", inteleapta si intelegatoare, care tine pe coada ei 80% din relatie, cu exceptia sexului probabil, pe care nu il intelege, pentru ca femeile nu se ..mut, eventual isi fac intelept datoria, pe care il externalizeaza, fiind de competenta si atributiile masculului, pe care ulterior il "intelege" si iarta, cu "intelepciune", ca sa mearga relatia. Poate ar fi "intelept", daca tot avem o varsta, uneori de parinte, in raport cu titularul si ceilalti interlocutori, sa avem si o atitudine de nivelul varstei. Pe scurt, unei fiice ii vorbesti ca unei fiice, corespunzator nivelului, problematicii si atitudinii firesti in tinerete. Nici nu e de mirare, cu mentalitati de genul "femeia inteleapta si ale alea", ca sunt unii ceea ce sunt. vezi diferenta de educatie, si dupa aia latram pe aici ca "barbatii este porci", dar ce ne mai place soriciul!!! Spune, frate, manipulatoare prin ... aia dintre picioare, daca vrei, nu inteleapta, concesiva pt ca asa zice interesu sau alte prioritati pe care le ai, dar nu umple capul fetei cu tampenii de tanti abrutizata si frustrata, cu state vechi si cu paianjeni la fel de vechi, probabil, dar "inteleapta". e problema ei de cate ori vrea sa se marite, problema ei daca o sa caute o viata.... ORICE AR CAUTA! sau mai multe! Citeste "Adam si Eva", cu ocazia asta, poate iti mai trece si din intelepciune. In plus, daca tot vorbim, prieteneste, fiecare despre fluturii lui albastri sau mov, hai sa vb frumos si prietenos, nu in greata si arogant, "domnisoara". nu mai e cazul, sper, sa spun ca suna a ton de profesoara de aia acra si de mult trecuta, pentru care tineretea si visurile sunt o insulta, pentru ca "intelepciunea" ei nu ii permite asemenea lucruri insignifiante. Dovada or sa stea replicile la mesajul de fata! In rest, ma abtin...
amor_amor Postat pe 24 Octombrie 2010 20:31
Draga stem_29, iti respect opiniile dar ... Nu sunt o domnisoara mica si prostuta fara nimic in cap! Poate nu sunt nici cea mai desteapta, dar daca ar fi sa intram in filozofii si in discutii despre problemele esentiale ale vietii s-ar putea sa ma descurc mai bine decat crezi! De ce? Pentru ca inca nu ma tem sa cred in viitor si in lucruri absolut pure precum iubirea. Daca ma insel, va avea grija Dumnezeu sa-mi arate pe parcursul vietii... Nu poti intelege cum o femeie incepe o relatie bazata pe sex? Pentru ca nu cred ca mai suntem acum 1000 de ani cand femeile trebuiau sa fie virgine la casatorie si cu capul in pamant. Pentru ca se intampla si pentru ca uneori e bine sa faci ce simti si sa gandesti dupa aceea. Pentru ca nu vreau sa ajung la 40 de ani o femeie frustrata cu un singur barbat de la 16 ani si care tine 80 % din relatie in spate! Ce femeie ar trebui sa accepte asta? Este vreo regula scrisa in cer cum ca femeia tace si inghite si barbatul trebuie sa fie inteles? Nu sunt feminista ci cred in puterea femeilor de a ridica privirea din pamant si in capacitatea oricarui barbat de a iubi cu adevarat. Iar daca exista un lucru care schimba cu adevarat oamenii aceea e iubirea! Iar in situatia asta... o relatie este sustinuta de amandoi in proportie de 50 %. Iar in incheiere: mama imi este cea mai buna prietena iar ideile subtile pe care incerci sa le transmiti mi-au fost explicate si de ea, bineinteles ca o mama unei fiice. De ce cred in iubire si nu ma consider vinovata de acest lucru? Pentru simplul fapt ca parintii mei mi-au explicat ca viata e iin primul rand iubire, si dupa inca 20 de ani multe alte sentimente care vin pe parcurs, dar daca nu e iubire de la inceput (si aici ma refer la 1 an, 2, 3, 10.... pana mai apar si altele), atunci degeaba. Pentru ca am un frate cu 15 ani mai mare decat mine si pentru ca este casatorit de 14 ani si in continuare in sufletul lui si al cumnatei mele se vede iubirea aceea pe care o intalnesti o singura data in viata. Si pentru ca oamenii acestia care traiesc aceste lucruri sunt primii care mi-au spus : merita sa iti cauti iubirea adevarata o viata!
Livia_Eu Postat pe 28 Octombrie 2010 18:07
De la: Livia_Eu, la data 2010-10-28 18:07:39Draga stem_29, iti respect opiniile dar ... Nu sunt o domnisoara mica si prostuta fara nimic in cap! Poate nu sunt nici cea mai desteapta, dar daca ar fi sa intram in filozofii si in discutii despre problemele esentiale ale vietii s-ar putea sa ma descurc mai bine decat crezi! De ce? Pentru ca inca nu ma tem sa cred in viitor si in lucruri absolut pure precum iubirea. Daca ma insel, va avea grija Dumnezeu sa-mi arate pe parcursul vietii... Nu poti intelege cum o femeie incepe o relatie bazata pe sex? Pentru ca nu cred ca mai suntem acum 1000 de ani cand femeile trebuiau sa fie virgine la casatorie si cu capul in pamant. Pentru ca se intampla si pentru ca uneori e bine sa faci ce simti si sa gandesti dupa aceea. Pentru ca nu vreau sa ajung la 40 de ani o femeie frustrata cu un singur barbat de la 16 ani si care tine 80 % din relatie in spate! Ce femeie ar trebui sa accepte asta? Este vreo regula scrisa in cer cum ca femeia tace si inghite si barbatul trebuie sa fie inteles? Nu sunt feminista ci cred in puterea femeilor de a ridica privirea din pamant si in capacitatea oricarui barbat de a iubi cu adevarat. Iar daca exista un lucru care schimba cu adevarat oamenii aceea e iubirea! Iar in situatia asta... o relatie este sustinuta de amandoi in proportie de 50 %. Iar in incheiere: mama imi este cea mai buna prietena iar ideile subtile pe care incerci sa le transmiti mi-au fost explicate si de ea, bineinteles ca o mama unei fiice. De ce cred in iubire si nu ma consider vinovata de acest lucru? Pentru simplul fapt ca parintii mei mi-au explicat ca viata e iin primul rand iubire, si dupa inca 20 de ani multe alte sentimente care vin pe parcurs, dar daca nu e iubire de la inceput (si aici ma refer la 1 an, 2, 3, 10.... pana mai apar si altele), atunci degeaba. Pentru ca am un frate cu 15 ani mai mare decat mine si pentru ca este casatorit de 14 ani si in continuare in sufletul lui si al cumnatei mele se vede iubirea aceea pe care o intalnesti o singura data in viata. Si pentru ca oamenii acestia care traiesc aceste lucruri sunt primii care mi-au spus : merita sa iti cauti iubirea adevarata o viata! Da asa-i cunosc si eu o idealista ce-a cautat doar sufletul pereche si s-a pastrat doar pentru asta ,iar acum la aproape 30 ani umbla tot singura ,fireste, cu lori la palarie zambind la trecatori ....da-i fericita-n felul ei oricum.....
cristinxxx Postat pe 28 Octombrie 2010 18:17
Ma surprinde cum o femeie la 30 de ani este catalagota in anul 2010 drept singura cu flori la palarie... daca o femeie la 30 de ani nu are sansa sa-si gaseasca pe cineva, pai atunci inseamna ca mi-e mila de saracele femei carora li se intampla sa divorteze dupa varsta de 45 de ani. Pentru ele viata s-a terminat..... hai sa fim seriosi! Nimeni nu garanteaza ca iti intalnesti iubirea adevarata in viata asta, dar un pic de visare nu strica, dragii mei! Viata e destul de grea si plina de meschinarii cat sa te trezeasca la un moment dat din visare, in cazul in care visezi prostii! Dar cum iubirea nu e o prostie... cred ca fiecare primeste intr-un final ceea ce isi doreste! Si vorba ceea...mai bine mai tarziu decat niciodata! P.S: viata nu se termina dupa 25 de ani... viata se termina atunci cand nu mai pastrezi nicio licarire de tinerete in suflet!
Sad_soul Postat pe 29 Octombrie 2010 10:16
De la: cristinxxx, la data 2010-10-28 18:17:35Da asa-i cunosc si eu o idealista ce-a cautat doar sufletul pereche si s-a pastrat doar pentru asta ,iar acum la aproape 30 ani umbla tot singura ,fireste, cu lori la palarie zambind la trecatori ....da-i fericita-n felul ei oricum..... omule fiecare isi traieste viata asa cum stie el mai bine: - unii se casatoresc ca asa cere "datina", nu conteaza cu cine, insa daca "datina" o cere pai atunci s-o faca si ei; ce mai conteaza ca traiesti o viata de "caine" fericit ... conteaza ca o faci pentru "datina" - unii aleg sa traiasca in izolare, pentru ca sunt dezamagiti de cei din jur; ei chiar se cred fericiti in nefericirea lor. - altii prefera sa se bucure doar de ceea ce e mai bun in viata, poate ca pe alocuri mai facem si cate o prostie (in afara de cele din tinerete, alea nu se pun ) insa prefera doar ceea ce e mai bun. ce rost are o viata in minciuna? sau o viata traita pentru "ceilalti"? etc etc etc intelegi tu ideea
battleofwits Postat pe 29 Octombrie 2010 10:22
De la: Livia_Eu, la data 2010-09-28 16:03:33Cred in iubirea adevarata, in acea iubire suprema care vine o singura data in viata si nu lasa loc de intrebari, de nesiguranta sau de neincredere. Tocmai de aceea scriu aici: sunt cu un baiat de 1 an si ceva, locuim impreuna. Am fost fericiti, desi relatia a inceput ca o relatie bazata pe sex si abia dupa aceea a evoluat. Stiu ca a mai fost si cu alte fete pana in momentul in care ne-am dat seama ca ne iubim. Am decis sa fim doar unul pentru celalalt. El s-a schimbat, in bine... a mai gresit o data in fata mea, am aflat de niste discutii pe care le avea cu un prieten despre alte fete. Mi-a zis ca totul a ramas doar la stadiu de discutie... am vrut sa-l cred, am vrut sa-l iert. Din acel moment totul a mers perfect, simt ca ma iubeste, simt ca nu ar vrea sa-mi faca rau... dar eu nu mai stiu ce simt.La scurt timp de la impacarea noastra am inceput sa am indoieli, increderea nu mai e deloc acolo...sau ce e mai rau nici nu ma mai intereseaza. Astfel de perioade vin si trec... desi faptul ca eu incep sa-mi doresc in anumite momente altceva, pentru mine e un semnal de alarma. In acest weekend m-am reintalnit cu un baiat foarte special pt mine. Acum 5 ani am avut o poveste de 2 saptamani impreuna... eram mici, eram copii... totusi ne-am cautat unul pe celalalt mereu. Abia acum... ne-am reintalnit. Am vb 4 ore fara oprire, ne-am amintit, ne-am studiat, am vazut ca am crescut.El s-a mutat in orasul meu natal, eu sunt in Bucuresti la Facultate. Am plecat, mi-a zis ca nu vrea sa ma mai piarda iar. M-am intors ingandurata la prietenul meu, nu vreau sa il insel, nu as face-o niciodata. Dar...cand il privesc simt ca nu mai e omul langa care mi-as putea petrece restul vietii. Cu acel baiat special nu voi fi, poate imi vor si trece sentimentele renascute, voi merge mai departe... e imposibila relatia noastra! Dar.. de ce sa simt asta? Oare merita sa incerc in continuare cu actualul meu iubit, desi... de mult timp nu-l mai simt numai pe el in sufletul meu? El nu cred ca stie ce simt. Nu vreau sa-l ranesc, dar oare iubirea adevarata nu ar trebui sa reziste tuturor problemelor? Fara intrebari, fara sentimente pentru alte persoane si fara sa simti ca nu-l mai suporti cateodata? Am scris mult... poate multi nu mai cred in aceasta iubire ideala, poate sunt o romantica incurabila. Dar... am un exemplu in familia mea de asfel de iubire si cred in ea. Si mai cred ca atunci cand nu mai privim iubirea pura cu ochi de copil suntem deja morti in interior.(Am 22 de ani) MEEEEE TOOO !! adica si eu inca mai cred in iubire. dar am crezut si in Mos craciun... si in Sf Nicolae cu nuiaua lui dar nu mai venea cu nuiaua..a venit odata cu parul cand eram la o discoteca de tarani dar nu stiu sigur daca era el sau fratele lui. Deci? da cred in iubire adevarata. dar draga..nu ai dubii in privinta lui si esti sigura in legatura cu mine?
extravagant Postat pe 3 Noiembrie 2010 23:25
De la: Sad_soul, la data 2010-10-29 10:16:15Ma surprinde cum o femeie la 30 de ani este catalagota in anul 2010 drept singura cu flori la palarie... daca o femeie la 30 de ani nu are sansa sa-si gaseasca pe cineva, pai atunci inseamna ca mi-e mila de saracele femei carora li se intampla sa divorteze dupa varsta de 45 de ani. Pentru ele viata s-a terminat..... hai sa fim seriosi! Nimeni nu garanteaza ca iti intalnesti iubirea adevarata in viata asta, dar un pic de visare nu strica, dragii mei! Viata e destul de grea si plina de meschinarii cat sa te trezeasca la un moment dat din visare, in cazul in care visezi prostii! Dar cum iubirea nu e o prostie... cred ca fiecare primeste intr-un final ceea ce isi doreste! Si vorba ceea...mai bine mai tarziu decat niciodata! P.S: viata nu se termina dupa 25 de ani... viata se termina atunci cand nu mai pastrezi nicio licarire de tinerete in suflet! De acord, si acel gen de femeie as numi-o precauta. Nu se arunca in orice fel de relatie, nu se multumeste cu putin. Totul sau nimic!! Si eu gandesc la fel, decat sa fiu cu cineva doar de dragul de a fi, sau sa nu raman singura, sau mai rau, sa nu spuna lumea ceva ca ar fi in neregula cu mine, prefer sa raman singura intreaga viata si sa nu fac nici un compromis cu nimeni. Poate ca suna egoist,dar doar pentru un barbat pentru care mi-as da viata as fi in stare de orice sacrificiu sa ne fie bine, o viata intreaga. Si da, si eu cred in dragostea adevarata, pe care din pacate nu ai certitudinea ca ai sa o cunosti in viata prezenta. Dar mai bine idealist decat superficial.
DeeaCatalina Postat pe 21 Ianuarie 2011 03:23
De la: DeeaCatalina, la data 2011-01-21 03:23:20... mai bine idealist decat superficial. exista riscul sa stai singura cocotata intr-un turn de fildes
battleofwits Postat pe 21 Ianuarie 2011 09:46
Dar mai bine idealist decat superficial.[/quote] exista oameni pragmatici, ancorati in realitate, daca nu sunt idealisti si nu viseaza cai verzi pe pereti, asta nu inseamna ca sunt superficiali
visan_georgiana Postat pe 21 Ianuarie 2011 10:20
Imi place titlul topicului. Imi plac si majoritatea raspunsurilor, toti par sa fi scris mult si din inima, ceea ce inseamna ca - pana la urma - dragostea e un subiect care ne intereseaza. E si normal, pana la urma, e motorul lumii, nu? Mi-ar fi placut ca macar aici sa nu vad atacuri la persoana, dar acelea sunt putine. Nu am apucat sa citesc toate comentariile, dar o sa ma intorc si o sa continuu. Cred ca toata lumea are dreptate: dragostea da, exista, si da! inseamna si multa munca. Cu un singur lucru nu sunt de acord: In viata nu exista o singura dragoste. Si nu e nimic rau in asta Una e dragostea de la 16 ani, alta e cea de la 30. Si daca cel pe care il iubesti la 30 nu mai e acelasi pe care l-ai iubit la 16, nu-i bai! E in firea lucrurilor. Asta nu insemna ca la 16 nu ai iubit frumos sau profund... Revenind la deschizatoarea topicului: Are 22 de ani. Eu zic ca e normal sa aiba "second opinion" despre iubit. Creste, ce mare lucru! Si cred ca e si firesc asa. Am vazut cupluri casatorite la douazeci si ceva care la patruzeci nici macar nu se mai pot suporta elegant. Ceea ce nu stie ea e ca nici cu cel cu care acum are un inceput de idila e foarte probabil sa nu traiasca ultima dragoste. Nici asta nu e bai, si nu e de bocit ca, vezi Doamne, tragedie! Drobul s-ar putea sa cada candva Acum trebuie sa se bucure de ceea ce i se intampla, si atat. De noua idila... Si sa rezolve trecutul cu viitorul "fost"... Nu-i bai, nici el n-o sa moara. O sa gaseasca si el curand o noua idila, o sa traiasca iar fiorul lui "prima data", deci nu pierde nimic.... Nu inteleg de ce asta mica are nevoie de acordul nostru ca sa ia o decizie dar... probabil ca nu are multi prieteni/prietene cu care sa isi impartaseasca gandurile....
Dor_a Postat pe 21 Ianuarie 2011 11:57
La ce filme v-ati uitat ?
alexo88 Postat pe 21 Ianuarie 2011 12:09
De la: battleofwits, la data 2011-01-21 09:46:10 De la: DeeaCatalina, la data 2011-01-21 03:23:20... mai bine idealist decat superficial. exista riscul sa stai singura cocotata intr-un turn de fildes A fi cu cineva doar de dragul de a fi nu e un scop pentru mine in viata, si nu mi-e frica de nimic, nici de singuratate, am venit singura peste ocean tanara si m-am descurcat ok si inca am multe de invatat si facut, partea sentimentala daca vine bine, daca nu, e ok, am prieteni, am familia care ma iubeste si imi pot realiza toate visurile pe plan profesional. Ce sa-mi doresc mai mult de la viata?:)
DeeaCatalina Postat pe 21 Ianuarie 2011 22:55
De la: DeeaCatalina, la data 2011-01-21 22:55:47 De la: battleofwits, la data 2011-01-21 09:46:10 De la: DeeaCatalina, la data 2011-01-21 03:23:20... mai bine idealist decat superficial. exista riscul sa stai singura cocotata intr-un turn de fildes A fi cu cineva doar de dragul de a fi nu e un scop pentru mine in viata, si nu mi-e frica de nimic, nici de singuratate, am venit singura peste ocean tanara si m-am descurcat ok si inca am multe de invatat si facut, partea sentimentala daca vine bine, daca nu, e ok, am prieteni, am familia care ma iubeste si imi pot realiza toate visurile pe plan profesional. Ce sa-mi doresc mai mult de la viata?:) ... ce prostii spui ... o sa vina vremea cind o sa le regreti ...
marco918 Postat pe 21 Ianuarie 2011 23:00
De la: TIGRA, la data 2011-01-21 10:20:21 Dar mai bine idealist decat superficial. exista oameni pragmatici, ancorati in realitate, daca nu sunt idealisti si nu viseaza cai verzi pe pereti, asta nu inseamna ca sunt superficiali[/quote] Da, ok, am dus-o la extreme oarecum incercand sa arat opozitia dintre ele. Cand am zis ideal m-am referit la oamenii care nu se multumesc cu ceva mediocru, si asta se aplica la toate domeniile din viata, profesional, social si sentimental. Cand iti doresti un lucru cu adevarat, il vei obtine, trebuie doar sa stii ce vrei si sa lucrezi in acea directie. Si cred ca astia sunt adevaratii oameni de succes, care aspira intotdeauna la ceva mai mare si evolueaza mereu pe toate planurile.
DeeaCatalina Postat pe 21 Ianuarie 2011 23:01
De la: marco918, la data 2011-01-21 23:00:58 De la: DeeaCatalina, la data 2011-01-21 22:55:47 De la: battleofwits, la data 2011-01-21 09:46:10 De la: DeeaCatalina, la data 2011-01-21 03:23:20... mai bine idealist decat superficial. exista riscul sa stai singura cocotata intr-un turn de fildes A fi cu cineva doar de dragul de a fi nu e un scop pentru mine in viata, si nu mi-e frica de nimic, nici de singuratate, am venit singura peste ocean tanara si m-am descurcat ok si inca am multe de invatat si facut, partea sentimentala daca vine bine, daca nu, e ok, am prieteni, am familia care ma iubeste si imi pot realiza toate visurile pe plan profesional. Ce sa-mi doresc mai mult de la viata?:) ... ce prostii spui ... o sa vina vremea cind o sa le regreti ... hahaha Vino in State si iti vei schimba gandirea, te mulezi pe societatea din care faci parte vrei nu vrei, altfel nu te poti adapta. Succes !
DeeaCatalina Postat pe 21 Ianuarie 2011 23:04

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
vreau si eu un sfat.....	6	De la: alexa923 18 Noiembrie 2009 19:01
Vreau sa ne despartim. Oare fac bine?	31	De la: Andreea1989mm 25 Ianuarie 2015 13:31
Vreau sa divortez!	95	De la: sabi_36 20 Octombrie 2010 09:09

:(	6	De la: kudika414141 11 August 2011 13:52
e posibil sa revina la mine ?	24	De la: joana_rise 2 Decembrie 2009 17:27