INcertitudine...relatie la distanta

De la: circusprincess, la data 2010-10-31 01:43:53Stiu ca sunt doar u pustoaica ce urmeaza sa implineasca 18 ani peste doua saptamani ,si poate ca eu gandesc prea mult. Sa las pentru inceput amanuntele despre mine si sa o iau cu inceputul.
El e mai mic ca mine cu un an si 7 luni, insa e foarte cu capul pe umeri, uneori mai mult ca mine... ne-am cunoscut in urma cu un an si doua saptamani prin intermediul unui joc. Am inceput treptat sa comunicam mai mult iar acea simpatie si sentiment de nou inceput ne-a prins bine amandorura, el mai retras, eu mai directa. In urma unor jocuri de cunoastere ( gen mici inertogatorii) am inceput sa ne cunoastem idealurile propri si sa vedem ca semanam mult exact pe 20 noiembrie anul trecut sa intamplat seara magica : amandoi emotionati , eu pe internet pe telefon , el in fata calculatorului tremuram de bucurie ca doi soricei, era asa timid si nu stia cum sa o faca pana la urma , indemnat putin de mine "nu ma mai intrebi odata? ca mor aici de emotie" , . La inceput ai mei erau impotriva: " ce faci tu cu el mai mic? il iei sa il cresti? ...", dar ai lui au acceptat cu mare incantare:"> , dupa 7 luni de relatie consecutiva inevitabilul sa produs...stiu ca am gresit petru ca il faceam gelos...mare prostie din partea mea...cu timpul a devenit posesiv, ce fac , unde ma duc, cu cn ma joc...etc...iar "bunele mele prietene" sau cel putin asa ziceau ele ca sunt, erau probabil invidioase: nu o sa mearga relatia asta, gaseste-ti unul aici...nu vezi cum arata? ( tin sa precizez ca e umpik mai plinut dar eu il iubesc asa cum e, nici eu nu sunt mare frumusete) ... si sa mai adaugat si faptul ca intr-o zi la liceu, la repetita pentru piesa de teatru, un coleg tot de la clasa mai mica...a 10 eu fiind a 11 , ii semana identic, am fost practic orbita .In mintea mea era "Romeo al meu din Botosani", eu fiind din Bucuresti.
toate astea s-au adunat si la inceputul vacantei de vara ne-am despartit...in acest timp ne-am simtit oribil amandoi...eu pentru ca nu fusesem capabila sa imi scult glasul interior si il alscultam pe al altora rau intentionate, si el se simtea tradat, pierduse tot ce "avea"...si mai ales ne simteam lipsa amandoi
In acest timp cat a durat vacanta "devenise un zombie" nu-l mai recunosteam....nu mai era el cum a fost la inceput..era rece , insensibil..si nu ii mai pasa de nimic. Pana aproape de sfarsitul vacantei , tin minte si acum era seara de 9 august cand am stat cu el si am vorbit, imi cerea o a 2 sansa insa nu puteam sa i-o ofer pana nu eram capabila sa imi ofer mie asta....( el toata vara a fost plecat in afara la parintii lui)...iar cand s-a intors in tara , din ziua in care a plecat nu am mai stiut nimik de el o saptamana....nu puteam sa mananc si adormeam plangand...ma rugam sa nu fi patit nimik...nu mai puteam sa ma gandesc la altveva, era numai el in mintea mea :( si ma simteam rau stiind ca ma rugase sa ne impacam si nu i-am putut oferi sansa insa cu prima ocazie cand am vorbit cu el, pe 13 septambrie, chiar in prima zi de scoala iam zis : "iubitule ce ai zice daca ne-am acorda amandoi o sansa si am lua-o de la inceput? mi-a fost asa de greu fara tine. "
Acum si ai mei l-au acceptat, mama vorbeste de el ca fiind baiatul ei... ne leaga multe clipe frumoase si momente speciale. Iar acum vorbim de o eventuala logodna.
Voi ce parere aveti?

De la: circusprincess, la data 2010-10-31 01:43:53Stiu ca sunt doar u pustoaica ce urmeaza sa implineasca 18 ani peste doua saptamani ,si poate ca eu gandesc prea mult. Sa las pentru inceput amanuntele despre mine si sa o iau cu inceputul.
El e mai mic ca mine cu un an si 7 luni, insa e foarte cu capul pe umeri, uneori mai mult ca mine... ne-am cunoscut in urma cu un an si doua saptamani prin intermediul unui joc. Am inceput treptat sa comunicam mai mult iar acea simpatie si sentiment de nou inceput ne-a prins bine amandorura, el mai retras, eu mai directa. In urma unor jocuri de cunoastere ( gen mici inertogatorii) am inceput sa ne cunoastem idealurile propri si sa vedem ca semanam mult exact pe 20 noiembrie anul trecut sa intamplat seara magica : amandoi emotionati , eu pe internet pe telefon , el in fata calculatorului tremuram de bucurie ca doi soricei, era asa timid si nu stia cum sa o faca pana la urma , indemnat putin de mine "nu ma mai intrebi odata? ca mor aici de emotie" , . La inceput ai mei erau impotriva: " ce faci tu cu el mai mic? il iei sa il cresti? ...", dar ai lui au acceptat cu mare incantare:"> , dupa 7 luni de relatie consecutiva inevitabilul sa produs...stiu ca am gresit petru ca il faceam gelos...mare prostie din partea mea...cu timpul a devenit posesiv, ce fac , unde ma duc, cu cn ma joc...etc...iar "bunele mele prietene" sau cel putin asa ziceau ele ca sunt, erau probabil invidioase: nu o sa mearga relatia asta, gaseste-ti unul aici...nu vezi cum arata? ( tin sa precizez ca e umpik mai plinut dar eu il iubesc asa cum e, nici eu nu sunt mare frumusete) ... si sa mai adaugat si faptul ca intr-o zi la liceu, la repetita pentru piesa de teatru, un coleg tot de la clasa mai mica...a 10 eu fiind a 11 , ii semana identic, am fost practic orbita .In mintea mea era "Romeo al meu din Botosani", eu fiind din Bucuresti.
toate astea s-au adunat si la inceputul vacantei de vara ne-am despartit...in acest timp ne-am simtit oribil amandoi...eu pentru ca nu fusesem capabila sa imi scult glasul interior si il alscultam pe al altora rau intentionate, si el se simtea tradat, pierduse tot ce "avea"...si mai ales ne simteam lipsa amandoi
In acest timp cat a durat vacanta "devenise un zombie" nu-l mai recunosteam....nu mai era el cum a fost la inceput..era rece , insensibil..si nu ii mai pasa de nimic. Pana aproape de sfarsitul vacantei , tin minte si acum era seara de 9 august cand am stat cu el si am vorbit, imi cerea o a 2 sansa insa nu puteam sa i-o ofer pana nu eram capabila sa imi ofer mie asta....( el toata vara a fost plecat in afara la parintii lui)...iar cand s-a intors in tara , din ziua in care a plecat nu am mai stiut nimik de el o saptamana....nu puteam sa mananc si adormeam plangand...ma rugam sa nu fi patit nimik...nu mai puteam sa ma gandesc la altveva, era numai el in mintea mea :( si ma simteam rau stiind ca ma rugase sa ne impacam si nu i-am putut oferi sansa insa cu prima ocazie cand am vorbit cu el, pe 13 septambrie, chiar in prima zi de scoala iam zis : "iubitule ce ai zice daca ne-am acorda amandoi o sansa si am lua-o de la inceput? mi-a fost asa de greu fara tine. "
Acum si ai mei l-au acceptat, mama vorbeste de el ca fiind baiatul ei... ne leaga multe clipe frumoase si momente speciale. Iar acum vorbim de o eventuala logodna.
Voi ce parere aveti?

De la: circusprincess, la data 2011-02-12 01:00:49imi pare foarte rau, cu scoala pe cap,am uitat complet d topic

De la: circusprincess, la data 2011-02-12 01:16:19Da asa e. scoala e cea mai importanta. asta ne spunem amandoi. ne indemnam unul pe celalalt la invatatura si ne ajutam. uneori fake mai rau ka mama daka se intampla sa iau vreo nota mika,pentru k in functie de scoala ne fakem si viitorul. ultima data, kand am luat un doi,ptr arunkatu ku privirea p net, la o lucrare, la geogra, norok k nu mi l.a trecut, mi.a tinut o morala construktiva.

De la: battleofwits, la data 2011-02-12 08:57:56

De la: circusprincess, la data 2011-02-12 01:16:19Da asa e. scoala e cea mai importanta. asta ne spunem amandoi. ne indemnam unul pe celalalt la invatatura si ne ajutam. uneori fake mai rau ka mama daka se intampla sa iau vreo nota mika,pentru k in functie de scoala ne fakem si viitorul. ultima data, kand am luat un doi,ptr arunkatu ku privirea p net, la o lucrare, la geogra, norok k nu mi l.a trecut, mi.a tinut o morala construktiva.

dupa textul pus de tine aici... as pune pariu ca voi chiuliti de la ore ca sa va pupati in veceu

De la: battleofwits, la data 2011-02-12 08:57:56

De la: circusprincess, la data 2011-02-12 01:16:19Da asa e. scoala e cea mai importanta. asta ne spunem amandoi. ne indemnam unul pe celalalt la invatatura si ne ajutam. uneori fake mai rau ka mama daka se intampla sa iau vreo nota mika,pentru k in functie de scoala ne fakem si viitorul. ultima data, kand am luat un doi,ptr arunkatu ku privirea p net, la o lucrare, la geogra, norok k nu mi l.a trecut, mi.a tinut o morala construktiva.

dupa textul pus de tine aici... as pune pariu ca voi chiuliti de la ore ca sa va pupati in veceu

De la: ipahebirowtnod, la data 2011-02-12 09:11:06si se pupa doar cand trag apa sa nu auda vreun profesor

De la: battleofwits, la data 2011-02-12 09:43:36

De la: ipahebirowtnod, la data 2011-02-12 09:11:06si se pupa doar cand trag apa sa nu auda vreun profesor

vorbesti din experienta?

De la: ipahebirowtnod, la data 2011-02-12 09:53:49...asa am auzit si eu

De la: battleofwits, la data 2011-02-12 09:57:04

De la: ipahebirowtnod, la data 2011-02-12 09:53:49...asa am auzit si eu

tu unde te ascundeai cand vroiai sa faci prostii in liceu?

De la: ipahebirowtnod, la data 2011-02-12 09:57:51...mai faza e ca eu nu am facut prostii deci nu ma ascundeam

De la: battleofwits, la data 2011-02-12 10:05:06

De la: ipahebirowtnod, la data 2011-02-12 09:57:51...mai faza e ca eu nu am facut prostii deci nu ma ascundeam

tocilara mica ....

De la: circusprincess, la data 2011-02-13 01:19:32 relatia la distanta continua. ne.am dat alta sansa. si totul merge fb. Te iubesc ingerasul meu, si iti multumesc ca esti mereu alaturi de mine.

De la: Micael, la data 2011-02-16 15:50:30Si copii o sa faceti tot virtual? Stiu, o sa faceti sex prin sms... Tu la 18 ani, ar trebui sa fii putin mai matura si sa incerci sa iti gasesti un prieten real cu care sa te plimbi de mana, alea alea. P.S. m-a amuzat partea cu logodna Ar trebui sa faca astia si-o biserica virtuala, ca sa ne putem casatori fara sa ne mai deplasam. Dai un click si gata, esti insurat. E mai ieftin, nu necesita eforturi prea mari, nu ai nevoie de rochie de mireasa etc.