Lucrul in strainatate ..succes sau dezamagire ?

De la: Alina_Moldovan, la data 2011-04-03 17:45:18Succesul sau insuccesul în strãinãtate depinde foarte mult de ce laºi în þarã ªi am sã explic ceea ce am zis: dacã în þarã laºi familie, copii mici, bãtrîni dependenþi de tine, un job bun la care þii ºi unde faci ceea ce îþi place, ai toate ºansele sã dai chix în strãinãtate. Asta mi s-a întîmplat mie: m-am dus în Anglia sã lucrez ca infirmierã într-un azil, dar dupã doar 4 luni m-am întors în þarã hotãrîtã sã nu mai plec niciodatã. De ce? Mi-am lãsat în þarã copiii mici, bunica vãduvã ºi singurã ºi slujba visurilor mele, unde chiar fac ceea ce îmi place (lucrez la un laborator de anatomie patologicã), iar munca în Anglia, chiar dacã nu era grea, mã solicita psihic enorm, ºi nu m-am adaptat. Deºi cînd m-am întors mulþi români au zis cã-s nebunã (chiar cînd începuse ''criza'' m-am întors...), tocmai obþinusem yelow cardul, alþi romani ar fi fãcut orice sã îl obþinã ºi eu îi dãdeam cu piciorul... Dar acei români care nu puteau sã înþeleagã de ce mã întorceam eu în România veniserã din þarã de la slujbe mai rele, lor munca în Anglia li se pãrea raiul pe pãmînt... Cei mai mulþi aveau ºi copiii cu ei, sau îi lãsaserã în þarã în grija pãrinþilor lor, oameni tineri, încã în putere, ºi stãtea liniºtiþi cã copiii lor erau pe mîini bune, ceea ce la mine nu era cazul... Aºa cã m-am întors cu drag la vechea mea slujbã, unde merg dimineaþa cu plãcere, unde îmi beau cafeaua relaxatã cînd vreau eu, cã programul mi-l fac singurã, unde mã simt respectatã ºi apreciatã, chiar dacã am fabulosul salariu de 300 euro... Dar nu pot zice cã sunt pe deplin mulþumitã ºi cã voi rãmîne aici: copiii mei cresc, ºi eu nu le pot oferi mai nimic: de unde bani de ore suplimentare, de unde bani de cursuri extraºcolare, de unde bani de tabere ºi vacanþe? Aºa cã îmi voi cãlca din nou pe inimã ºi voi pleca iar, de data asta cu copiii. Asta e realitatea în România: cei care ne conduc ar face orice sã ne alunge cãci nu sunt capabili sã administreze ºi conducã aceastã þarã frumoasã ºi plinã de potenþial! Sunt niºte incapabili gata sã ne arunce bunicii în azile doar ca sã-i taie de pe listã mai repede, care sunt gata sã dea sistemul sanitar pe mîna unora care în mod vãdit doresc distrugerea lui, doar ca sã aibã sprijin la guvernare, sunt gata sã vîndã învãþãmîntul, viitorul þãrii, pentru ca sã nu poatã fi alungaþi de la guvernare! Þin cu dinþii de scaune, chiar dacã distrug cu bunã ºtiinþã þara... ªi se pare cã noi acceptãm.

De la: Alina_Moldovan, la data 2011-04-06 01:30:18ªi tot aºa nu îmi vine sã cred cã aºa zisa reformã a spitalelor, o mãgãrie fãrã precedent, rãmîne nesancþionatã de pacienþi, ca sã nu mai pomenesc de ''sanitas'', o simplã marionetã, pare-se...Toatã lumea dã bir cu fugiþii ºi nimeni nu protesteazã... Ca sã revin la subiectul ''topingului'': munca în strãinãtate e, sau ar trebui sã fie, o soluþie temporarã pentru o þarã aflatã în crizã. Se pare cã noi suntem în crizã de vreo douãj' de ani, ºi vom mai fi vreo 40. Nu e firesc sã mergem în masã sã lucrãm în þara altora, aºa cum zicea cineva, sã ne dezrãdãcinãm, nu mi se pare firesc ca copilul meu sã înveþe despre Cervantes ºi nu despre Eminescu, nu mi se pare firesc sã vorbesc cu copilul meu româneºte ºie el sã-mi rãspundã în italianã, aºa cum pãþeºte o prietenã de-a mea plecatã în Italia, etc, etc. Multe nu mi se par normale, dar se pare cã la vreo 90% dintre conaþionalii mei li se pare ok. Tac ºi înghit.

De la: kudika_941379, la data 2013-11-22 11:01:29Am inteles. Multumesc frumos :)