Povestea mea

De la: kudika122346, la data 2011-06-07 17:12:15Impinsa de curiozitate, in cautarea linistii, am decis sa-mi deschid sufletul fara a-mi fi teama ca cineva ma va auzi si ma va judeca. Si pe o fila a vietii mele, am pictat, putin stangace, emotiile ce mi-au navalit sufletul, teama ca la capat, lacrimile sa nu imi spele obrazul. Nu cer sfaturi, nu am facut niciodata acest lucru, vreau doar sa stiu, cum ma vedeti voi, cititorii povestii mele. Eu sunt in masura sa-mi pun o eticheta, e adevarat, dar vreau sa aflu, voi pe care mi-ati pune-o?! Si apoi eu, eu ce reactie as avea? Ce as simti cand si ceilalti imi spun „opreste-te”....!Sau poate ca vor gasi o copila speriata de vantul puternic ce ii controleaza miscarile fara ca ea sa se poate opune.
Sunt o tanara de 23 de ani care nu de mult a aflat ca in spatele carcasei sale puternice , a privirii ce transmite siguranta, incredere si optimism, se zbate un suflet de copil; iar aici, nu fac referire la inocenta, ci la imaturitate. Am recunoscut, e greu dar adevarat...
Inca mai caut cu disperare acea persoana analitica si cerebrala ce am fost odata. Ma aflu la capatul prapastiei, si fara a fi impinsa de cineva, ma arunc singura. Iubesc cu sufletul un barbat ce-mi este interzis, un barbat ce nu-mi apartine, un barbat ale carui ganduri nu le pot citi, nici intui macar.
Cum si cand am ajuns aici? O secunda de neatentie a fost suficient pentru a ma rataci. Acum sunt intr-o ceata prea densa pentru a mai putea vedea ceva, asa ca ma ghidez dupa simturi.
M-am indragostit de persoana nepotrivita, m-am luptat cu mine, i-am dictat inimii sa renunte, sa plece, sa uite...nu m-a ascultat. Ma gandesc la femeia de langa el...nimeni nu merita asta.
Sufletul mi-e greu dar o emotie dulce ma strange cand gandul ma duce la el, cu toate astea, mi-e teama, mi-e teama de regret. Un pas mai am de facut, doar unul, de acolo nemaifiind cale de intoarcere.
Si daca am sa-l fac? Si daca voi accepta sa fiu eu „cealalta”? Doamne, ce e cu mine? De ce am devent atat de slaba dintr-o data? Cine detine puterea acum? Inima oare? De ce se incapataneaza si nu ma lasa sa procedez asa cum trebuie, asa cum ratiunea cu un glas disperat imi zice ce trebuie facut.

Ei bine, dragii mei...acum ca inca tin capul sus si va pot privi in ochi, va ascult...