Schimbari dupa mutarea impreuna

De la: ginnas, la data 2011-07-16 19:50:12DA,tipic romanesc...am zambit si m-am intrebat cati ani aveti,toti cei care postati?
NU stiu de ce fetele considera ca 2ani sunt un capat de lume,vai sunt de 2ani impreuna...SI?
Traiesc in Germania,aici cuplurile nu se sufoca reciproc ,cum inca gandesc o relatie tinerii din Rom.
DA,fiecare are tabieturile lui...nu trebuie sa renuntam la ele pentru nimeni,pentru ca nu suntem proprietate nimanui.Femeile au zile cand se intalnesc cu amicele,fie ca sunt singure sau au copii,nu reunta la intalnirile care le relaxeaza,ptr.nici un motiv.La fel barbatii.Trebuie sa recunoasteti ca una este o discutie cu 2prietene,si alta cand stai"bot in bot"doar cu el.ASTA mai este valabil ptr.pustoaice de 17ani,nu ptr.femeile trecute de 25-30 ani.Fiecare are jobu ei,nu depinde cu nimic de parinti sau barbat.E timpul ca si voi,romancele,sa invatati sa va respectati si sa va hotarati singure programul zilnic ,VIATA.
SA nu mai bociti atat dupa barbati,si sa acceptati ca"O SINGURATATE IN DOI,e mult mai tragica decat daca locuiesti singura,doar tu intr-un ap."

De la: ginnas, la data 2011-07-16 19:50:12DA,tipic romanesc...am zambit si m-am intrebat cati ani aveti,toti cei care postati?
NU stiu de ce fetele considera ca 2ani sunt un capat de lume,vai sunt de 2ani impreuna...SI?
Traiesc in Germania,aici cuplurile nu se sufoca reciproc ,cum inca gandesc o relatie tinerii din Rom.
DA,fiecare are tabieturile lui...nu trebuie sa renuntam la ele pentru nimeni,pentru ca nu suntem proprietate nimanui.Femeile au zile cand se intalnesc cu amicele,fie ca sunt singure sau au copii,nu reunta la intalnirile care le relaxeaza,ptr.nici un motiv.La fel barbatii.Trebuie sa recunoasteti ca una este o discutie cu 2prietene,si alta cand stai"bot in bot"doar cu el.ASTA mai este valabil ptr.pustoaice de 17ani,nu ptr.femeile trecute de 25-30 ani.Fiecare are jobu ei,nu depinde cu nimic de parinti sau barbat.E timpul ca si voi,romancele,sa invatati sa va respectati si sa va hotarati singure programul zilnic ,VIATA.
SA nu mai bociti atat dupa barbati,si sa acceptati ca"O SINGURATATE IN DOI,e mult mai tragica decat daca locuiesti singura,doar tu intr-un ap."

De la: dana1712, la data 2011-07-16 10:42:21Fetelor si eu vreau sa ma mut cu el ,avem 5 ani si o luna dar e o relatie in care ne vedem mai rar(2 ,3 ori pe saptamna) deoarece nu ma lasa parintti sa ies mai de multe ori pe saptamna ma folosesc drept menajera(trebuie sa fac curatenie si mancare),ne cetam dein cauza asta ca nu ne vedem mai mult timp si ca parinti nu ma lasa sa dorm cu el sau sa ma duc la el(eu ii mai mint si ma duc la el ziua).El ma roaga sa ma mut cu el .Ce sa fac?Ziceti voi? sa plec de acasa?

De la: kudika152789, la data 2011-07-16 11:02:48E ceva normal sa se schimbe tot, de exempu, la mine sa schimbat absolut tot, am cunoscut-o si dupa 2 ani ne-am mutat impreuna , acum avem 2 ani de cand locuim impreuna !
La inceput , primele 4-5 luni au fost de groaza , ne certam din orice, nu o mai recunosteam si nici ea pe mine, de dimineata pana seara ne certam , ajunsesem in punctul de ai da papucii dar nu puteam pt ca o iubeam enorm, nu imi placea nimic din ce facea , nu imi placea cum vb cu mine , cum tipa la mine etc...
Eu stateam la tv sau pe net si ea la fel , ne petreceam timpul impreuna, in aceeasi camera dar parca nu ne cunosteam . Dupa vreo 3 luni de la mutare , ea sa saturat, plangea zi de zi , eu eram indiferent, parca nu o mai iubeam , uram tot ceea ce facea si sa hotarat sa plece acasa, eu eram bucuros ca in sfarsit scap de tot stresul si toata nebuneala.
A plecat acasa si eu am ramas singur cuc intr-un apart cu 3 camere , seara veneam acasa de la munca si era o liniste care imi dadea fiori , nu mai aveam cu cine sa ma cert...nu aveam pe cine sa iau in brate pe pat...nu aveam cu cine sa stau la masa sa mananc...etc...si brusc mi-am dat seama ca de fapt o iubesc pt tot ceea ce face , pt felul ei de a fi , pt faptul ca urla la mine la 12 noaptea , o iubesc pt ca lasa hainele pe pat , o iubesc pt ca se cearta cu mine si asta inseamna ca ii pasa si merita sa se certe cu mine, o iubesc pt ca ii singura persoana care ma facut sa o urasc , o iubesc pt ca ii nebuna , pt ca nu gandeste si pentru ca nu are dreptate, o iubesc pt ca nu ma asculta si face ce vrea ea , si o iubesc pt ca...o iubesc !
Am recucerit-o dupa 3 zile :) si pana in ziua de azi suntem cel mai fericit cuplu !
Cand te muti cu cineva este f greu , tu esti invatat sa fi independent dar trebuie sa inveti un joc nou , jocul vietii in 2 !
Si eu ieseam cu prietenii si o lasam singura in casa dar am facut un program, adica macar cateva ore pe zi sa il petrec cu ea si doar cu ea , sa ne plimbam , sa mancam sau sa ne uitam amandoi la tv, si sa petrec mai mult timp cu ea decat cu prietenii deoarece ea imi este si imi va fi alaturi toata viata, pe cand prietenii....
Eu iti zic sa nu continui tot asa ca relatia voastra este degeaba , fa o faza , si dute acasa, zi ca te-ai saturat si vrei sa te desparti si ca nu mai suporti, spune-i ca il iubesti enorm de mult dar va trebui sa il iubesti chiar daca nu mai esti cu el si...pleaca !
Daca o sa te caute , lasa-l un pic sa fiarba , sa te convinga ca te merita , si apoi impacati-va si stabiliti reguli si vorbiti deschis !
Dupa aia iti dau adresa unde sa trimiti naveta cu bere sau...sa imi zici unde face-ti nunta !
Daca nu te cauta in 2-3 zile deloc.... nu te merita si nu are rost sa te mai complici !

De la: kudika152789, la data 2011-07-16 11:02:48E ceva normal sa se schimbe tot, de exempu, la mine sa schimbat absolut tot, am cunoscut-o si dupa 2 ani ne-am mutat impreuna , acum avem 2 ani de cand locuim impreuna !
La inceput , primele 4-5 luni au fost de groaza , ne certam din orice, nu o mai recunosteam si nici ea pe mine, de dimineata pana seara ne certam , ajunsesem in punctul de ai da papucii dar nu puteam pt ca o iubeam enorm, nu imi placea nimic din ce facea , nu imi placea cum vb cu mine , cum tipa la mine etc...
Eu stateam la tv sau pe net si ea la fel , ne petreceam timpul impreuna, in aceeasi camera dar parca nu ne cunosteam . Dupa vreo 3 luni de la mutare , ea sa saturat, plangea zi de zi , eu eram indiferent, parca nu o mai iubeam , uram tot ceea ce facea si sa hotarat sa plece acasa, eu eram bucuros ca in sfarsit scap de tot stresul si toata nebuneala.
A plecat acasa si eu am ramas singur cuc intr-un apart cu 3 camere , seara veneam acasa de la munca si era o liniste care imi dadea fiori , nu mai aveam cu cine sa ma cert...nu aveam pe cine sa iau in brate pe pat...nu aveam cu cine sa stau la masa sa mananc...etc...si brusc mi-am dat seama ca de fapt o iubesc pt tot ceea ce face , pt felul ei de a fi , pt faptul ca urla la mine la 12 noaptea , o iubesc pt ca lasa hainele pe pat , o iubesc pt ca se cearta cu mine si asta inseamna ca ii pasa si merita sa se certe cu mine, o iubesc pt ca ii singura persoana care ma facut sa o urasc , o iubesc pt ca ii nebuna , pt ca nu gandeste si pentru ca nu are dreptate, o iubesc pt ca nu ma asculta si face ce vrea ea , si o iubesc pt ca...o iubesc !
Am recucerit-o dupa 3 zile :) si pana in ziua de azi suntem cel mai fericit cuplu !
Cand te muti cu cineva este f greu , tu esti invatat sa fi independent dar trebuie sa inveti un joc nou , jocul vietii in 2 !
Si eu ieseam cu prietenii si o lasam singura in casa dar am facut un program, adica macar cateva ore pe zi sa il petrec cu ea si doar cu ea , sa ne plimbam , sa mancam sau sa ne uitam amandoi la tv, si sa petrec mai mult timp cu ea decat cu prietenii deoarece ea imi este si imi va fi alaturi toata viata, pe cand prietenii....
Eu iti zic sa nu continui tot asa ca relatia voastra este degeaba , fa o faza , si dute acasa, zi ca te-ai saturat si vrei sa te desparti si ca nu mai suporti, spune-i ca il iubesti enorm de mult dar va trebui sa il iubesti chiar daca nu mai esti cu el si...pleaca !
Daca o sa te caute , lasa-l un pic sa fiarba , sa te convinga ca te merita , si apoi impacati-va si stabiliti reguli si vorbiti deschis !
Dupa aia iti dau adresa unde sa trimiti naveta cu bere sau...sa imi zici unde face-ti nunta !
Daca nu te cauta in 2-3 zile deloc.... nu te merita si nu are rost sa te mai complici !

De la: kudika343235, la data 2011-07-20 16:35:42Ms mult s sfat...si eu as da timpul inapoi daca as putea....dar asta e...viata merge mai departe... :(

De la: kaas, la data 2011-06-29 20:19:50Buna fetelor,

Dupa o relatie de 2 ani si jumatate cu prietenul meu, am decis sa ne mutam impreuna. Si inainte petreceam 99% din timp impreuna, dar eu aveam si casa mea, unde imi tineam o parte din lucruri, unde mai ramaneam uneori peste noapte, unde puteam pleca atunci cand lucrurile nu mergeau prea bine etc

Ei bine, de cand am facut acest pas, de 2 luni, mi se pare ca lucrurile s-au schimbat dramatic! Am senzatia ca il sufoc si uneori si eu ma simt sufocata de prezenta lui. Petrece tot mai mult timp cu amicii (ah, unde sunt vremurile de la inceputul relatiei, cand la orice invitatie raspundea cu "sa vorbesc mai intai cu prietena mea" :) ), am inceput sa ne petrecem weekendurile separat, iar seara, cand ne vedem acasa, vine ursuz, se aseaza la televizor si acolo ramane...Parca nici un moment nu e suficient de bun pentru a vorbi : dimineata e grabit sa ajunga la munca, dupa program vrea sa se relaxeze si eu il deranjez cu "agitatia mea" din casa, iar inainte de culcare "trebuie sa se odihneasca, si nu are chef de certuri la 12 noaptea".

Culmea este ca am vrut sa plec de cateva ori, si sa rup relatia, si nu m-a lasat. Tot el mi-a zis "hai sa ne rezolvam problemele, e o perioada mai dficila, nu e usor dar o sa trecem si peste asta". Perioada dificila se refera la niste probleme majore pe care le am eu la serviciu. Probabil ca si eu vin acasa cu stresul de afara..

Nu e asa usor sa renunt la 2 ani si jumatate. Si va rog sa ma credeti ca aveam o relatie foarte frumoasa inainte, eram cei mai buni prieteni, confidenti, nu faceam nimic unul celalalt, am vazut zeci de locuri frumoase din lume, impreuna. Ne respectam si avem incredere maxima unul in celalalt. Nu e un om rau, e sincer si deschis, a aparut in viata mea dupa un lung sir de tipi duplicitari, si asta m-a facut sa il apreciez.

As avea mare nevoie de cateva sfaturi din partea voastra. E normal sa ne racim asa? (presupun ca nu) E doar o faza, se poate depasi?

De la: dana1712, la data 2011-07-16 10:42:26Fetelor si eu vreau sa ma mut cu el ,avem 5 ani si o luna dar e o relatie in care ne vedem mai rar(2 ,3 ori pe saptamna) deoarece nu ma lasa parintti sa ies mai de multe ori pe saptamna ma folosesc drept menajera(trebuie sa fac curatenie si mancare),ne cetam dein cauza asta ca nu ne vedem mai mult timp si ca parinti nu ma lasa sa dorm cu el sau sa ma duc la el(eu ii mai mint si ma duc la el ziua).El ma roaga sa ma mut cu el .Ce sa fac?Ziceti voi? sa plec de acasa?

De la: kaas, la data 2011-06-29 20:19:50Buna fetelor,

Dupa o relatie de 2 ani si jumatate cu prietenul meu, am decis sa ne mutam impreuna. Si inainte petreceam 99% din timp impreuna, dar eu aveam si casa mea, unde imi tineam o parte din lucruri, unde mai ramaneam uneori peste noapte, unde puteam pleca atunci cand lucrurile nu mergeau prea bine etc

Ei bine, de cand am facut acest pas, de 2 luni, mi se pare ca lucrurile s-au schimbat dramatic! Am senzatia ca il sufoc si uneori si eu ma simt sufocata de prezenta lui. Petrece tot mai mult timp cu amicii (ah, unde sunt vremurile de la inceputul relatiei, cand la orice invitatie raspundea cu "sa vorbesc mai intai cu prietena mea" :) ), am inceput sa ne petrecem weekendurile separat, iar seara, cand ne vedem acasa, vine ursuz, se aseaza la televizor si acolo ramane...Parca nici un moment nu e suficient de bun pentru a vorbi : dimineata e grabit sa ajunga la munca, dupa program vrea sa se relaxeze si eu il deranjez cu "agitatia mea" din casa, iar inainte de culcare "trebuie sa se odihneasca, si nu are chef de certuri la 12 noaptea".

Culmea este ca am vrut sa plec de cateva ori, si sa rup relatia, si nu m-a lasat. Tot el mi-a zis "hai sa ne rezolvam problemele, e o perioada mai dficila, nu e usor dar o sa trecem si peste asta". Perioada dificila se refera la niste probleme majore pe care le am eu la serviciu. Probabil ca si eu vin acasa cu stresul de afara..

Nu e asa usor sa renunt la 2 ani si jumatate. Si va rog sa ma credeti ca aveam o relatie foarte frumoasa inainte, eram cei mai buni prieteni, confidenti, nu faceam nimic unul celalalt, am vazut zeci de locuri frumoase din lume, impreuna. Ne respectam si avem incredere maxima unul in celalalt. Nu e un om rau, e sincer si deschis, a aparut in viata mea dupa un lung sir de tipi duplicitari, si asta m-a facut sa il apreciez.

As avea mare nevoie de cateva sfaturi din partea voastra. E normal sa ne racim asa? (presupun ca nu) E doar o faza, se poate depasi?