Prinsa intre doua iubiri... fara scapare

De la: miss_darine, la data 2011-08-23 15:33:52bre, ala a asteptat sa implineasca 43 de ani ca sa-si dea seama ca nu poate fara tine????...la pariu ca daca tu ii spui un NU categoric, ramane cu "zgripturoaica"?

De la: miss_darine, la data 2011-08-23 15:33:52bre, ala a asteptat sa implineasca 43 de ani ca sa-si dea seama ca nu poate fara tine????...la pariu ca daca tu ii spui un NU categoric, ramane cu "zgripturoaica"?

De la: kudika424016, la data 2011-08-23 15:26:27Salutare tuturor! Va urmaresc de mult si de acum mi-am facut si eu un cont oficial aici
Imi astern o bucatica de suflet pe care am ales sa il chinui singura, chiar aici, in randurile acestea.
Acum 6 ani, deci cand aveam 21 de ani (acum urmeaza sa implinesc 27) am cunoscut un barbat cu 16 ani mai in varsta ca mine, prin intermediul serviciului. Care din pacate era nefericit intr-o casatorie mai mult de ochii lumii. Ne-am apropiat prin faptul ca imi povestea problemele atat familiale cat si profesionale din viata lui si ce nu mergea, iar eu am incercat mereu sa il ajut, sa il inteleg, sa ii ofer pareri impartiale. Nu zic, sotia lui statea cu el pentru bani, nu au copii, si era extrem de geloasa si il suna mereu pe telefon sa il intrebe unde este ce face cand vine, etc. Dupa un an, am acceptat sa devenim intimi. Recunosc, pana atunci am rezistat eroic, eram si virgina, nu am lasat pe nimeni sa se apropie prea mult de mine; ma focalizam doar pe studii si munca, si incercam sa le impac. Totul chiar s-a intamplat inainte de licenta mea... In fine, relatia noastra a fost tumultoasa, ciudata, nu as putea sa o descru: el nu voia sa ma stie alaturi de altcineva decat el, eu imi dadeam seama ca imi pierd viata daca raman cu cineva care se complace in situatie si ii este bine (chiar el mi--a spus apoi ca ii convenea cum era inainte: eu ii ofeream o bucatica din fericirea pe care nu o avea acasa, dar nu putea sa se desprinda de "comoditatea" cu care se obisnuise). Marturisesc ca sunt o fire copilaroasa, imi place sa rad, sa mananc cu pofta, imi place viata, literatura, scriu, pictez, imi place sa fac dragoste. Am incercat insa sa cunosc si alti barbati, am iesit in oras, etc, insa nu m-am apropiat fizic de nici unul. Pana in decembrie anul trecut cand am mers la un curs international si am cunoscut un baiat din franta (care de fapt este englez). ne-am placut reciproc, si am continuat sa tinem legatura zilnic pana in mai anul acesta cand am plecat sa ne mutam amandoi in Anglia sa traim impreuna. Actualul meu prieten este cu 10 luni mai tanar ca mine, este copilaros, simpatic, are si defectele lui... Insa ce credeti: intre timp, dupa ce m-am retras brusc din viata lui, fostul acum vrea sa divorteze de nevasta lui si sa triasca alaturi de mine, sa ii dau o sansa. Renunta la tot, a venit sa ma si viziteze, a stat cateva ore si a plecat cu avionul inapoi, voia sa vina cu masina sa ma ia, si toate astea. Mi-e greu pentru ca tin la amandoi in feluri diferite: nu pot face comparatii, sunt firi complet diferite, ce nu are unul are celalalt, si stau si ma framant : de ce mi se intampla mie acestea. Nici p[rin cap nu mi-a trecut ca va dori sa divorteze, ca va vrea sa ramana cu mine, pentru mine era o cauza esuata. Si ma doare inima sa il las pe actualul. Si ma doare la fel inima pentru ca celalat traieste singur si ma vrea inapoi in viata lui. In sinea mea mi-am zis ca mai bine ii las pe amandoi, nu merita nici unul sa aibe inima franta. Si totusi nu pot.
Eu ma vad de vina in toate astea, dar totusi dupa atatea ani de suferinta cand am stat in umbra, si am plecat pentru ca nu mai rezistam psihic, acum sa ma reintorc?
Va multumesc oricum! Orice parere este bine venita!

De la: kudika424016, la data 2011-08-23 15:26:27Salutare tuturor! Va urmaresc de mult si de acum mi-am facut si eu un cont oficial aici
Imi astern o bucatica de suflet pe care am ales sa il chinui singura, chiar aici, in randurile acestea.
Acum 6 ani, deci cand aveam 21 de ani (acum urmeaza sa implinesc 27) am cunoscut un barbat cu 16 ani mai in varsta ca mine, prin intermediul serviciului. Care din pacate era nefericit intr-o casatorie mai mult de ochii lumii. Ne-am apropiat prin faptul ca imi povestea problemele atat familiale cat si profesionale din viata lui si ce nu mergea, iar eu am incercat mereu sa il ajut, sa il inteleg, sa ii ofer pareri impartiale. Nu zic, sotia lui statea cu el pentru bani, nu au copii, si era extrem de geloasa si il suna mereu pe telefon sa il intrebe unde este ce face cand vine, etc. Dupa un an, am acceptat sa devenim intimi. Recunosc, pana atunci am rezistat eroic, eram si virgina, nu am lasat pe nimeni sa se apropie prea mult de mine; ma focalizam doar pe studii si munca, si incercam sa le impac. Totul chiar s-a intamplat inainte de licenta mea... In fine, relatia noastra a fost tumultoasa, ciudata, nu as putea sa o descru: el nu voia sa ma stie alaturi de altcineva decat el, eu imi dadeam seama ca imi pierd viata daca raman cu cineva care se complace in situatie si ii este bine (chiar el mi--a spus apoi ca ii convenea cum era inainte: eu ii ofeream o bucatica din fericirea pe care nu o avea acasa, dar nu putea sa se desprinda de "comoditatea" cu care se obisnuise). Marturisesc ca sunt o fire copilaroasa, imi place sa rad, sa mananc cu pofta, imi place viata, literatura, scriu, pictez, imi place sa fac dragoste. Am incercat insa sa cunosc si alti barbati, am iesit in oras, etc, insa nu m-am apropiat fizic de nici unul. Pana in decembrie anul trecut cand am mers la un curs international si am cunoscut un baiat din franta (care de fapt este englez). ne-am placut reciproc, si am continuat sa tinem legatura zilnic pana in mai anul acesta cand am plecat sa ne mutam amandoi in Anglia sa traim impreuna. Actualul meu prieten este cu 10 luni mai tanar ca mine, este copilaros, simpatic, are si defectele lui... Insa ce credeti: intre timp, dupa ce m-am retras brusc din viata lui, fostul acum vrea sa divorteze de nevasta lui si sa triasca alaturi de mine, sa ii dau o sansa. Renunta la tot, a venit sa ma si viziteze, a stat cateva ore si a plecat cu avionul inapoi, voia sa vina cu masina sa ma ia, si toate astea. Mi-e greu pentru ca tin la amandoi in feluri diferite: nu pot face comparatii, sunt firi complet diferite, ce nu are unul are celalalt, si stau si ma framant : de ce mi se intampla mie acestea. Nici p[rin cap nu mi-a trecut ca va dori sa divorteze, ca va vrea sa ramana cu mine, pentru mine era o cauza esuata. Si ma doare inima sa il las pe actualul. Si ma doare la fel inima pentru ca celalat traieste singur si ma vrea inapoi in viata lui. In sinea mea mi-am zis ca mai bine ii las pe amandoi, nu merita nici unul sa aibe inima franta. Si totusi nu pot.
Eu ma vad de vina in toate astea, dar totusi dupa atatea ani de suferinta cand am stat in umbra, si am plecat pentru ca nu mai rezistam psihic, acum sa ma reintorc?
Va multumesc oricum! Orice parere este bine venita!

De la: dia_dis2010, la data 2011-08-23 15:36:30
pai cene-i mai spala budigaii?! la 43 de ani incep si barbatii sa se mai aseze la un loc

De la: alegro6543, la data 2011-08-23 18:59:19 daca ramai incorsetat/a in aceasta problema mult timp, fara a lua o decizie, ... problemele sunt la fel de mari dar... se vor intinde pe mai mult timp

De la: miss_darine, la data 2011-08-23 20:06:11

De la: alegro6543, la data 2011-08-23 18:59:19 daca ramai incorsetat/a in aceasta problema mult timp, fara a lua o decizie, ... problemele sunt la fel de mari dar... se vor intinde pe mai mult timp

mai mult de 6 ani?

De la: kudika424016, la data 2011-08-23 15:26:27

eu ii ofeream o bucatica din fericirea pe care nu o avea acasa, dar nu putea sa se desprinda de "comoditatea" cu care se obisnuise). Marturisesc ca sunt o fire copilaroasa, imi place sa rad, sa mananc cu pofta, imi place viata, literatura, scriu, pictez, imi place sa fac dragoste. Am incercat insa sa cunosc si alti barbati, am iesit in oras, etc, insa nu m-am apropiat fizic de nici unul.


Atat am inteles din tot textul!Nu mai conteaza ca te-ai combinat cu un barbat insurat,nu mai conteaza ca el ,cica,avea o casnicie nefericita si nu mai conteaza ca,imlicandu-te in adulter,te-ai refugiat intr-o relatie cu un anglo-francez,ca,in sfarsit,te simti bine langa cineva apropiat ca varsta,nu mai conteaza ca cei doi se si te completeaza foarte bine,s.a.m.d.Conteaza numai randurile extrase din textul scris de tine,care in quintesenta lor, sunt exemplificatoare si totodata edificatoare!Ai multe calitati,as putea spune ca esti persoana ideala,pe gustul majoritatii barbatilor!De ce ne intrebi cum sa procedezi?Mie mi se parea ca ai raspunsul in propriile-ti randuri;Mananca cu pofta din viata,razi de prostiile, ce cu siguranta ai sa le faci,transcrie-ti partidele de dragoste in vers de poezie si publica-le in ciclul "Literatura de noapte" si din cand in cand,picteaza-ti autoportretul ca sa ai un loc de dat cu capul!
Si mai lasa-ti un ragaz de timp, pentru a-ti face o analiza a propriei constiinte! Doamna ,nu mai alerga dupa doi iepuri,caci ai sa-i pierzi pe amandoi!Punct.

De la: kitty_na, la data 2011-08-23 19:23:52

De la: kudika424016, la data 2011-08-23 15:26:27Salutare tuturor! Va urmaresc de mult si de acum mi-am facut si eu un cont oficial aici
Imi astern o bucatica de suflet pe care am ales sa il chinui singura, .................... Orice parere este bine venita!

Adica tu, o pustoaica de 21 de ani, incercai sa ajuti si sa-ntelegi un barbat de 37, care suferea de nefericire in casnicie. Da' ce-ai fi vrut sa-ti spuna, ca o duce bine acasa, dar vrea o prospatura? Asta a fost acum sase ani. Acum, nu stii pe care sa-l alegi, pentru ca te doare inima pentru amandoi. Daca erau mai multi ce te faceai? Faci ce te taie capul, dar esti sigura ca nevasta-sa sta cu el pentru bani? Banii cui, pana la urma, avand in vedere ca domnul are 43 de anisori si e insurat de ceva vreme?

De la: miss_darine, la data 2011-08-23 20:03:49

De la: dia_dis2010, la data 2011-08-23 15:36:30
pai cene-i mai spala budigaii?! la 43 de ani incep si barbatii sa se mai aseze la un loc

io te cred...da' tu te crezi?

De la: alegro6543, la data 2011-08-23 18:59:19

De la: kudika424016, la data 2011-08-23 15:26:27Salutare tuturor! Va urmaresc de mult si de acum mi-am facut si eu un cont oficial aici
Imi astern o bucatica de suflet pe care am ales sa il chinui singura, chiar aici, in randurile acestea.
Acum 6 ani, deci cand aveam 21 de ani (acum urmeaza sa implinesc 27) am cunoscut un barbat cu 16 ani mai in varsta ca mine, prin intermediul serviciului. Care din pacate era nefericit intr-o casatorie mai mult de ochii lumii. Ne-am apropiat prin faptul ca imi povestea problemele atat familiale cat si profesionale din viata lui si ce nu mergea, iar eu am incercat mereu sa il ajut, sa il inteleg, sa ii ofer pareri impartiale. Nu zic, sotia lui statea cu el pentru bani, nu au copii, si era extrem de geloasa si il suna mereu pe telefon sa il intrebe unde este ce face cand vine, etc. Dupa un an, am acceptat sa devenim intimi. Recunosc, pana atunci am rezistat eroic, eram si virgina, nu am lasat pe nimeni sa se apropie prea mult de mine; ma focalizam doar pe studii si munca, si incercam sa le impac. Totul chiar s-a intamplat inainte de licenta mea... In fine, relatia noastra a fost tumultoasa, ciudata, nu as putea sa o descru: el nu voia sa ma stie alaturi de altcineva decat el, eu imi dadeam seama ca imi pierd viata daca raman cu cineva care se complace in situatie si ii este bine (chiar el mi--a spus apoi ca ii convenea cum era inainte: eu ii ofeream o bucatica din fericirea pe care nu o avea acasa, dar nu putea sa se desprinda de "comoditatea" cu care se obisnuise). Marturisesc ca sunt o fire copilaroasa, imi place sa rad, sa mananc cu pofta, imi place viata, literatura, scriu, pictez, imi place sa fac dragoste. Am incercat insa sa cunosc si alti barbati, am iesit in oras, etc, insa nu m-am apropiat fizic de nici unul. Pana in decembrie anul trecut cand am mers la un curs international si am cunoscut un baiat din franta (care de fapt este englez). ne-am placut reciproc, si am continuat sa tinem legatura zilnic pana in mai anul acesta cand am plecat sa ne mutam amandoi in Anglia sa traim impreuna. Actualul meu prieten este cu 10 luni mai tanar ca mine, este copilaros, simpatic, are si defectele lui... Insa ce credeti: intre timp, dupa ce m-am retras brusc din viata lui, fostul acum vrea sa divorteze de nevasta lui si sa triasca alaturi de mine, sa ii dau o sansa. Renunta la tot, a venit sa ma si viziteze, a stat cateva ore si a plecat cu avionul inapoi, voia sa vina cu masina sa ma ia, si toate astea. Mi-e greu pentru ca tin la amandoi in feluri diferite: nu pot face comparatii, sunt firi complet diferite, ce nu are unul are celalalt, si stau si ma framant : de ce mi se intampla mie acestea. Nici p[rin cap nu mi-a trecut ca va dori sa divorteze, ca va vrea sa ramana cu mine, pentru mine era o cauza esuata. Si ma doare inima sa il las pe actualul. Si ma doare la fel inima pentru ca celalat traieste singur si ma vrea inapoi in viata lui. In sinea mea mi-am zis ca mai bine ii las pe amandoi, nu merita nici unul sa aibe inima franta. Si totusi nu pot.
Eu ma vad de vina in toate astea, dar totusi dupa atatea ani de suferinta cand am stat in umbra, si am plecat pentru ca nu mai rezistam psihic, acum sa ma reintorc?
Va multumesc oricum! Orice parere este bine venita!

Hmmm, complicat, complicat... Si ... provocator.
Ma gandesc (adica.. nu, caci eu gandesc mai greu ), dar imi dau cu parerea ca te afli in acea situatie oarecum ingrata in care iti spui : "Dom'ne, as vrea sa imi traiesc viata si sa ma bucur de ea, dar nici n-as vrea sa fac rau la nimeni". Tot dupa parerea mea cred ca ... acest lucru e aproape imposibil. Avand in vedere intreactiunile umane, activitatea colectiva, faptul ca o relatie cere minim ... 2 persoane, pardalnica de iubire la fel..., nu se 'ezista situatiuni in care tu sa fii fericit/a fara ca cel putin o alta persoana (prin compensatie) sa se simta ... viceversa. Dar astea... le stii probabil, prin Franta se studiaza mai multe... . Intrebarea este : ce e de facut ? Pai... o solutie ar fi ... sa incerci sa faci cat mai putin rau celor din jur, sau mai bine zis sa limitezi proportiile raului. Iei o decizie acum (dupa o gandire mai amanuntita in ceea ce te priveste, ce iti doresti, ce ai vrea sa faci, cu cine... cum te vezi in viitor, etc...), intristezi pentru o perioada o persoana (sau chiar mai multe... poate si pe tine insuti), dar supararea asta tine o perioada limitata. Altfel, daca ramai incorsetat/a in aceasta problema mult timp, fara a lua o decizie, ... problemele sunt la fel de mari dar... se vor intinde pe mai mult timp. Eiii, dar "decizia"... asta e problema. Care este acea decizie... nu cred ca te poate ajuta cineva in afara de tine insuti.
Hai ca am scris cam mult si... lumea e satula de prostiile ei... sa stea sa le citeasca si pe ale mele

De la: miss_darine, la data 2011-08-23 15:33:52bre, ala a asteptat sa implineasca 43 de ani ca sa-si dea seama ca nu poate fara tine????...la pariu ca daca tu ii spui un NU categoric, ramane cu "zgripturoaica"?

De la: alegro6543, la data 2011-08-23 18:59:19

De la: kudika424016, la data 2011-08-23 15:26:27Salutare tuturor! Va urmaresc de mult si de acum mi-am facut si eu un cont oficial aici
Imi astern o bucatica de suflet pe care am ales sa il chinui singura, chiar aici, in randurile acestea.
Acum 6 ani, deci cand aveam 21 de ani (acum urmeaza sa implinesc 27) am cunoscut un barbat cu 16 ani mai in varsta ca mine, prin intermediul serviciului. Care din pacate era nefericit intr-o casatorie mai mult de ochii lumii. Ne-am apropiat prin faptul ca imi povestea problemele atat familiale cat si profesionale din viata lui si ce nu mergea, iar eu am incercat mereu sa il ajut, sa il inteleg, sa ii ofer pareri impartiale. Nu zic, sotia lui statea cu el pentru bani, nu au copii, si era extrem de geloasa si il suna mereu pe telefon sa il intrebe unde este ce face cand vine, etc. Dupa un an, am acceptat sa devenim intimi. Recunosc, pana atunci am rezistat eroic, eram si virgina, nu am lasat pe nimeni sa se apropie prea mult de mine; ma focalizam doar pe studii si munca, si incercam sa le impac. Totul chiar s-a intamplat inainte de licenta mea... In fine, relatia noastra a fost tumultoasa, ciudata, nu as putea sa o descru: el nu voia sa ma stie alaturi de altcineva decat el, eu imi dadeam seama ca imi pierd viata daca raman cu cineva care se complace in situatie si ii este bine (chiar el mi--a spus apoi ca ii convenea cum era inainte: eu ii ofeream o bucatica din fericirea pe care nu o avea acasa, dar nu putea sa se desprinda de "comoditatea" cu care se obisnuise). Marturisesc ca sunt o fire copilaroasa, imi place sa rad, sa mananc cu pofta, imi place viata, literatura, scriu, pictez, imi place sa fac dragoste. Am incercat insa sa cunosc si alti barbati, am iesit in oras, etc, insa nu m-am apropiat fizic de nici unul. Pana in decembrie anul trecut cand am mers la un curs international si am cunoscut un baiat din franta (care de fapt este englez). ne-am placut reciproc, si am continuat sa tinem legatura zilnic pana in mai anul acesta cand am plecat sa ne mutam amandoi in Anglia sa traim impreuna. Actualul meu prieten este cu 10 luni mai tanar ca mine, este copilaros, simpatic, are si defectele lui... Insa ce credeti: intre timp, dupa ce m-am retras brusc din viata lui, fostul acum vrea sa divorteze de nevasta lui si sa triasca alaturi de mine, sa ii dau o sansa. Renunta la tot, a venit sa ma si viziteze, a stat cateva ore si a plecat cu avionul inapoi, voia sa vina cu masina sa ma ia, si toate astea. Mi-e greu pentru ca tin la amandoi in feluri diferite: nu pot face comparatii, sunt firi complet diferite, ce nu are unul are celalalt, si stau si ma framant : de ce mi se intampla mie acestea. Nici p[rin cap nu mi-a trecut ca va dori sa divorteze, ca va vrea sa ramana cu mine, pentru mine era o cauza esuata. Si ma doare inima sa il las pe actualul. Si ma doare la fel inima pentru ca celalat traieste singur si ma vrea inapoi in viata lui. In sinea mea mi-am zis ca mai bine ii las pe amandoi, nu merita nici unul sa aibe inima franta. Si totusi nu pot.
Eu ma vad de vina in toate astea, dar totusi dupa atatea ani de suferinta cand am stat in umbra, si am plecat pentru ca nu mai rezistam psihic, acum sa ma reintorc?
Va multumesc oricum! Orice parere este bine venita!

Hmmm, complicat, complicat... Si ... provocator.
Ma gandesc (adica.. nu, caci eu gandesc mai greu ), dar imi dau cu parerea ca te afli in acea situatie oarecum ingrata in care iti spui : "Dom'ne, as vrea sa imi traiesc viata si sa ma bucur de ea, dar nici n-as vrea sa fac rau la nimeni". Tot dupa parerea mea cred ca ... acest lucru e aproape imposibil. Avand in vedere intreactiunile umane, activitatea colectiva, faptul ca o relatie cere minim ... 2 persoane, pardalnica de iubire la fel..., nu se 'ezista situatiuni in care tu sa fii fericit/a fara ca cel putin o alta persoana (prin compensatie) sa se simta ... viceversa. Dar astea... le stii probabil, prin Franta se studiaza mai multe... . Intrebarea este : ce e de facut ? Pai... o solutie ar fi ... sa incerci sa faci cat mai putin rau celor din jur, sau mai bine zis sa limitezi proportiile raului. Iei o decizie acum (dupa o gandire mai amanuntita in ceea ce te priveste, ce iti doresti, ce ai vrea sa faci, cu cine... cum te vezi in viitor, etc...), intristezi pentru o perioada o persoana (sau chiar mai multe... poate si pe tine insuti), dar supararea asta tine o perioada limitata. Altfel, daca ramai incorsetat/a in aceasta problema mult timp, fara a lua o decizie, ... problemele sunt la fel de mari dar... se vor intinde pe mai mult timp. Eiii, dar "decizia"... asta e problema. Care este acea decizie... nu cred ca te poate ajuta cineva in afara de tine insuti.
Hai ca am scris cam mult si... lumea e satula de prostiile ei... sa stea sa le citeasca si pe ale mele

De la: kitty_na, la data 2011-08-23 19:23:52

De la: kudika424016, la data 2011-08-23 15:26:27Salutare tuturor! Va urmaresc de mult si de acum mi-am facut si eu un cont oficial aici
Imi astern o bucatica de suflet pe care am ales sa il chinui singura, chiar aici, in randurile acestea.
Acum 6 ani, deci cand aveam 21 de ani (acum urmeaza sa implinesc 27) am cunoscut un barbat cu 16 ani mai in varsta ca mine, prin intermediul serviciului. Care din pacate era nefericit intr-o casatorie mai mult de ochii lumii. Ne-am apropiat prin faptul ca imi povestea problemele atat familiale cat si profesionale din viata lui si ce nu mergea, iar eu am incercat mereu sa il ajut, sa il inteleg, sa ii ofer pareri impartiale. Nu zic, sotia lui statea cu el pentru bani, nu au copii, si era extrem de geloasa si il suna mereu pe telefon sa il intrebe unde este ce face cand vine, etc. Dupa un an, am acceptat sa devenim intimi. Recunosc, pana atunci am rezistat eroic, eram si virgina, nu am lasat pe nimeni sa se apropie prea mult de mine; ma focalizam doar pe studii si munca, si incercam sa le impac. Totul chiar s-a intamplat inainte de licenta mea... In fine, relatia noastra a fost tumultoasa, ciudata, nu as putea sa o descru: el nu voia sa ma stie alaturi de altcineva decat el, eu imi dadeam seama ca imi pierd viata daca raman cu cineva care se complace in situatie si ii este bine (chiar el mi--a spus apoi ca ii convenea cum era inainte: eu ii ofeream o bucatica din fericirea pe care nu o avea acasa, dar nu putea sa se desprinda de "comoditatea" cu care se obisnuise). Marturisesc ca sunt o fire copilaroasa, imi place sa rad, sa mananc cu pofta, imi place viata, literatura, scriu, pictez, imi place sa fac dragoste. Am incercat insa sa cunosc si alti barbati, am iesit in oras, etc, insa nu m-am apropiat fizic de nici unul. Pana in decembrie anul trecut cand am mers la un curs international si am cunoscut un baiat din franta (care de fapt este englez). ne-am placut reciproc, si am continuat sa tinem legatura zilnic pana in mai anul acesta cand am plecat sa ne mutam amandoi in Anglia sa traim impreuna. Actualul meu prieten este cu 10 luni mai tanar ca mine, este copilaros, simpatic, are si defectele lui... Insa ce credeti: intre timp, dupa ce m-am retras brusc din viata lui, fostul acum vrea sa divorteze de nevasta lui si sa triasca alaturi de mine, sa ii dau o sansa. Renunta la tot, a venit sa ma si viziteze, a stat cateva ore si a plecat cu avionul inapoi, voia sa vina cu masina sa ma ia, si toate astea. Mi-e greu pentru ca tin la amandoi in feluri diferite: nu pot face comparatii, sunt firi complet diferite, ce nu are unul are celalalt, si stau si ma framant : de ce mi se intampla mie acestea. Nici p[rin cap nu mi-a trecut ca va dori sa divorteze, ca va vrea sa ramana cu mine, pentru mine era o cauza esuata. Si ma doare inima sa il las pe actualul. Si ma doare la fel inima pentru ca celalat traieste singur si ma vrea inapoi in viata lui. In sinea mea mi-am zis ca mai bine ii las pe amandoi, nu merita nici unul sa aibe inima franta. Si totusi nu pot.
Eu ma vad de vina in toate astea, dar totusi dupa atatea ani de suferinta cand am stat in umbra, si am plecat pentru ca nu mai rezistam psihic, acum sa ma reintorc?
Va multumesc oricum! Orice parere este bine venita!

Adica tu, o pustoaica de 21 de ani, incercai sa ajuti si sa-ntelegi un barbat de 37, care suferea de nefericire in casnicie. Da' ce-ai fi vrut sa-ti spuna, ca o duce bine acasa, dar vrea o prospatura? Asta a fost acum sase ani. Acum, nu stii pe care sa-l alegi, pentru ca te doare inima pentru amandoi. Daca erau mai multi ce te faceai? Faci ce te taie capul, dar esti sigura ca nevasta-sa sta cu el pentru bani? Banii cui, pana la urma, avand in vedere ca domnul are 43 de anisori si e insurat de ceva vreme?

De la: alegro6543, la data 2011-08-23 20:14:28

De la: miss_darine, la data 2011-08-23 20:06:11

De la: alegro6543, la data 2011-08-23 18:59:19 daca ramai incorsetat/a in aceasta problema mult timp, fara a lua o decizie, ... problemele sunt la fel de mari dar... se vor intinde pe mai mult timp

mai mult de 6 ani?

Ce inseamna 6 ani... comparativ cu o viata intreaga ? [/quot]
Asa este; orice s-ar intampla, stiu ca mereu ma voi intreba "dar daca".
Am zis ca trebuie sa ma bucur de prezent. Probabil ca lui ii pare rau ca m-a pierdut. Actualul nu are nicio vina in toate acestea, de-asta nici nu merita sa sufere. Celalalt insa stie cu cine si unde sunt, si sufera. Dar eu i-am zis: atatia ani cat ai stat langa altcineva si eu sufeream, cum crezi ca era?

De la: Armain, la data 2011-08-23 21:13:02Da cu banul sau da-i dracu' pe amandoi. Doua solutii foarte bune!

De la: kudika424016, la data 2011-08-23 15:26:27Salutare tuturor! Va urmaresc de mult si de acum mi-am facut si eu un cont oficial aici
Imi astern o bucatica de suflet pe care am ales sa il chinui singura, chiar aici, in randurile acestea.
Acum 6 ani, deci cand aveam 21 de ani (acum urmeaza sa implinesc 27) am cunoscut un barbat cu 16 ani mai in varsta ca mine, prin intermediul serviciului. Care din pacate era nefericit intr-o casatorie mai mult de ochii lumii. Ne-am apropiat prin faptul ca imi povestea problemele atat familiale cat si profesionale din viata lui si ce nu mergea, iar eu am incercat mereu sa il ajut, sa il inteleg, sa ii ofer pareri impartiale. Nu zic, sotia lui statea cu el pentru bani, nu au copii, si era extrem de geloasa si il suna mereu pe telefon sa il intrebe unde este ce face cand vine, etc. Dupa un an, am acceptat sa devenim intimi. Recunosc, pana atunci am rezistat eroic, eram si virgina, nu am lasat pe nimeni sa se apropie prea mult de mine; ma focalizam doar pe studii si munca, si incercam sa le impac. Totul chiar s-a intamplat inainte de licenta mea... In fine, relatia noastra a fost tumultoasa, ciudata, nu as putea sa o descru: el nu voia sa ma stie alaturi de altcineva decat el, eu imi dadeam seama ca imi pierd viata daca raman cu cineva care se complace in situatie si ii este bine (chiar el mi--a spus apoi ca ii convenea cum era inainte: eu ii ofeream o bucatica din fericirea pe care nu o avea acasa, dar nu putea sa se desprinda de "comoditatea" cu care se obisnuise). Marturisesc ca sunt o fire copilaroasa, imi place sa rad, sa mananc cu pofta, imi place viata, literatura, scriu, pictez, imi place sa fac dragoste. Am incercat insa sa cunosc si alti barbati, am iesit in oras, etc, insa nu m-am apropiat fizic de nici unul. Pana in decembrie anul trecut cand am mers la un curs international si am cunoscut un baiat din franta (care de fapt este englez). ne-am placut reciproc, si am continuat sa tinem legatura zilnic pana in mai anul acesta cand am plecat sa ne mutam amandoi in Anglia sa traim impreuna. Actualul meu prieten este cu 10 luni mai tanar ca mine, este copilaros, simpatic, are si defectele lui... Insa ce credeti: intre timp, dupa ce m-am retras brusc din viata lui, fostul acum vrea sa divorteze de nevasta lui si sa triasca alaturi de mine, sa ii dau o sansa. Renunta la tot, a venit sa ma si viziteze, a stat cateva ore si a plecat cu avionul inapoi, voia sa vina cu masina sa ma ia, si toate astea. Mi-e greu pentru ca tin la amandoi in feluri diferite: nu pot face comparatii, sunt firi complet diferite, ce nu are unul are celalalt, si stau si ma framant : de ce mi se intampla mie acestea. Nici p[rin cap nu mi-a trecut ca va dori sa divorteze, ca va vrea sa ramana cu mine, pentru mine era o cauza esuata. Si ma doare inima sa il las pe actualul. Si ma doare la fel inima pentru ca celalat traieste singur si ma vrea inapoi in viata lui. In sinea mea mi-am zis ca mai bine ii las pe amandoi, nu merita nici unul sa aibe inima franta. Si totusi nu pot.
Eu ma vad de vina in toate astea, dar totusi dupa atatea ani de suferinta cand am stat in umbra, si am plecat pentru ca nu mai rezistam psihic, acum sa ma reintorc?
Va multumesc oricum! Orice parere este bine venita!

De la: maimai_no1, la data 2011-08-23 23:24:46

De la: alegro6543, la data 2011-08-23 18:59:19

De la: kudika424016, la data 2011-08-23 15:26:27Salutare tuturor! Va urmaresc de mult si de acum mi-am facut si eu un cont oficial aici
Imi astern o bucatica de suflet pe care am ales sa il chinui singura, chiar aici, in randurile acestea.
Acum 6 ani, deci cand aveam 21 de ani (acum urmeaza sa implinesc 27) am cunoscut un barbat cu 16 ani mai in varsta ca mine, prin intermediul serviciului. Care din pacate era nefericit intr-o casatorie mai mult de ochii lumii. Ne-am apropiat prin faptul ca imi povestea problemele atat familiale cat si profesionale din viata lui si ce nu mergea, iar eu am incercat mereu sa il ajut, sa il inteleg, sa ii ofer pareri impartiale. Nu zic, sotia lui statea cu el pentru bani, nu au copii, si era extrem de geloasa si il suna mereu pe telefon sa il intrebe unde este ce face cand vine, etc. Dupa un an, am acceptat sa devenim intimi. Recunosc, pana atunci am rezistat eroic, eram si virgina, nu am lasat pe nimeni sa se apropie prea mult de mine; ma focalizam doar pe studii si munca, si incercam sa le impac. Totul chiar s-a intamplat inainte de licenta mea... In fine, relatia noastra a fost tumultoasa, ciudata, nu as putea sa o descru: el nu voia sa ma stie alaturi de altcineva decat el, eu imi dadeam seama ca imi pierd viata daca raman cu cineva care se complace in situatie si ii este bine (chiar el mi--a spus apoi ca ii convenea cum era inainte: eu ii ofeream o bucatica din fericirea pe care nu o avea acasa, dar nu putea sa se desprinda de "comoditatea" cu care se obisnuise). Marturisesc ca sunt o fire copilaroasa, imi place sa rad, sa mananc cu pofta, imi place viata, literatura, scriu, pictez, imi place sa fac dragoste. Am incercat insa sa cunosc si alti barbati, am iesit in oras, etc, insa nu m-am apropiat fizic de nici unul. Pana in decembrie anul trecut cand am mers la un curs international si am cunoscut un baiat din franta (care de fapt este englez). ne-am placut reciproc, si am continuat sa tinem legatura zilnic pana in mai anul acesta cand am plecat sa ne mutam amandoi in Anglia sa traim impreuna. Actualul meu prieten este cu 10 luni mai tanar ca mine, este copilaros, simpatic, are si defectele lui... Insa ce credeti: intre timp, dupa ce m-am retras brusc din viata lui, fostul acum vrea sa divorteze de nevasta lui si sa triasca alaturi de mine, sa ii dau o sansa. Renunta la tot, a venit sa ma si viziteze, a stat cateva ore si a plecat cu avionul inapoi, voia sa vina cu masina sa ma ia, si toate astea. Mi-e greu pentru ca tin la amandoi in feluri diferite: nu pot face comparatii, sunt firi complet diferite, ce nu are unul are celalalt, si stau si ma framant : de ce mi se intampla mie acestea. Nici p[rin cap nu mi-a trecut ca va dori sa divorteze, ca va vrea sa ramana cu mine, pentru mine era o cauza esuata. Si ma doare inima sa il las pe actualul. Si ma doare la fel inima pentru ca celalat traieste singur si ma vrea inapoi in viata lui. In sinea mea mi-am zis ca mai bine ii las pe amandoi, nu merita nici unul sa aibe inima franta. Si totusi nu pot.
Eu ma vad de vina in toate astea, dar totusi dupa atatea ani de suferinta cand am stat in umbra, si am plecat pentru ca nu mai rezistam psihic, acum sa ma reintorc?
Va multumesc oricum! Orice parere este bine venita!

Hmmm, complicat, complicat... Si ... provocator.
Ma gandesc (adica.. nu, caci eu gandesc mai greu ), dar imi dau cu parerea ca te afli in acea situatie oarecum ingrata in care iti spui : "Dom'ne, as vrea sa imi traiesc viata si sa ma bucur de ea, dar nici n-as vrea sa fac rau la nimeni". Tot dupa parerea mea cred ca ... acest lucru e aproape imposibil. Avand in vedere intreactiunile umane, activitatea colectiva, faptul ca o relatie cere minim ... 2 persoane, pardalnica de iubire la fel..., nu se 'ezista situatiuni in care tu sa fii fericit/a fara ca cel putin o alta persoana (prin compensatie) sa se simta ... viceversa. Dar astea... le stii probabil, prin Franta se studiaza mai multe... . Intrebarea este : ce e de facut ? Pai... o solutie ar fi ... sa incerci sa faci cat mai putin rau celor din jur, sau mai bine zis sa limitezi proportiile raului. Iei o decizie acum (dupa o gandire mai amanuntita in ceea ce te priveste, ce iti doresti, ce ai vrea sa faci, cu cine... cum te vezi in viitor, etc...), intristezi pentru o perioada o persoana (sau chiar mai multe... poate si pe tine insuti), dar supararea asta tine o perioada limitata. Altfel, daca ramai incorsetat/a in aceasta problema mult timp, fara a lua o decizie, ... problemele sunt la fel de mari dar... se vor intinde pe mai mult timp. Eiii, dar "decizia"... asta e problema. Care este acea decizie... nu cred ca te poate ajuta cineva in afara de tine insuti.
Hai ca am scris cam mult si... lumea e satula de prostiile ei... sa stea sa le citeasca si pe ale mele

Traiesti in Anglia inteleg...
daca tot ai avut taria sa pleci, lasa trecutul si ale lui... Daca eu as fi in locul tau, iubitului din Romania i-as pastra o amintire frumoasa, chiar daca, iti vei da si tu seama, peste ani, ca nu a fost chiar imaculata dragostea lui (nu mai conteaza!)... M-as bucura de prezent si de oferta lui. Viitorul e un proiect in care ar avea loc, eventual, prezentul... Foloseste in constructia noua material nou...

De la: steffy91, la data 2011-08-24 11:39:05

De la: kudika424016, la data 2011-08-23 15:26:27Salutare tuturor! Va urmaresc de mult si de acum mi-am facut si eu un cont oficial aici
Imi astern o bucatica de suflet pe care am ales sa il chinui singura, chiar aici, in randurile acestea.
Acum 6 ani, deci cand aveam 21 de ani (acum urmeaza sa implinesc 27) am cunoscut un barbat cu 16 ani mai in varsta ca mine, prin intermediul serviciului. Care din pacate era nefericit intr-o casatorie mai mult de ochii lumii. Ne-am apropiat prin faptul ca imi povestea problemele atat familiale cat si profesionale din viata lui si ce nu mergea, iar eu am incercat mereu sa il ajut, sa il inteleg, sa ii ofer pareri impartiale. Nu zic, sotia lui statea cu el pentru bani, nu au copii, si era extrem de geloasa si il suna mereu pe telefon sa il intrebe unde este ce face cand vine, etc. Dupa un an, am acceptat sa devenim intimi. Recunosc, pana atunci am rezistat eroic, eram si virgina, nu am lasat pe nimeni sa se apropie prea mult de mine; ma focalizam doar pe studii si munca, si incercam sa le impac. Totul chiar s-a intamplat inainte de licenta mea... In fine, relatia noastra a fost tumultoasa, ciudata, nu as putea sa o descru: el nu voia sa ma stie alaturi de altcineva decat el, eu imi dadeam seama ca imi pierd viata daca raman cu cineva care se complace in situatie si ii este bine (chiar el mi--a spus apoi ca ii convenea cum era inainte: eu ii ofeream o bucatica din fericirea pe care nu o avea acasa, dar nu putea sa se desprinda de "comoditatea" cu care se obisnuise). Marturisesc ca sunt o fire copilaroasa, imi place sa rad, sa mananc cu pofta, imi place viata, literatura, scriu, pictez, imi place sa fac dragoste. Am incercat insa sa cunosc si alti barbati, am iesit in oras, etc, insa nu m-am apropiat fizic de nici unul. Pana in decembrie anul trecut cand am mers la un curs international si am cunoscut un baiat din franta (care de fapt este englez). ne-am placut reciproc, si am continuat sa tinem legatura zilnic pana in mai anul acesta cand am plecat sa ne mutam amandoi in Anglia sa traim impreuna. Actualul meu prieten este cu 10 luni mai tanar ca mine, este copilaros, simpatic, are si defectele lui... Insa ce credeti: intre timp, dupa ce m-am retras brusc din viata lui, fostul acum vrea sa divorteze de nevasta lui si sa triasca alaturi de mine, sa ii dau o sansa. Renunta la tot, a venit sa ma si viziteze, a stat cateva ore si a plecat cu avionul inapoi, voia sa vina cu masina sa ma ia, si toate astea. Mi-e greu pentru ca tin la amandoi in feluri diferite: nu pot face comparatii, sunt firi complet diferite, ce nu are unul are celalalt, si stau si ma framant : de ce mi se intampla mie acestea. Nici p[rin cap nu mi-a trecut ca va dori sa divorteze, ca va vrea sa ramana cu mine, pentru mine era o cauza esuata. Si ma doare inima sa il las pe actualul. Si ma doare la fel inima pentru ca celalat traieste singur si ma vrea inapoi in viata lui. In sinea mea mi-am zis ca mai bine ii las pe amandoi, nu merita nici unul sa aibe inima franta. Si totusi nu pot.
Eu ma vad de vina in toate astea, dar totusi dupa atatea ani de suferinta cand am stat in umbra, si am plecat pentru ca nu mai rezistam psihic, acum sa ma reintorc?
Va multumesc oricum! Orice parere este bine venita!

in primul rand,nu este FOSTUL,ci AMANTUL!!!! nu a fost niciodata al tau,ci al sotiei lui...in al doilea rand,eu nu cred ca iti poti da cu parerea in ceea ce o priveste pe aceasta,nu ai tu de unde sa stii ca ea sta cu el pt bani ....ar trebui mai degraba sa recunosti ca te-a prostit urat de tot acest barbat,erai si tu "prea copilaroasa" si nu aveai minte deloc... chiar crezi ca daca respectivul nu a divorat in atatia ani,o va face acum??? esti mult prea naiva..daca nu ii era bine in aceasta casatorie,se ducea de mult...

De la: Darkmagic, la data 2011-08-24 11:50:07@ kudika424016...
Ai scris undeva mai sus ca adopti o "solutie extrema"...
Recomand soricioaica, daca gasesti in regatul unit.
E extrema ...de tot.
Il scapa si pe ala de grija "divortatului", am vazut o suta de smecheri care "divorteaza" doar cu cura...
Absolva-l.

De la: kiss_my_ass, la data 2011-08-24 11:52:19

De la: Darkmagic, la data 2011-08-24 11:50:07@ kudika424016...
Ai scris undeva mai sus ca adopti o "solutie extrema"...
Recomand soricioaica, daca gasesti in regatul unit.
E extrema ...de tot.
Il scapa si pe ala de grija "divortatului", am vazut o suta de smecheri care "divorteaza" doar cu cura...
Absolva-l.

la naiba darkule iar ma ma bagi in ceata!! ce mama drea qului este aia cura?

De la: kudika421339, la data 2011-08-23 21:49:50

De la: kudika424016, la data 2011-08-23 15:26:27

eu ii ofeream o bucatica din fericirea pe care nu o avea acasa, dar nu putea sa se desprinda de "comoditatea" cu care se obisnuise). Marturisesc ca sunt o fire copilaroasa, imi place sa rad, sa mananc cu pofta, imi place viata, literatura, scriu, pictez, imi place sa fac dragoste. Am incercat insa sa cunosc si alti barbati, am iesit in oras, etc, insa nu m-am apropiat fizic de nici unul.


Atat am inteles din tot textul!Nu mai conteaza ca te-ai combinat cu un barbat insurat,nu mai conteaza ca el ,cica,avea o casnicie nefericita si nu mai conteaza ca,imlicandu-te in adulter,te-ai refugiat intr-o relatie cu un anglo-francez,ca,in sfarsit,te simti bine langa cineva apropiat ca varsta,nu mai conteaza ca cei doi se si te completeaza foarte bine,s.a.m.d.Conteaza numai randurile extrase din textul scris de tine,care in quintesenta lor, sunt exemplificatoare si totodata edificatoare!Ai multe calitati,as putea spune ca esti persoana ideala,pe gustul majoritatii barbatilor!De ce ne intrebi cum sa procedezi?Mie mi se parea ca ai raspunsul in propriile-ti randuri;Mananca cu pofta din viata,razi de prostiile, ce cu siguranta ai sa le faci,transcrie-ti partidele de dragoste in vers de poezie si publica-le in ciclul "Literatura de noapte" si din cand in cand,picteaza-ti autoportretul ca sa ai un loc de dat cu capul!
Si mai lasa-ti un ragaz de timp, pentru a-ti face o analiza a propriei constiinte! Doamna ,nu mai alerga dupa doi iepuri,caci ai sa-i pierzi pe amandoi!Punct.

Mersi de mesaj, imi place umorul tau.
Nu am postat aici ca sa cer parerea cuiva in ce sa fac. Poate ca deja aveam o decizie in minte, dar, cum am mentionat, doream sa imi astern o bucatica de suflet. Comunitatea acesta pe care o urmaresc si forumul, prin diferitele topic-uri, m-a invatat multe. Mesajele altor persoane te pot aduce la realitate, sau macar vezi situatia si prin alti ochi. de scris am scris deja, si de publicat, dar nu povesti dintr-acestea "siropoase"

De la: Darkmagic, la data 2011-08-24 11:54:19

De la: kiss_my_ass, la data 2011-08-24 11:52:19

De la: Darkmagic, la data 2011-08-24 11:50:07@ kudika424016...
Ai scris undeva mai sus ca adopti o "solutie extrema"...
Recomand soricioaica, daca gasesti in regatul unit.
E extrema ...de tot.
Il scapa si pe ala de grija "divortatului", am vazut o suta de smecheri care "divorteaza" doar cu cura...
Absolva-l.

la naiba darkule iar ma ma bagi in ceata!! ce mama drea qului este aia cura?

E GURA! Dar la somnul meu...
Trebuia sa fiu demult in agregatul de dormit, da' nu stiu ce dracu' tot haladuiesc p''aici...

De la: miss_darine, la data 2011-08-23 15:33:52bre, ala a asteptat sa implineasca 43 de ani ca sa-si dea seama ca nu poate fara tine????...la pariu ca daca tu ii spui un NU categoric, ramane cu "zgripturoaica"?