Cum pot depasi decesul unicului meu fiu?

*** Cicluri menstruale neregulate??? Un sfat va rog !!!***

Raceala cu probleme

mia2400 Postat pe 23 Iulie 2013 01:32
Va rog,ajutati-ma cu un sfat ca altfel simt ca o sa-mi pierd mintile.Acum 5 saptamani fiul meu a fost gasit fara suflare la varsta de doar 23 de ani in locuinta in care statea in chirie.La autopsie nu au gasit nimic,toti zic ca a fost sanatos tun,la examenul toxicologic,la fel,nu s-a gasit nimic,nici macar alcool,nici droguri,nimic. Ni s-a spus ca ceva a facut sa-i opreasca inima,nu se stie ce.Eu simt ca-mi pierd mintile,va rog dati-mi un sfat,nu pot trece peste aceasta durere imensa,ce sa fac? In 4 august ar fi facut 24 de ani,de ce se intampla aceste tragedii? De ce?
Ptr. ca asa vre D-zeu, numai el le stie pe toate.si eu am avut un fiu care mi-a murit la 22 de ani in urma cu noua ani,Vei trece peste asta insa, nu vei uita.Ii vei mirosi lucrurile, vei merge la el in camera si vei plange ca un copil.Eu am fost robot doi ani de zile, mergeam la servici ,nu mai zambeam ,doar discutam strictul necesar.Insa, mai am doua fiice care datorita lor m-am pus pe picioare. M-au incurajat spunandu-mi ca mai sunt si ele, asa ca...........viata va merge inainte.d-zeu sa-l ierte si i-mi pare sincer, rau!
kudika467548 Postat pe 23 Iulie 2013 04:45
Multumesc pentru suportul psihic,vroiam sa adaug ca fiul meu a murit in somn,e singurul lucru care ma consoleaza ca nu a murit in chinuri si incerc sa ma gandesc ca Dumnezeu l-a iubit asa de mult si a vrut sa-l scuteasca de problemele care le au oamenii pe pamant. Stiu ca suna ca si cand mi-am pierdut mintile,dar incerc cum pot eu sa-mi alin durerea asta mare.

mia2400 Postat pe 23 Iulie 2013 17:23
Si eu mi-am pierdut primul copil. am nascut o fetita si la 4 luni am aflat ca are amiotrofie spinala . am incercat sa fac tot posibilu sa scape dar fara nici un rost. a trecut prin chinuri foarte grele iar la 8 luni si o saptamana in data de 5 august m`am trezit dimineata la ora 5 de i-am dat mancare prin sonda.. si la 8 cand m-am trezit era decedata la mine pe piept. a trecut un an si o luna de atunci si tot cu medicamente de la psiholog sunt. nu stiu cum sa fac sa nu mai iau medicamente.
danyelladanyella93 Postat pe 24 Septembrie 2013 17:25
Doamnelor dragi,ma adresez voua,celor care sunteti indoliate ,in primul rand,condoleante si regrete sincere pentru pierderile suferie,dar numai Dumnezeu si timpul va vor ajuta sa treceti peste urmarile acestor tragedii!!!Rugati-va pentru sufletele celor decedati si incercati sa va alinati suspinele alaturi de familiile voastre,prieteni si cunostinte,este cumplit ceea ce s-a intamplat,dar TREBUIE sa mergeti mai departe,fiti convinse ca cei,pe care i-ati pierdut ar fi vrut sa va continuati viata,chiar daca este atat de greu sa o faceti!!!Pentru doamna,care urmeaza tratament medicamentos,discuta cu medicul sau psihologul,care ti le-a recomandat si ,incet,incet,renunta la acele medicamente,care te-au facut dependenta de ele!!!Ma indoiesc ca psihologul are calitatea de a prescrie tratament bazat pe substante chimice,poate psihiatrul ti-a prescris asa ceva!!!Impune-ti vointa si traieste-ti viata fara ajutor medicamentos,este singura cale de urmat,caci pastilele nu iti vor inlatura lacrima din suflet,ci doar te vor amagi!!! Domnul sa va binecuvanteze vietile sa as ii cheme in vesnicie pe cei raposati!!!Condoleante tuturor!!
kudika_15804 Postat pe 24 Septembrie 2013 19:08
Multumesc pentru sfat .
danyelladanyella93 Postat pe 24 Septembrie 2013 19:38
Multumim pentru incurajari si sfaturi,si eu am recurs la medicamente dar doar din plante,pentru linistire si sa-mi dea putere sa merg mai departe,si vitamine,pentru ca plansul si durerea asta mare cand pierzi pe cineva asa de drag tie,te epuizeaza. Simteam uneori ca nu sunt in stare sa mai merg,sa ies pana la portita,e greu,e foarte greu,probabil ca doar timpul si bunul Dumnezeu ne va ajuta sa traim cu asemenea dureri in suflet.Am fost si la psiholog,m-a ajutat un pic,doar pe moment,cand vi acasa si vezi poze cu cel pierdut,cand vezi ca nu te mai suna,cand tu nu mai poti suna la numarul celui plecat dintre noi ca nu-ti raspunde nimeni,si multe ,multe alte lucruri marunte care pentru tine insemnau enorm.Sper ca timpul sa ne ajute pe toti sa depasim aceste momente dureroase si bunul Dumnezeu sa aiba grija de sufletele celor plecati de la noi si pe noi sa ne intareasca sa putem merge mai departe. Doamne ajuta!
mia2400 Postat pe 24 Septembrie 2013 19:44
Eu fac tratament cu Stresclin si cu Dormolin. Ma simt bine dupa ele. Acum incerc sa renunt la ele.
danyelladanyella93 Postat pe 24 Septembrie 2013 19:50
De la: mia2400, la data 2013-09-24 19:44:38Multumim pentru incurajari si sfaturi,si eu am recurs la medicamente dar doar din plante,pentru linistire si sa-mi dea putere sa merg mai departe,si vitamine,pentru ca plansul si durerea asta mare cand pierzi pe cineva asa de drag tie,te epuizeaza. Simteam uneori ca nu sunt in stare sa mai merg,sa ies pana la portita,e greu,e foarte greu,probabil ca doar timpul si bunul Dumnezeu ne va ajuta sa traim cu asemenea dureri in suflet.Am fost si la psiholog,m-a ajutat un pic,doar pe moment,cand vi acasa si vezi poze cu cel pierdut,cand vezi ca nu te mai suna,cand tu nu mai poti suna la numarul celui plecat dintre noi ca nu-ti raspunde nimeni,si multe ,multe alte lucruri marunte care pentru tine insemnau enorm.Sper ca timpul sa ne ajute pe toti sa depasim aceste momente dureroase si bunul Dumnezeu sa aiba grija de sufletele celor plecati de la noi si pe noi sa ne intareasca sa putem merge mai departe. Doamne ajuta! Cu siguranta vei depasi aceste momente dificile,amintirea va ramane pe vecie in inima,dar viata,asa cum este ea,te va impinge sa mergi mai departe,mereu este astfel!!!Vei trai cu amintirea,durerea se va estompa in timp,gandurile vor reveni la cel pierdut,dar vei gasi energia necesara urmarii destinului tau,fii convinsa de acest adevar!!!Suntem facuti din iubire si durere si este scris in soarta fiecaruia dintre noi,sa primim totul in inimile noastre plangand si razand,aceasta este viata!!Capul sus,draga mea,Domnul te va ajuta sa te regasesti in tine si in dorul dupa fiinta ,care a parasit aceasta lume,TREBUIE!
kudika_15804 Postat pe 25 Septembrie 2013 08:37
De la: danyelladanyella93, la data 2013-09-24 19:50:43Eu fac tratament cu Stresclin si cu Dormolin. Ma simt bine dupa ele. Acum incerc sa renunt la ele. Solicita parerea medicului,si,treptat,renunta la aceste calmante,nu trai cu ele,caci nu aceasta este solutia salvatoare,ci VOINTA TA!!
kudika_15804 Postat pe 25 Septembrie 2013 08:39
De la: mia2400, la data 2013-07-23 01:32:57Va rog,ajutati-ma cu un sfat ca altfel simt ca o sa-mi pierd mintile.Acum 5 saptamani fiul meu a fost gasit fara suflare la varsta de doar 23 de ani in locuinta in care statea in chirie.La autopsie nu au gasit nimic,toti zic ca a fost sanatos tun,la examenul toxicologic,la fel,nu s-a gasit nimic,nici macar alcool,nici droguri,nimic. Ni s-a spus ca ceva a facut sa-i opreasca inima,nu se stie ce.Eu simt ca-mi pierd mintile,va rog dati-mi un sfat,nu pot trece peste aceasta durere imensa,ce sa fac? In 4 august ar fi facut 24 de ani,de ce se intampla aceste tragedii? De ce? Nu te amagi ca vei trece peste durerea asta , doar vei invata sa traiesti cu ea. Ingerul meu a murit la 8 luni de zile la fel ca fetita Biancai Brad. Va trebui sa strangi din dinti, sa te tratezi daca este cazul si sa accepti ca nu mai este si mai ales sa-l lasi sa "plece". Nu vei putea uita nimic si nici o explicatie nu te va linisti niciodata, va trebui sa ai o vointa de fier sa cauti in continuare in viata motive sa traiesti mai departe. Si crede-ma ca sunt destule. De ce? Nu stiu! Nu cauta raspuns la o astfel de intrebare, nu-ti tortura singura mintea si sufletul. Nu vei gasi niciodata raspunsul asa ca resemneaza-te!
Thais13 Postat pe 25 Septembrie 2013 09:40
De la: danyelladanyella93, la data 2013-09-24 19:50:43Eu fac tratament cu Stresclin si cu Dormolin. Ma simt bine dupa ele. Acum incerc sa renunt la ele. Am facut un timp tratament, am mers la medic, mi-a dat alt tratament pe care nu am mai vrut sa-l iau. Durerea pierderii unui copil nu trece cu pastile,trebuie sa inveti sa o duci si sa nu te lasi inecata in ea!
Thais13 Postat pe 25 Septembrie 2013 09:43
E greu , mai ales in momentele cand cand vad alt copil parca o vad pe fetita mea si incep sa plang ... m-am gandit ca daca o sa mai am un copil poate asa o sa fiu mai linistita , o sa fiu altfel..
danyelladanyella93 Postat pe 25 Septembrie 2013 14:44
De la: danyelladanyella93, la data 2013-09-25 14:44:38E greu , mai ales in momentele cand cand vad alt copil parca o vad pe fetita mea si incep sa plang ... m-am gandit ca daca o sa mai am un copil poate asa o sa fiu mai linistita , o sa fiu altfel.. Fiecare copilas este unic in viata unei mame,deci sa nu crezi ca vei putea uita primul copil!!!Draga mea,invata sa traiesti cu aceasta pierdere,este singura cale de ameliorare a starii tale,faptul ca plangi la vederea altor copii,nu este de bun augur pentru tine si nici medicamentele nu te vor ajuta foarte mult,retine acest aspect!!
kudika_15804 Postat pe 25 Septembrie 2013 14:51
De la: danyelladanyella93, la data 2013-09-25 14:44:38E greu , mai ales in momentele cand cand vad alt copil parca o vad pe fetita mea si incep sa plang ... m-am gandit ca daca o sa mai am un copil poate asa o sa fiu mai linistita , o sa fiu altfel.. Din pacate nici un alt copil nu va putea inlocui pe cel decedat. Eu nu mai am alt copil si nici sanse sa mai am vreodata, cum crezi oare ca imi este cand vad copii in jurul meu si simt gheara aia rece si dureroasa din piept care nu trece de 5 ani? Incerc sa ma bucur uitandu-ma la altii cum isi cresc copiii , cum ii alinta, cum lupta pentru ei sa lefie mereu mai bine. Mi-as dori sa pot adopta un copil dar sotul meu nu vrea si nu-l pot convinge inca.
Thais13 Postat pe 27 Septembrie 2013 07:38
De la: Thais13, la data 2013-09-27 07:38:44 De la: danyelladanyella93, la data 2013-09-25 14:44:38E greu , mai ales in momentele cand cand vad alt copil parca o vad pe fetita mea si incep sa plang ... m-am gandit ca daca o sa mai am un copil poate asa o sa fiu mai linistita , o sa fiu altfel.. Din pacate nici un alt copil nu va putea inlocui pe cel decedat. Eu nu mai am alt copil si nici sanse sa mai am vreodata, cum crezi oare ca imi este cand vad copii in jurul meu si simt gheara aia rece si dureroasa din piept care nu trece de 5 ani? Incerc sa ma bucur uitandu-ma la altii cum isi cresc copiii , cum ii alinta, cum lupta pentru ei sa lefie mereu mai bine. Mi-as dori sa pot adopta un copil dar sotul meu nu vrea si nu-l pot convinge inca. Nu renunta la idee!!
kudika_15804 Postat pe 27 Septembrie 2013 08:28
De la: kudika_15804, la data 2013-09-27 08:28:15 De la: Thais13, la data 2013-09-27 07:38:44 De la: danyelladanyella93, la data 2013-09-25 14:44:38E greu , mai ales in momentele cand cand vad alt copil parca o vad pe fetita mea si incep sa plang ... m-am gandit ca daca o sa mai am un copil poate asa o sa fiu mai linistita , o sa fiu altfel.. Din pacate nici un alt copil nu va putea inlocui pe cel decedat. Eu nu mai am alt copil si nici sanse sa mai am vreodata, cum crezi oare ca imi este cand vad copii in jurul meu si simt gheara aia rece si dureroasa din piept care nu trece de 5 ani? Incerc sa ma bucur uitandu-ma la altii cum isi cresc copiii , cum ii alinta, cum lupta pentru ei sa lefie mereu mai bine. Mi-as dori sa pot adopta un copil dar sotul meu nu vrea si nu-l pot convinge inca. Nu renunta la idee!! nici nu ma gandesc sa renunt.L-am pus sa ma ajute in voluntariate la case de copii, m-am imprietenit din intamplare cu o fata care are un baiat infiat si care este frumos si mai ales destept si sper sa ajung sa-l conving pana la urma.
Thais13 Postat pe 27 Septembrie 2013 13:31
De la: Thais13, la data 2013-09-27 13:31:41[quote name=' nici nu ma gandesc sa renunt.L-am pus sa ma ajute in voluntariate la case de copii, m-am imprietenit din intamplare cu o fata care are un baiat infiat si care este frumos si mai ales destept si sper sa ajung sa-l conving pana la urma. Cu siguranta ca sotul tau se va razgandi,caci acesti copilasi sunt fara vina!!!!Dar nu te grabi,cauta pana vei gasi copilasul potrivit dorintei tale!!!Si incearca sa ai rabdare cu sotul tau,nu este usor sa accepti un strain,chiar copil fiind,in inima si viata ta!!!Mult succes si intelepciune!!!!
kudika_15804 Postat pe 27 Septembrie 2013 14:41
Stiu ca ai dreptate,iti multumesc pentru sfaturi,dar cum spui si tu ca e nevoie ''sa strangi din dinti'' sa poti merge mai departe,e totusi foarte greu.Probabil ca in timp aceasta durere se va atenua,atunci poate o sa revina si dorinta de a merge mai departe in aceasta viata,care acum pare asa seaca.Sper din tot sufletul ca Dumnezeu este cu noi,cei care am suferit de pe urma plecarii celor dragi dintre noi si sper sa ne ajute sa depasim aceste tragedii din vietile noastre. Doamne ajuta!
mia2400 Postat pe 27 Septembrie 2013 16:19
Din puntul meu de vedere consider ca ati facut primul pas spre vindecare in momentul in care ati decis sa cereti sfaturi,incurajari,in momentul in care ati decis sa scrieti pe acest forum..consider ca ati facut primul pas constientizand decesul fiului dumneavoastra si alegand sa va spuneti suferinta,sa va descarcati sufletul,sa lasati lacrimile sa curga adica ati trecut peste faza de negare a acestei tragedii. Acum urmatorul pas cred ca ar fi sa va ganditi la fiul dumneavoastra,la ce al vrea el..pentru ca Dumnezeu a ales sa il duca in imparatia cerurilor,sa ii ofere liniste,l-a ales pe el pentru ca l-a iubit si da Dumnezeu ii ia la el mult mai repede pe oamenii pe care ii iubeste,pe oamenii pe care ii considera demni de imparatia cerurilor deci ar trebui sa va stegre-ti lacrimile si sa va ganditi ca sufletul fiului dumneavoastra de doar 23 de ani a fost curat iar faptele lui bune incat Dumnezeu a ales sa il ia alaturi de el. Pentru cel ce isi pierde sotul/sotia s-a gasit cuvantul "vaduv/a" pentru a-i defini suferinta,pentru copilul caruia ii moare parintele s-a gasit cuvantul "orfan/a" pentru a-i defini suferinta dar pentru durerea unui parinte ce isi pierde copilul oare ce cuvant ii poate defini suferinta?! Ganditi-va la faptul ca fiul dumneavoastra e undeva in ceruri si lacrimile pe care le varsati nu ii aduc deloc zambetul pe chip,el e alaturi de dumneavoastra chiar daca nu il vedeti,chiar daca nu il puteti atinge iar suferinta dumneavoastra nu face altceva decat sa il mahneasca.Incerca-ti sa fi-ti puternica,sa ii aratati ca sunte-ti o luptatoare,altfel il ve-ti putea lasa sa stea in liniste si sa se bucure de imparatia lui Dumnezeu fara a mai fi intristat de lacrimi.
kudika_935981 Postat pe 27 Septembrie 2013 16:43
De la: mia2400, la data 2013-09-27 16:19:23Stiu ca ai dreptate,iti multumesc pentru sfaturi,dar cum spui si tu ca e nevoie ''sa strangi din dinti'' sa poti merge mai departe,e totusi foarte greu.Probabil ca in timp aceasta durere se va atenua,atunci poate o sa revina si dorinta de a merge mai departe in aceasta viata,care acum pare asa seaca.Sper din tot sufletul ca Dumnezeu este cu noi,cei care am suferit de pe urma plecarii celor dragi dintre noi si sper sa ne ajute sa depasim aceste tragedii din vietile noastre. Doamne ajuta! Stiu ca vei gasi puterea si motivatia necesara sa mergi mai departe, nu te lasa dusa de valul amaraciunii, nu te lasa invinsa de viata, trebuie s-o traiesti tu pe ea nu ea pe tine!
Thais13 Postat pe 28 Septembrie 2013 08:49
In primul rand esti mama,esti mama de inger! Incearca sa il intelegi pe sotul tau,este si el un tata de inger chiar daca nu o arata.De cele mai multe ori in astfel de situatii barbatii tind sa se inchida in ei,nu pentru ca nu ar vrea sa iti alunge durerea din suflet ci pentru ca nu stiu ce sa spuna,nu stiu cum sa reactioneze. Mai exista si o alta varianta,sotul sau,prin natura sa de barbat are in minte impregnata ideea ca el este cel care trebuie sa isi protejeze sotia si copilul,e posibil sa se simta vinovat oarecum de pierderea copilului vostru,sa simta ca momentan nu mai poate fi tata,e posibil ca acest sentiment de vinovatie sa il faca sa simta ca nu este pregatit pentru a fi iar tata si din aceasta cauza sa respinga ideea adoptiei.Incearca sa ai rabdare cu el dar sa nu renunti la visul tau: visul de a fi mama din nou.Gandeste-te ca in ceruri cu siguranta este o mama care si-a lasat copiii pe pamant cand Dumnezeu a ales sa o ia la El si probabil ea are grija de copilul tau in ceruri asa cum si tu vei avea grija de un copil fara mama pe acest pamant.
kudika_935981 Postat pe 28 Septembrie 2013 14:45
De la: kudika_935981, la data 2013-09-28 14:45:32In primul rand esti mama,esti mama de inger! Incearca sa il intelegi pe sotul tau,este si el un tata de inger chiar daca nu o arata.De cele mai multe ori in astfel de situatii barbatii tind sa se inchida in ei,nu pentru ca nu ar vrea sa iti alunge durerea din suflet ci pentru ca nu stiu ce sa spuna,nu stiu cum sa reactioneze. Mai exista si o alta varianta,sotul sau,prin natura sa de barbat are in minte impregnata ideea ca el este cel care trebuie sa isi protejeze sotia si copilul,e posibil sa se simta vinovat oarecum de pierderea copilului vostru,sa simta ca momentan nu mai poate fi tata,e posibil ca acest sentiment de vinovatie sa il faca sa simta ca nu este pregatit pentru a fi iar tata si din aceasta cauza sa respinga ideea adoptiei.Incearca sa ai rabdare cu el dar sa nu renunti la visul tau: visul de a fi mama din nou.Gandeste-te ca in ceruri cu siguranta este o mama care si-a lasat copiii pe pamant cand Dumnezeu a ales sa o ia la El si probabil ea are grija de copilul tau in ceruri asa cum si tu vei avea grija de un copil fara mama pe acest pamant. Sotul meu nu recunoaste ca este inca depresiv in urma acelui trist eveniment.A tinut in el atata timp si abia acum incepe sa se manifeste. Nu poate concepe ca noi nu mai putem avea copii, inca mai spera ca minunea va veni. As vrea sa il aduc la realitate cat mai bland cu putinta dar nu prea stiu cum. Voi avea rabdare cu el pentru ca si el a avut cu mine dar eu am recunoscut ca am nevoie de ajutor si l-am si cerut la medic , el nu vrea. Nu sunt nici psihiatru , nici psiholog , incerc asa cum pot sa-l ajut si sa-l sustin doar din experientele mele.Sper sa si reusesc.
Thais13 Postat pe 29 Septembrie 2013 10:53
De la: Thais13, la data 2013-09-29 10:53:24[quote name='n el atata timp si abia acum incepe sa se manifeste. Nu poate concepe ca noi nu mai putem avea copii, inca mai spera ca minunea va veni. As vrea sa il aduc la realitate cat mai bland cu putinta dar nu prea stiu cum. Voi avea rabdare cu el pentru ca si el a avut cu mine dar eu am recunoscut ca am nevoie de ajutor si l-am si cerut la medic , el nu vrea. Nu sunt nici psihiatru , nici psiholog , incerc asa cum pot sa-l ajut si sa-l sustin doar din experientele mele.Sper sa si reusesc. Nu trebuie sa faci ceva special,ci doar sa fii alaturi de el,sa stie ca oricand esti si vei fi langa el,este un suport emotional de mare intensitate,gandul ca te poti baza,in orice moment,pe acel "cineva" din viata ta!!!Taci si asculta-l in tacerea inimii,discutia purtata are rolul de a goli inima de durerea aflata in exces!!!Ascultati-va ,unul pe celalalt!!!!si iubiti-va,bineinteles!!!
kudika_15804 Postat pe 29 Septembrie 2013 14:18
Cel mai bun medic este el insusi insa cel mai bun tratament este afectiunea si sprijinul tau.Tu deja ai trecut peste etapa negarii,peste cea a furiei in care dam vina pe Dumnezeu si ne intrebam de ce ni se intampla noua,peste etapa in care ai constientizat si ai plans ca un copil.tu deja ai ajuns in punctul acceptarii..Barbatii se exteriorizeaza mai greu,motiv pentru care perioada lor de refacere,de acceptare este mai lunga.Probabil sotul tau abea acum intra in perioada de constientizare,in perioada in care sufera si incearca sa accepte si sa infrunte realitatea.El abea acum incepe sa isi constientizeze suferinta si sa si-o manifeste.Fi alaturi de el,ai rabdare si fi intelegatoare.Sprijinul tau,dragostea lui pentru tine si timpul va face ca totul sa se rezolve ai nevoie doar de multa rabdare,de mult tact si de mult calm.
kudika_935981 Postat pe 30 Septembrie 2013 13:44
De la: danyelladanyella93, la data 2013-09-24 19:50:43Eu fac tratament cu Stresclin si cu Dormolin. Ma simt bine dupa ele. Acum incerc sa renunt la ele. Cum mai esti, Dany?
Viorica_Ecaterina Postat pe 13 Decembrie 2013 10:28
Scrisesem un mesaj aici, in iulie 2013, in care povesteam despre o experienta personala, dar vad ca a fost sters. Nu stiu si nu pot intelege, de ce pe unii ii deranjeaza faptul ca unii dintre noi inca ne mai plangem oamenii dragi care nu mai sunt. In fine, prefer sa ignor rautatea asta gratuita a unora, care se distreaza stergand mesaje serioase, si prefer sa merg mai departe.
Viorica_Ecaterina Postat pe 13 Decembrie 2013 10:33

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
cursuri Tantralife, 17-19 oct, Bucuresti	3	De la: greierash 25 Iunie 2009 15:24
* Cicluri menstruale neregulate??? Un sfat va rog !!!*	9	De la: papusika_kudika 7 Aprilie 2013 14:37
alcoolul..	14	De la: luigia 14 Aprilie 2009 08:56

anunt umanitar-colectare de fonduri	1	De la: crig 3 Mai 2010 12:52
Pastila de a 2-a zi	55	De la: 15 Aprilie 2015 18:01