Cred, în cinismul meu delirant, că am murit și am ajuns în propria mea versiune de iad cu necazuri mărunte dar căzute ca picătura chinezească. Pic, pic, pic. E martie și e cod portocaliu de viscol, casa în care stau e în șantier, am părul despicat, dureri menstruale, am căzut pe gheață și am o vânătaie pe jumatea posterioara a ființei mele. Mă rog, înțelegeți ecuația, neplăceri sâcâitoare de care ne plângem când ni s-a luat de prea mult bine. Colac peste pupăză, mă tot uit stânga-dreapta după un apartament decent de închiriat. Problemă e că apartamentele decente au niște scoruri de pornoacă necenzuarata difuzată la ore de maximă audiență.
Nu sunt specialist imobiliar, sunt bucureșteanul de rând, specia melc. Aparent, toți proprietarii sunt parizieni burghezi, specia vilegiaturiști. Că altfel nu-mi explic de unde au ieșit așa prețuri gogonate la chirii.
De exemplu: Închiriez apartament spațios, central, mobilă nouă, parchet termopan (sic), ușă metalică, zonă centrală. Preț 400 euro negociabil.
Traducere: 2 camere, 38 metri pătrați.Central în Popești Leordeni că faci 20 de minute cu metroul până în centru deci, tehnic, ești gard în gard cu mecu' de la Unirii. Mobila nouă înseamnă un pat din patru scânduri bătute-n cuie (Doamne iartă-mă, zici că-i copârșeu). Biblioteca din cameră de zi a văzut Revoluția. Pașoptistă. Dulapurile din bucătărie sunt mega fashion, bravo proprietarului, are stil! Culoarea lor e undeva la intersecția dintre grej, wenge și jeg dar partea bună e că nu trebuie să ieși din sufragerie ca să îți faci de mâncare.
Foto sirtravelalot/Shutterstock
Alta: Garsonieră recent renovată, spațioasă, bine compartimentată, zonă liniștită, 5 minute până la stația de metrou Cutare, aproape de supermarket grădiniță școală piață etc. Preț 180 de euro, 1+1.
Drumul Taberei, etaj 7, 2 camere, 1700 lei.
Dristor, 2 camere, etaj 5, 1850 lei negociabil.
1 Decembrie, 2 camere, 1600 lei.
Citiți prețurile astea încet, pe rând, ușor, să nu va ia cu leșin. Să nu va imaginați că sunt eu cusurgioaică și că apartamentele astea sunt the cat's tit, curate, aerisite, cu mobilă decentă care să nu fi trecut de majorat. Sunt aceleași apartamente pe care le știm toți, cât o cutie de chibrituri în cazul celor vechi sau cu pereți din PFL în cazul celor răsărite ca ciupercile la periferie după tunuri imobiliare.
Nu-mi dau seama dacă de vină suntem noi, ăștia strânși cu ușa proprietarului, guvernul și inflația, proprietarii și lăcomia sau viața în sine. Cred, totuși, că în cazul ăsta, ca peste tot, cine se aseamănă, se adună. Doamne-ajută, încep să accept și agenții.
P.S: Căutând în baza de imagini poze să ilustrez acest articol, găsesc doar fotografii cu oameni zâmbind tâmp. Ăștia sigur nu se mută în București. Sau au un agent bun.
Foto prima pagina Ilike/Shutterstock
Spune-ti parerea!