Dragă Moș Craciun, îți scriu din nou așa cum o făceam când eram mică și visam cu ochii deschiși alături de sora mea la seturile de păpuși expuse în perioada sărbătorilor în magazine. Te așteptam cu așa mare drag și nu voi uita niciodată Crăciunul în care mi l-ai lăsat sub brad pe Nero, cățelul lup care ne-a păzit și ne-a iubit până în ultima lui zi.
Astazi, mă apuc din nou de scris. Nu îmi mai doresc păpuși, am cea mai minunată păpușică în carne vie, reală, chiar aici lângă mine, fetița mea. Apropo! Ea știe că treci pe la geam în fiecare seară și vezi dacă mă ascultă sau nu. (Hihi, mom's fault)
Mulțumesc pentru prezent. Mulțumesc pentru copil, pentru job, pentru familie. Mulțumesc pentru sănătate, pentru super doamna educatoare de la grădiniță, pentru puterea de a lua decizii ferme, pentru hotărâre, pentru răbdarea de care mă agăț pentru a nu trăi nici în trecut, și nici în viitor, pentru visele mele. Mulțumesc pentru oamenii buni pe care i-am cunoscut în acest an, pentru curaj, pentru asistentele de la spitalul de copii care i-au cumpărat într-o noapte fetiței de mancare când nu a avut cine să o facă, pentru poveștile interesante trăite și auzite. Mulțumesc pentru prezent. Mulțumesc că sunt și că pot fi. Mulțumesc fiindcă știu că nu există un timp mai bun decât acesta.
Sper, Moșule, ca toți copiii să fie fericiți (și sănatoși) și să te ocupi de asta. Sper că și tu ești bine și că mai ai putere să le duci pe toate, așa cum știu că o faci dintotdeauna. Te îmbrațisez cu drag și fie ca măcar un strop din spiritul Crăciunului să poposească în fiecare casă unde se aud glasuri de copii!
Spune-ti parerea!