Parerea lui Radu: A fi parinte acum nu mai e ce-a fost

Nu stiu cum sa va spun, sunt tata a trei copii. A fi parinte acum nu mai e ce-a fost. Trebuie sa manageriezi un numar record de studii si opinii. Cred ca se impune si un master. Poate si un doctorat. “Dansul e doctorand in cresterea copiilor, cum va permiteti sa aveti opinii despre asta in preajma lui?”.

Primul pas a fost cand au aparut conceptele. Nu mai educi copilul, ci faci parenting. Astept si invers, copilul sa faca si el childhooding. Am prieteni care cand copilul se pune in mijlocul drumului tipand, mi-au explicat ca are o criza de tantrum. Totul a devenit conceptualizat. Ne invartim intre concepte. Copiii nu mai merg prin casa, ci chiar exploreaza. Stiti conceptul acesta?

Au fost vremuri cand viata era mai simpla. Cand nu exista aceasta “tehnologie” comportamentala a parintilor. Adica s-a plecat probabil de la cativa care pricepeau mai bine comportamentul copilului si s-a ajuns la sistematizarea totala a lucrurilor. Parintii nu mai vorbesc cu copiii, ci comunica. Parintii nu mai stau cu copiii. Stiti ce fac? Interactioneaza!

Totul are un usor aer abstract. Si ai tot timpul impresia ca faci ceva gresit. Stati de vorba 10 minute cu teoreticienii si o sa plecati din conversatie cu impresia ca trebuie s-o luati de la capat. Ca sunteti pe un drum gresit. Citeam acum un studio despre cum trebuie sa-ti lauzi copilul. Ca in urma a ceva facut bine nu trebuie sa-i dai impresia ca e destept. Ca laudele trebuie sa fie targetate pe ce a facut. Ca altfel vor fi predispusi la copiat si trisat, ca sa-si poata mentine acel statut. Deci ce era pana acum: “bravo, mama”, ala cu sub care am trait, acum a devenit o filosofie intreaga. Cred ca d-aia si scade natalitatea, ca e tot mai complicat.

Ar trebui permis de condus copii. Vorbesc serios. Trebuie insusita teoria si apoi. Nu se mai cresc copiii dupa ureche. Nu stiu cum sa va spun, sunt tata a trei copii. A fi parinte acum nu mai e ce-a fost.

Foto prima pagina: fotohay, Shutterstock