E replica aceea celebra de film, ca nu putem duce adevarul. Degeaba il vrem, daca nu-l putem duce. O pun laolalta cu alta, cu totii avem nevoie de o minciuna, ca sa putem suportam realitatea. Asta in timp ce o zi intreaga, ca sa nu zic o viata intreaga, cu asta ne ocupam, cu identificarea adevarului. Vrem sa aflam adevarul.
El o insala pe ea. Ea banuieste. Si vrea sa stie adevarul. Dar nu adevarul acela crunt. Vrea sa stie adevarul, dar sa nu fie acela pe care-l suspecteaza. Vrea ca adevarul sa nu fie adevarat. Isi doreste ca el sa furnizeze o minciuna adevarata. Ceva care sa faca lucrurile sa mearga mai departe. Ceva care sa faca viata sa functioneze ca pana atunci. Sa-si dea un pic silinta. Nu sa te trezesti cu el, relaxat, ca vine si zice adevarul. Adevarul e confortabil pentru posesorul lui. Stim cu totii adevarul. Dar nu asta ne trebuie acum. Dati un pic silinta! Ambaleaza-te! Vino cu o versiune! “Adevarul ne va face liberi”, in sensul ca o sa ne desparta. Nu e ceea ce ne dorim. Adevarul e confortabil. E pentru oameni fara memorie. Noi, ceilalti, sau in fine, voi ceilalti, trebuie sa tinem minte atatea idei pe care le-am vandut celor din jur. Un om care spune adevarul e un om care nu stie sa tina minte. Nu stie sa tina, minte!
Pe de alta parte, adevarul e o impolitete. Nu trebuie sa declaram tot ce credem. Normele civilizatiei te fac sa nu-i spui unei doamne intalnita dupa ceva vreme, ca parca s-a mai ingrasat. Chiar daca e adevarat. Un pic de politete face ca sa nu le declari oamenilor mai putin reusiti intelectual din jur ca ti-ai dat seama. Minciuna e o regula principala a politetii.
Foto: 3d factory, Shutterstock
Foto prima pagina: WilmaVdZ, Shutterstock
Spune-ti parerea!