Ma gandeam, dupa ce criterii traim cu concluzia ca ne iese viata? Cum arata o viata care iese? Cum arata un om care a reusit? Ce trebuie sa reusim in viata? Vad oameni de succes, care dupa ce primesc aplauze, se duc acasa si plang. Cunosc oameni celebri spre care lumea priveste cu admiratie, ba chiar cu putina invidie, dar a care cand raman in intimitatea vietii lor, duc o stare de nefericire.
Am stat de vorba ca jurnalist cu multi din oamenii bogati ai tarii. Mi-a ramas in minte ce mi-a povestit unul dintre ei. Adica Bobby Paunescu. Un bogătaş ajunge pe o insulă, unde intalneste niste băstinasi. Aştia pescuiau. Ii strange si le zice o idee: “Nu vreti sa va adunati sa facem o firma, sa vindem pestele asta? Cu banii aia cumparam barci mai mari si mergem pe mari mai indepartate. O sa avem piete mai mari, o sa vindem mai mult, si mai mult. O sa ne luam vapoare si mai mari. O sa facem miliarde”. Si oamenii intreaba: “Pai si cu banii ce facem?!” La care asta zice: “Vindem afacerea si traim in insule linistiti”. Si oamenii se uitau nedumeriti, ca asta faceau deja.
M-am intalnit cu Vantu intr-un moment in care era in primii 10 cei mai bogati oameni ai tarii. “Doar prostii sunt fericiti”. E o replica pe care mi-a dat-o. Prostia e relativa la om. E in functie de om ca reper. Ce pare o prostie unuia, altuia ii pare altfel. E o concluzie la care am ajuns. Fericirea e relativa la Dumnezeu. Fericirea e felul nostru de a ne raporta la El. Restul sunt doar intentii ale omului de a parea destept.
Foto homepage: Miriama Taneckova, Shutterstock
Spune-ti parerea!