Pana la urma viata se imparte in doua. E ceva ce imparte. E un loc din care treci dincolo. Nu stiu daca ne dam seama cand si ce se intampla. Unii trecem busc, altii circumspecti, incet, cu timpul, cand ne uitam circircumspecti in jur, suntem deja pe malul celalalt. E un moment in viata in care am devenit parintii nostri.
Sunt doua maluri si pe mijloc curge apa aceasta care imaprte viata in doua. Unii nu o traverseaza niciodata. Raman intr-un fel de frica de schimbare, raman pe malul asta al imaturitatii. Al tineretii vesnice, dar fara rost de la un moment dat al ei. Altii o traverseaza sarind brusc, fara sa-si ia timpul acela in care sa te impaci cu temperatura. Pur si simplu, cineva sau ceva iti da un branci si sari. Ce se pierde, ce se castiga? Ce s-a schimbat? Ce nu mai e la fel? De cand incepe? Ce nu se schimba? E un moment cand obosim sa ne mai bucuram pentru noi.
E ceva la care ne gandim in timp ce ne intalnim prieteni si colegi cu care eram obisnuiti pe malul celalalt. Si ne uitam circumspectii unii la altii si ne punem aceasta intrebare cu un fel de teama: “cand am trecut pe partea asta? Cand am devenit parintii nostri?”.
Foto prima pagina: Tarr Pichet, Shutterstock
Spune-ti parerea!