Suma zilelor

Autor: Isabel Allende
Editura: Humanitas Fiction
Traducere din spaniola: Cornelia Radulescu

In Suma zilelor, Isabel Allende-scriitoarea paraseste teritoriul fictiunii, pentru a depana un nou capitol al tulburatoarei sale istorii personale. Isabel Allende-mama rememoreaza, pentru fiica ei, Paula, careia nu a incetat sa ii vorbeasca in clipele de ragaz, cei treisprezece ani scursi de la despartirea lor. California, locul unde scriitoarea crezuse ca si-a gasit echilibrul, dar unde asistase neputincioasa la agonia Paulei, diagnosticata cu porfirie, devine scena dificilului proces de reacomodare cu firescul.

Inconjurata de acum de copii si nepoti, de prieteni dragi si mereu alaturi de sotul ei, Isabel Allende recompune imaginea unei familii deloc perfecte, dar cu atat mai umane, si a unei iubiri care a trecut prin nenumarate incercari, fara ca tragediile sa-i stinga flacara. Din suma zilelor consemnate aici, Allende desprinde un imn inchinat vietii si dragostei.

IN EXCLUSIVITATE, fragment din carte:

Noaptea in desert are adancimea insondabila a unui fund de mare. Puzderia de stele tivea un cer negru, fara luna, iar din pamantul care se racea iesea un abur dens, ca o rasuflare de fiara. Am aprins trei lumanari groase, care si au reflectat lumina de ceremonie peste apa din jacuzzi. Treptat, tacerea ne-a scapat de tensiunea acumulata in toti anii astia in care am tras ca nebunii.

In spatele meu sta tot timpul un vataf, cu biciul in mana, care ma cearta si imi porunceste: "Scoala-te, femeie! E sase dimineata si trebuie sa te speli pe cap si sa plimbi cateaua! Nu mai manca paine! Ce, crezi c-o sa slabesti prin farmece? Nu uita ca taica tau era obez. Trebuie sa-ti rescrii discursul, e plin de clisee, romanul asta al tau e o jale, scrii de un sfert de veac si n-ai invatat nimic!" Si tot asa.

Tu imi spuneai ca trebuie sa invat sa ma iubesc un pic, ca nici cu cel mai mare dusman nu ma purtam asa cum ma purtam cu mine. "Ce ai face, mami, daca ar veni cineva la tine si ar vorbi asa cu tine?" I-as zice sa se duca in ma-sa si l-as da afara cu matura, fireste, numai ca tactica asta nu prea-mi merge cu vataful, care e smecher si prefacut. Noroc ca acum ramasese la hotelul lui Toulouse Lautrec si nu venea sa ma bata la cap in cabana.

---