Vinerea trecuta, la invitatia prietenilor de la Sony Ericsson am pornit la drum spre Mamaia, unde Duffy avea sa sustina concertul sau.
Cu cateva minute inainte sa confirm plecarea eram sigura ca voi refuza: munca ma coplesise, dragostea scartaise, sora mea trecea prin emotiile bacalaureatului. Unde sa plec? Si totusi... oare nu era o escapada de acest fel exact ceea ce aveam nevoie? Mi-am amintit de primii ani de facultate cand ne urcam in tren in plina sesiune numai pentru a saruta marea si a ne intoarce in timp util pentru examen. Mi-am amintit ca ori de cate ori am fost la un concert m-am intors plina de energie si dornica de viata. Mi-am amintit cat de dor imi era de mare. Si am plecat. Mi-e drag drumul spre mare, poate chiar la fel de drag ca marea in sine. De la Fetesti, insa nu imi mai gasesc locul pe scaun. Ma agit, astept sa simt miros de mare si adiere de briza si nisip incins pe plaja. Va marturisesc sincer ca marea a fost motivul principal pentru care am dat curs invitatiei primite. Dar ascultand-o pe Duffy cantand live mi-am dat seama ca gresisem, ca ea singura era un motiv cel putin la fel de solid precum valurile pentru a face o scurta vizita la Mamaia. Vocea sa iti vibreaza in piept si-ti intra in inima. Acordurile melodiilor sale au rezonat cu sufletul meu, mi l-au mangaiat si mi-au pus gandurile in ordine. Nu am fost singura placut impresionata de miniona cantareata. Duffy a strans pe plaja H2O din Mamaia cateva zeci de mii de spectatori care au fredonat impreuna cu ea versurile melodiilor, au fluturat entuziasmati steguletele Sony Ericsson si au aplaudat surprinsi omagiul pe care aceasta i l-a adus lui Michael Jackson: contopirea piesei Mercy cu faimoasa Billie Jean (vezi video). La sfarsitul concertului m-am intors fericita acasa: dupa ce anul trecut mi-a daruit iubirea, marea mi-a adus o noua pasiune: muzica lui Duffy. Va las in continuarea sa va delectati cu cateva melodii pe care eu am ajuns sa le iubesc. Un articol de Oana Trifu
Spune-ti parerea!