Legende Urbane culese si scrise de Cristian Mungiu Povestea este despre o familie nevoiasa din Pascani care avea rude in America. Se zice ca un var care fusese marinar se insurase la un moment dat cu o romanca din Florida si se stabilise acolo. Trecusera anii si de acum varul din America era bunic. Prin anii 80, inrautatindu-se situatia cu mancarea in Romania, varul a inceput sa trimita pachete celor de acasa. Punea el acolo ce credea ca nu se strica pe vapor: biscuiti, ciocolata, ness, bomboane, bubble gum dar si carticele de colorat, pixuri si alte maruntisuri. Pentru cei din Romania cadourile erau fenomenale si se straduiau sa se bucure de ele cat mai mult timp: taiau lamele de guma in trei ca sa le ramana pe mai multe zile, din ness luau cate o lingurita ca sa imbunatateasca nechezolul, o patratica de ciocolata se manca impreuna cu o jumatate de paine ca sa tina mai mult si tot asa. De fiecare data, ruda din America punea in pachet si o scrisoare scrisa de copii sau nepoti catre verii lor din Pascani, caci varul din America era foarte patriot, isi invatase toti nepotii romaneste si le vorbea de Romania ca de tara lor. Copiii americani povesteau cum e pe la ei, ce-au mai facut pe la scoala, prin vacante, din astea. Autoritatile comuniste din Romania deschideau pachetele si controlau sa vada daca nu existau materiale subversive. De obicei, cadourile alimentare si jucariile ajungeau la destinatari in cateva zile de la sosire, insa scrisorile erau retinute pana cand se verificau amanuntit sa nu contina mesaje secrete periculoase pentru regimul comunist. Cateva saptamani mai tarziu, fara explicatii suplimentare, familia din Pascani primea si scrisorile care fusesera in pachet si care de regula descriau intreg continutul pachetului, sa stie familia din Romania daca vamesii sau securistii au furat din biscuitii trimisi lor sau nu. De regula, varul din America trimitea cantitati mici, sa nu bata la ochi, dar odata in pachet a sosit, alaturi de biscuitii si ciocolata traditionale, un borcan foarte mare de ness. S-au mirat rudele din Pascani, dar, in lipsa scrisorii explicative, au multumit in gand varului din America ca a fost mai generos si si-au vazut de treaba. Doua luni mai tarziu, cand terminasera de mult de consumat tot ce primisera, le-a venit si scrisoarea. De data asta nepotii aduceau vestea trista ca varul din America a trecut in nefiinta. Iar ultima lui dorinta a fost sa fie incinerat, iar cenusa trimisa rudelor, sa fie ingropata in pamantul natal. Verii din America s-au gandit ei cum sa trimita cenusa si pana la urma le-a venit ideea sa o expedieze intr-un borcan mare de ness.
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: