La drept vorbind, ce fel de stiinta e aceea care respinge semnele clare date de natura inconjuratoare ce ne-a fost oferita in dar spre ajutorarea si desavarsirea vietii noastre? Si ce-ar fi daca intr-o buna zi, ne-am intoarce la ea spre a o privi numai si a incerca sa-i cuprindem tainele vazute ca mai apoi sa le patrundem si pe cele nevazute? Ar fi o dovada de inalta simtire si cu siguranta n-am fi primii temerari. Inca din cele mai vechi timpuri filosofii si ganditorii au fost atrasi de studiul naturii, pe care au cercetat-o asiduu, convinsi fiind ca prin ea pot accede la o cunoastere superioara. Paracelsus este una dintre mintile luminate ale Renasterii care s-a dedicat acestei arte magice, ravnind neobosit la descoperirea tainelor naturii pe care nu o concepea decat ca fiind parte din creatia divina:
"Ce este o filosofie care nu se sprijina pe revelatia spirituala? Omul de stiinta, spre deosebire de teolog, nu se increde in simturi, ci doar in experientele sale, deoarece stiinta fizica se ocupa de fenomene si nu de credinta.
Credinta este o stea luminoasa ce il ajuta pe cercetator sa dezlege misterele naturii. Trebuie sa cautati centrul vostru de greutate in Dumnezeu si sa va bazati increderea pe o credinta divina, sincera, curata si puternica, si sa-i ramaneti credinciosi cu toata inima, cu tot sufletul, cu toata simtirea si cu tot cugetul. Daca veti avea o asemenea credinta, Dumnezeu (Intelepciunea) nu va va ascunde adevarul Lui, ci va va dezvalui operele sale intr-un mod credibil, vizibil si consolator."
Si pentru ca nimic nu este cu neputinta, toate aceste scrieri au fost traduse in romana fiind reunite intr-un singur volum intitulat Ars Alchimica- Sapte tratate in care se vorbeste despre natura, stiinta si arta spagyrica aparut de curand, intr-o noua editie, la Editura Herald din Bucuresti.
Autor "Ars Alchimica ": Paracelsus; Colectie: Quinta Essentia
Spune-ti parerea!