Ultima scrisoare a lui Gabriel Garcia Marquez

Doamne, daca as avea un crampei de viata nu as lasa sa treaca o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc ca ii iubesc. As convinge fiecare femeie ca ea imi este cea mai draga si as trai indragostit de iubire.

Le-as arata oamenilor cat de mult gresesc daca cred ca nu se mai indragostesc cand incep sa imbatraneasca, nestiind ca, de fapt, imbatranesc atunci cand nu se mai indragostesc.

Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete singur sa zboare. Pe cei in varsta i-as invata ca moartea nu vine o data cu batranetea, ci o data cu uitarea.

Am invatat atatea lucruri de la voi, oamenii. Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmea muntelui nestiind ca adevarata fericire este sa urci panta. Am invatat ca, atunci cand un nou-nascut strange in pumn pentru prima data degetul tatalui sau, il va tine strans pentru totdeauna. Am invatat ca un om are dreptul sa-l priveasca pe altul de sus numai atunci cand il ajuta sa se ridice.

Am invatat atatea lucruri de la voi, dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc, caci din nefericire, cand ma vor pune in cutia aceea, o sa mor.