Ziua 3: Eat. Pray. Love

In ciuda faptului ca astazi am pacatuit, ma simt tare bine. Spun "am pacatuit" cu jumatate de gura. Fiindca, in realitate, la masa haioasa aveam voie sa mananc orice. Insa traiesc cu impresia ca un piept de pui cu salata ar fi fost mai potrivit decat o pizza de dimensiunile unei roti de caruta.

In ciuda acestui fapt, nu ma simt vinovata. In primul rand pentru ca pizza a fost ataaaaat de buna incat intra la categoria acelor mancaruri pentru care merita sa te ingrasi. Apoi, pentru ca avea blat subtire. Ceea ce e mult mai putin ingrasator decat blatul pufos. Si pentru ca am refuzat placinta cu mere de la desert. Apoi, pentru ca pizza nu a fost un pacat propriu-zis. Vreau sa spun ca a fost premeditat. Nu am cedat ispitei, am fost foarte calculata in decizia mea de a manca in oras. Prin urmare, consider ca a fost un risc asumat. Sa va explic:

In primul rand, pofta mea (nemasurata in mod normal) este tinuta sub control, se pare, de suplimentele cu crom pe care le iau de cateva zile incoace. Citisem in urma cu vreo doua saptamani despre efectul inhibitor al cromului asupra poftei de dulce. N-am crezut ca functioneaza cu adevarat. Am mancat atat de multa spirulina "glazurata" in ciocolata incat nu mai dau crezare fiecarui supliment alimentar care imi promite scaderea apetitului. Insa atunci cand am nimerit intr-un plafar o cutie cu capsule de crom, mi-am spus ca nu mai aveam nimic de pierdut. Nu stiu sa va spun daca scaderea poftei de dulce este rezultatul efectului placebo. Si sa va spun drept, nici nu ma intereseaza prea mult cat timp functioneaza.

Apoi, cred ca si cerealele Nestle Fitness de la micul dejun joaca un rol deosebit. Pentru ca, prin definitie, cerealele integrale elibereaza treptat energia in organism. Ceea ce inseamna ca graficul glicemiei mele nu arata ca lama unui fierastru. Ba dimpotriva, este lin si bland. Tocmai aceasta variatie blanda inhiba apetitlul pentru bunatati. Fiindca pofta de dulce se traduce de fapt printr-o scadere brusca a glicemiei. Iata de ce nutritionistii nu sunt deloc nebuni cand ne spun ca nu trebuie sa ne infometam la diete (abstinenta conduce in cele din urma la exces) si ca trebuie sa optam pentru alimentele integrale, cat mai putin procesate, a caror actiune asupra glicemiei este treptata.

Dar sa revin la pizza. Am acceptat invitatia la pranz pentru ca imi placea tipul. Si serios vorbind... ce fel de nutritionist diabolic mi-ar fi spus sa refuz invitatia doar pentru ca implica o felie (sau mai multe) de focaccia? Dieta nu trebuie sa iti distruga viata sociala!

Am mancat pizza. Am pupat un baiat frumos. Am turnat o portie mai mica de cereale la cina. Si am facut o ora de antrenament "Bikini Body" cu Andreea (m-a nenorocit!). Iar seara, complet lipsita de remuscari, rupta de oboseala si cam infometata (yuppeee! daca nu mi-e foame inainte de culcare, inseamna ca am mancat prea tarziu) m-am strecurat in pat numai pentru a rememora un sarut delicios.

---