Povestea vietii mele: De ce sunt singura?

Dezastru

Nunta a fost o porcarie! Sa nu credeti vreun moment ca ziua nuntii este cea mai frumoasa zi! Atata stres, si agitatie, si oboseala, si responsabilitati, si oameni care iti comenteaza, nu timp pentru cafea, nu timp pentru mancare, nu timp retusare machiaj – e un haos total! Daca ati fost deja acolo, stiti despre ce vorbesc, desi nu doresc asta nimanui!

Bineinteles ca a doua zi au inceput comentariile: „neamurile” lui vs. rudele si prietenii mei, cine ce-a facut, ce-a zis... Oricat mi-ar placea barfa, asta a fost o corvoada! Comentariile, insa nu au fost doar despre nunta... s-au prelungit luni intregi. Pareri, impresii si reprosuri nefundamentate... din ambele directii.

In perioada asta l-am cunoscut pe R., printr-o prietena de-a mamei. Asta suna a intalnire aranjata. Nu a fost asa. Pur si simplu am dat nas in nas la un eveniment, eu eram dupa doua pahare de gin tonic si m-am confesat unui tanar aratos si rabdator.

Schimbare de planuri

Am vrut sa ma conving ca asta a fost tot ce a fost in seara aceea. Numai ca am facut cunostinta si ne-am cautat pe Facebook. Am asteptat sa imi trimita cererea in prietenie, am acceptat-o, am vorbit din nou.

Vorbea foarte frumos... si m-a invitat la cafea. Chiar daca nu beau cafea, si chiar daca eram inca maritata cu C., am acceptat invitatia: ce poate face rau o iesire diurna la cafea?

Ei, bine, mi-am dovedit ca si iesirile diurne pot dauna. Comunicarea este foarte importanta, iar un ascultator bun face cat 1000 de parale. Asa ca m-am atasat de el, iar el era foarte atent. Prin urmare, am continuat sa iesim, pana cand... am iesit de tot.