La povesti cu mama

Mi-a povestit ca era atat de emotionata incat, daca ar fi intrebat-o cineva care-i este numele, s-ar fi balbait spunand un altul. Nu a fost planuit, dar stia ce va urma.

S-au lovit frunte in frunte, ca in cele mai proaste filme americane cu adolescenti. S-au departat putin, apoi el a luat-o in brate, fiind putin mai „infipt” decat ar fi fost necesar, si a sarutat-o cu foc. Au avut o relatie pupacioasa de cateva saptamani, pana cand a aflat ca Ionel incepuse sa se vada si cu alta fata.

Arzand etapele, mi-a spus despre un alt iubit de-al ei, unul care a fost iubitul de corespondenta. Da, isi scriau cel putin o data pe saptamana. Tipul asta i-a facut mamei tablouri si ii trimitea mereu poze. Eu, una, cred ca era putin prea narcisist pentru pretentiile pe care le avea. Ei, totusi, ii placea mult. Abia astepta sa vina din armata (de aceea era iubit de corespondenta) si sa mearga la bratul lui, sa se lase sarutata, sa fie viitorul sot si asa mai departe.

Surpriza! Cand tipul a venit, nu era atat de inalt pe cat promisese si pe cat parea in fotografiile trimise. Si, o surpriza si mai mare si mai putin placuta: saruta groaznic. „Agitat, cu multa limba si plin de saliva”, ca sa imi citez sursa materna.

Norocul meu! Altfel nu as mai fi beneficiat de tatal minunat care a aparut la vreo trei ani dupa povestile acestea.