Permisul de ipocrizie

Cand ne-am cunoscut, eu eram prinsa intr-o relatie defecta de vreun an de zile, el isi traia “fericirea” de vreo trei ani de zile intr-o garsoniera din Basarab. Un apartament sec impartit de doi oameni singuri chiar daca locuiau impreuna.

Aveam prieteni comuni si pana la urma, soarta sau fatalitatea, nu sunt inca sigura, ne-a aruncat unul in calea celuilalt. Am stiut de la inceput ca avea pe altcineva cum si el stia ca am o relatie. Dar nu a contat cum nu a contat nimic altceva.

Atractia dintre noi a fost fulgeratoare, profunda si bolnava, sunt sigura de asta. Fugeam amandoi la marginea orasului, bateam padurile, campiile si malurile de lac in soare arzator si cu picioarele goale. Ne luam vacanta de la relitate iar cele cateva ore pe care le petreceam singuri in fiecare zi erau parca despinse din filme cu adolescenti indragostiti.

Nu vorbeam niciodata despre iubire. Era mai usor sa ne prefacem ca nu avem sentimente unul pentru celalalt asa cum ne prefaceam ca nu aveam pe nimeni acasa. Ne iubeam pe unde apucam. In masina lui, in masina mea, in pensiuni si hoteluri, in cinematografe, chiar si in parcuri. Am facut impreuna de toate dar nu eram un cuplu. Eram doi oameni lasi care se minteau unul pe altul.

Intelectual, eram compatibili iar discutiile noastre se incingeau rapid, incepeau de la Kant si se sfarseau in pat sau pe unde nimeream.

Imi spuneam ca nu simte nimic pentru mine, noi facem sex si atat, ca el iubeste pe altcieva iar eu sunt doar amanta asa cum si el era amantul meu.

sursa foto: shutterstock

Dar pe de cealalta parte, erau lungile scrisori pe care mi le scria si mi le strecura in geanta, noptile in care doar stateam de vorba despre orice si nimic, orele infinite vorbite la telefon, mesaje peste mesaje atunci cand nu ne vedeam. Cum Doamne sa spui ca nu exista sentimente cand toata existenta mea era centrata in jurul lui iar el era senin la fata doar cand era cu mine?

Nu stiu daca cealalta, iubita lui oficiala stia ceva de existenta mea. Omul asta a dus minciuna la rang de arta. Al meu de acasa era plecat mai tot timpul, asa ca la mine era usor. Nu avea cine sa-mi puna intrebari.