Setari Cookie-uri

Permisul de ipocrizie

Minte-ma ca te mint si eu

Dar el? Cum mama ei de treaba nu-i cerea nimeni socoteala cand pleaca noptile de acasa, nu-l intreaba nimeni de ce miroase a parfum de straina? Poate ca celeilalte nu ii pasa atat timp cat el se intorcea acasa si pastrau aparentele.

Stiam ca au trait multe lucruri impreuna, relatia lor era acceptata de familie, de societate, de gura lumii. Atunci cand prietenii vorbeau despre ei, erau IonsiVasilica, intr-un singur cuvant. Inseparabil. Cum as fi putut eu sa concurez cu asta?

Poate ca ea il iubea atata de mult incat ii accepta orice. Era, ce-i drept, gospodina ideala. Sau cel putin asa auzisem de la cunostinte comune. Era mai mare decat el cu un cativa ani, moldoveanca apriga, priceputa in bucatarie si mare mestera intr-ale curateniei. Pe el nu l-am intrebat niciodata nimic dar lumea-i mica si se intalneste munte cu munte, dar om cu om?!

Citește și:

Am fost lasa si ipocrita. Il voiam doar pentru mine si cred ca daca as fi facut ceva presiuni , asa s-ar fi intamplat. Dar eram macinata de temeri si incertitudini. Un sigur lucru era clar. Il voiam pe omul asta asa cum vrei apa si aer. Dincolo de sentimente, eram macinata de pasiune si dorinta. Simpla lui imagine era suficienta sa porneasca in mine un foc pe care doar el putea sa il stinga. Mi-a scos la suprafata cele mai ascunse fantezii si mi le-a indeplinit.

Gura si mainile lui puneau stapanire pe corpul meu, mintea mi se intuneca de dorinta si nu mai aveam nevoie de nimic altceva. Nu m-am simtit niciun moment folosita si nici nu am avut niciodata remuscari.
Norii insa se strangeau deasupra mea mai repede decat as fi stiut. In ultima luna, atingerile lui deveneau din ce in ce mai arzatoare, soaptele mai aprinse, patima mai fierbinte. In mintea mea de femeie indragostita, toate erau semne bune. De unde era sa stiu ca incerca sa-mi spuna adio atunci cand facea dragoste cu mine?

Citește și:

Intr-o zi, de unde si de ne-unde isi face curaj si imi spune ca a luat o hotarare, el nu mai putea sa se imparta intre doua asa ca a trebuit sa aleaga. Evident, eu am pierdut.

Mi-a spus ca o sa ramanem prieteni, si-a cerut ieratare si a plecat. Pur si simplu. Fara explicatii si fara motive. Eu mi-am vazut in continuare de viata mea, de simulacrul meu de relatie si de munca. Dar mesajele de la el veneau saptamanal. Imi scria cate doua, trei cuvinte. “Ce faci?”, “Te-am zarit azi la Romana, iti sta bine in rosu”, “Ce melodie asculti acum?” si “Iarta-ma”. Cel mai des “Iarta-ma”. Asa s-au scurs vreo trei luni. Nici nu ma lasa sa mor, nici nu puteam sa traiesc.

Am crezut ca daca va trece timpul peste noi, imi va mai ostoi din setea asta zaluda. Am crezut ca sunt destul de puternica incat nu o sa-i cedez. Ma si vedeam stand in fata lui la masa, aranjata pana-n varful unghiilor, raspunzandu-I politicos dar rece la avansuri, iesind apoi invingatoare pe usa. Da’ de unde?!
Ne-am revazut pana la urma pentru ca “suntem prieteni”. Simteam cum imi tremura carnea pe mine iar tensiunea sexuala plutea in aer de putea s-o tai cu cutitul.

Citește și:

Asa ca am rezolvat problema in singurul fel in care stiam. In masina. Scurt, violent, zguduitor. Cred ca a trecut un an de atunci iar noi am luat-o de la capat. Si-a infipt atat de adanc ghearele in mine incat nu pot sa scap. Nici nu sunt sigura ca vreau. Dar nici nu voi renunta la relatia mea atat timp cat nici el nu da semne ca va renunta la a lui insa nici pe el nu pot sa-l uit. Eu vreau si cu sufletu-n Rai!

Ce sa fac?

Diana N., 28 ani

sursa foto prima pagina: DepositPhotos

Vizionare placuta


Kudika
2 Aprilie 2013
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.