Dragoste la a doua vedere: indragostita lulea de iubitul prietenei mele

Apoi am inceput sa iesim...

Apoi inceput sa iesim: noi trei, noi trei + 1, noi trei si multi altii... Vazandu-l si in alte imprejurari, am observat ca nu este deloc asa cum mi se paruse initial.

Este glumet si istet. Si, culmea, ne place aceeasi muzica. A citat chiar si un fragment din Beckett – autorul meu preferat. Ii plac filmele horror si soneriile pentru telefon inspirate din acest fel de filme. Ne-am apropiat din ce in ce mai mult....fiind prieteni tot mai buni.

Maria, bineinteles, se bucura ca nu mai trebuie sa se imparta intre mine si Robert si ca isi poate petrece timpul cu amandoi.

Apoi am inceput sa ma indragostesc...

Si aici a inceput totul sa fie dificil. Stiu ca am privirea aia tampa cand imi place de cineva si stiu ca Maria ar recunoaste-o oricand, motiv pentru care am inceput sa evit sa ies cu ei, sa ma vad cu ea sau sa vorbesc cu ea despre Robert.

Intr-un final, a trebuit sa imi recunosc: il iubesc pe Robert. Nu este doar un prieten, nu este doar prietenul prietenei mele, nu este doar dragut. Il iubesc si as vrea sa ii port copiii. Este imposibil. Nu ii pot face asa ceva Mariei. Este prietena mea si ii doresc tot binele din lume... si, totusi, inimii nu ii poti porunci.

Am inceput sa exersez in oglinda diferite variante in care i-as marturisi Mariei... probabil oricum a inteles ce se intampla, dar cred ca ar trebui sa ii spun chiar eu. Numai ca... nu imi pot gasi curajul sa o fac. Ma poate ajuta cineva?

Irina C., 21 de ani

Sursa foto interior si prima pagina: Shutterstock