Provocarea celor 5 intalniri sau NU forta mana destinului

4. Don Juan de Mahala

De cand l-am vazut, m-am gandit ca o sa-i sar in ciuf prietenei care facea pe Cupidon in a patra saptamana.

L-am mirosit de la distanta, parfum scump ce-i drept, dar plutea in jurul lui ca ceata pe balta. Asa pantofi luciosi de lac nu aveam nici eu. Sa zicem totusi ca era seara si chiar daca nu mergeam la un eveniment de gala, am tacut si-am strans din dinti. Nu ne-am nascut toti cu talente de stilisti, aia sa fie problema.

Imediat cum ne-am cunoscut, mi s-a adresat cu apelativul „draga”, chestiune care nu mi-a picat foarte bine. L-am rugat cat de dulce am putut eu sa mi se adreseze pe nume si am incercat sa depasim momentul.

Urma sa mergem la film, alegerea lui. Intentiona sa ma duca la o comedie dulceaga, o scarbosenie cu replici din Bai, care mi-ai sutit masina si Placinta Americana 17x², cand x tinde la infinit.

In mall ne-am intalnit cu vreo trei duduite care pareau sa-l cunoasca foarte, foarte bine! S-au pupat pe obraji, s-au alintat cu „draga”, „pisi” si „printesa” dar am zis ca in cercul de oameni apropiati, am auzit si lucruri mai rele.

Cu galeata de floricele intr-o mana si paharul de suc in celalalt, ne-am instalat comod la film si ma rugam in sinea mea, daca adorm, macar sa nu incerce sa imi bage mana pe sub fusta.

Bomboana de pe coliva a venit cand incercam sa-mi scot un servetel din geanta sa-mi sterg sarea de pe degete. Ca un domn, s-a oferit sa ma ajute. Ma gandeam ca daca scoate batista, are o bila alba. Nu, nu! Mi-a lua degetele si le-a bagat unul dupa altul in gura. M-am scuzat si i-am spus ca ma duc la baie si pana acasa nu m-am mai oprit.

5. Frumos, destept si modest

Exista barbati pe lumea asta care nu au nevoie de o carte de vizita. Merg intr-un anume fel, isi tin umerii drepti, calca apasat, strang mana puternic si emana pur si simplu un „nu stiu ce”.

Al cincilea pretendent incerca sa faca asta dar nu-i iesea chip. Era nesigur pe el si tremura ca un soarece nervos dar incerca sa faca bravada si sa para imblanzitor de dragoni, conducator spiritual si orgasmatron pe banda rulanta.

Doua ore cat a durat intalnirea a vorbit doar despre el. Despre afacerea pe care urma sa o aiba, despre masina pe care ar vrea sa si-o cumpere, despre casa pe care vrea sa si-o faca. In lumea lui, banii erau valoarea suprema si puteai sa cumperi cu ei orice, chiar si dragostea. Problema e ca in afara de limbarita, nu avea nimic altceva, nici macar vointa.

Nu muncea, astepta o oportunitate. Din cer cred ca o astepta. Batea cu campii cu arta despre piata imobiliara, bursa, dezvoltare durabila, sustenabilitate. Avea aerul unui copil care a invatat o poezie dar pe care nu o intelege pe deplin. Cineva ii bagase niste idei in cap si acum le reda, de parca as fi apasat play.

La filme nu se uita, de carti nu avea timp, muzica doar in masina pe radio Zbantz FM si alte preocupari in afara de uitatul in oglinda necesitau timp pe care vasazica, nu il are.

Nu stiu ce s-a ales de niciunul dintre ei si nu imi dau seama daca prietenele mele stiau exact in ce se baga atunci cand au avut ideea geniala. Nici eu nu stiu ce-am cugetat cand am acceptat asta. Cert e ca nu mi-am pierdut speranta si am avut o luna plina. Nu m-am ales eu cu Fat-Frumos dar am invatat ca-i mai bine sa nu fortezi mana destinului.

foto prima pagina shutterstock cuplu la fereastra