Scrisoarea unui barbat catre sotia infidela

foto shutterstock cuplu in pat

Ti-era mai mare dragul sa te uiti la noi cum ne jucam de-a mama si de-a tata, cum puneam masa impreuna, faceam calculele impreuna, ieseam mereu cu banii pe minus dar ne incalzeam si cu dragoste pe sub plapuma, ce sa facem noi cu caloriferele?

As minti daca as spune ca in acea perioada, n-am fost fericiti impreuna. Ne sorbeam din ochi si altceva nu ne trebuia. Mai radeau baietii de mine si-mi ziceam ca si daca as cadea cu fata intr-o alta...doamna, tot nu mi-as insela-o pe a mea. Si prea departe de adevar nu erau. Puteam sa inteleg si sa accept orice altceva, dar nu infidelitatea. Si la urma urmei, de ce as fi banuit-o vreodata de infidelitate?!

Acum nu o sa spun ca nu o bateam si nu o injuram, astea nu sunt calitati ci sunt lucruri care tin de firesc si de normal, nu de dat anunturi la matrimoniale. Violenta de orice fel te face un pic mai prost decat un parameci, parerea mea.

A trecut si facultatea, noi ne-am gasit cate un loc de munca mai acatari si parca incepeam a prinde cheag. Ne-am mutat intr-un apartament cu doua camere, am inceput sa ne permitem cate un concediu pe an (a se intelege la Sinaia si Eforie, nu Dubai si Caraibe), noi eram sanatosi, viata era frumoasa. La o adica, ce ne lipsea sa ne casatorim?

Cand a venit vorba prima data, ea a dat-o cam din colt in colt. Ca nu prea avem bani, ca sa ne asezam intai la casa noastra, ca sa ne punem bine de tot pe picioare, argumente la o adica perfect plauzibile. Eu credeam ca femeile cand aud de maritis, sar in sus de bucurie, plang un pic, zic Da, mai plang un pic apoi fac poza la inel si o trimit prietenelor ca sa moara fetele batrane de ciuda si invidie.