Haremul, o placere vinovata?

Pentru vestici, haremul e sinonim cu spatiul unde multe sotii si concubine, toate femei sexy, clipesc languros pe deasupra valului si astepta, intinse pe perne de matase, sosirea Sultanului. Singura lor indatorire este sa-l satisfaca. Iar la asta se adauga si conotatia de "interzis" a cuvantului "harem", care face totul sa para si mai incitant. Interdictia se refera de fapt la restrictionarea accesului persoanelor straine: pentru ca harem desemneaza locul unde sotiile si concubinele locuiau in mici apartamente, impreuna cu copiii.

De-a lungul timpului, cultura europeana nu s-a sinchisit de falsificarile pe care le producea prin romane si picturi ce reprezentau haremul ca pe un loc al desfatarilor sexuale. In aceasta schema, concubinele erau femei nefericite sa se afle acolo, aduse cu forta si tinute aproape in prizonierat pentru a fi exploatate sexual. Arta occidentala a fost cea care a transformat haremul intr-un loc de joaca al sexualitatii din ceea ce obisnuia sa fie un spatiu al familiei.

In sensul de spatiu interzis si sacru, harem poate sa se refere si la orasele sfinte precum Mecca si Medina. Haremuri aveau numai cei din clasa conducatoare, ei isi permiteau sa fie poligami si sa intretina mai multe femei. Coranul le permitea sa aiba patru sotii legale si un numar nelimitat de concubine. Dar de aici si pana la o viata petrecuta in orgii si consumata in desfatare e cale lunga. Oricum doar 2-3% dintre barbatii musulmani practicau poligamia in Imperiul Otoman.

Exagerarile contemporane au redus haremul la un singur aspect: sexualitate si reproducere. Istoricii admit ca unii sultani otomani ar fi avut un apetit deosebit pentru femei, dar lucrurile nu se petreceau chiar asa. Existau reguli destul de stricte intr-un harem imperial. Si cine ar fi putut sa-i puna pofta-n cui unui sultan daca nu chiar mama lui? Ea avea un statut deosebit, investit cu multa putere si isi permitea sa stabileasca anumite reguli in viata haremului.

Pentru ca mostenitorii erau esentiali in bunul mers al Imperiului, mama Sultanului (sau Sultan Valide, in turca) se ocupa de educarea si pregatirea femeilor pe care le alegea apoi ca parteneri sexuali pentru fiul ei. Principalul ei aliat in supravegherea si strunirea femeilor tinere era eunucul-sef. Totodata el era legatura dintre haremul imperial si lumea exterioara. Nu toate femeile ramaneau inchise in harem pentru totdeauna. Dupa ce li se facea educatia, unele erau trimise sa se marite cu inalti demnitari din Imperiu – ajungeau sa joace un rol politic important pentru ca pastrau legatura cu Palatul.

---