Blog Kudic: Metamorfoze feminine

In budoar, aerul a devenit imbacsit de sentimentul deznadejdii, cand fiecare clipa imi asterne pe fata un alt rid, cand ochii privesc din ce in ce mai des in van, cand machiajul nu-mi mai poate ascunde trecutul, cand mainile isi pierd din finete, devenind triste in miscarile lor rafinate, tradand lacunele sufletesti. Acum, cand temperatura buzelor mele abia atinge 36, cand cromatica-mi personala s-a transformat intr-o necrutatoare paloare.

Budoarul e decorat cu amintiri, in fata ferestrei, obloanele ma retin in Capsula Batranetii. Da, camera asta seamana cu acele camere ale lui Miss Havisham (Vezi romanul ‘’Marile Sperante’’ al lui Charles Dickens). Constat ca mobila cumparata parca alaltaieri, azi e considerata “heritage” (eng., inseamna mostenire), candelele alaturi de draperia de la geam iti confera senzatia regasirii timpului pierdut. Curand ma familiarizez cu locul; iar camera obscura in care ma gasesc imi devine singurul refugiu. Acesta este ravasul mostenirii mele, amintiri scrijelite ca intr-o scrisoare, un miros de anticariat.

Imi intorc privirea catre poza din rama a bunicii Elisabeta, ii seman, doar ca uitandu-ma in oglinda distorsionata, imi vad iremediabilul declin. La 5 ani dupa prima nastere, strabunica, bunica si mama sunt victimele unui blestem, toate s-au stins de timpuriu, ramanand pe vecie tinere. La mine s-a oprit traditia, eu imi voi dedica viata amintirilor, sunt prea batrana sa ma casatoresc, sunt prea tanara sa mor.

Sursa: blogul Laviniei

---