Arhitectul fericirii

Sursa blog: Secretele fericirii.ro

Acum cateva anotimpuri, Gus a avut o noapte ciudata. Era pe trotuar, aproape de blocul in care statea, cand o ambulanta cu luminile si sirenele activate a oprit brusc langa el. Medicul si soferul au coborat pacientul si i-au zis: “Ia ba si ocupa-te tu de el!” Un aspect i-a atras atentia. Nu era un el, ci o ea, o tanara intr-o camasa de noapte, parca desprinsa dintr-un scenariu horror demn de Silent Hill.

Echipajul de pe salvare s-a urcat in masina, zambind, multumit ca a facut o treaba buna. Erau precum niste gunoieri care s-au debarasat de incarcatura pe la mijlocul drumului, incercand sa-si scurteze considerabil programul, fara sa o depoziteze la destinatia ei fireasca. In antiteza, lui Gus i-a venit sa planga. Ce sa faca el cu gunoiul?

Foto: Shutterstock.com

Nu avea puls, nu respira, era rece. O fata bruneta, cu pleoapele trase, cu fluxul de aer oprit. Nu a incercat nicio manevra de resuscitare, luand-o in brate si carand-o pana sus, in apartamentul sau. Pe pat, tanara si-a continuat somnul cu debut probabil recent si fara de sfarsit. Gus s-a asezat la birou, privind-o cu coada ochiului, din cand in cand. Sa mai verifice, ca in filme, daca se misca vreo pleoapa sau daca se ridica pieptul sau abdomenul intr-un act firesc de respiratie? Nicidecum.

Nu o vazuse niciodata pana atunci, stia asta. A luat o coala alba si s-a hotarat sa nu o lase sa ramana o simpla coala alba. Cu un creion a inceput sa deseneze, cu un talent pe care nu il avea. Era un fel de da Vinci transpus din secolul XV in cel de-al XXI-lea. Un Netter care stie orice reper anatomic pe dinafara. Modelul statea nemiscat in pat, asa cum trebuie sa stea orice model. Prin trasul cu ochiul nu incerca sa verifice ceva sau sa tina minte caracteristicile trupului pentru a face un portret. Procesul era magic, inversat.