EXCLUSIV Interviu cu Mihaela Radulescu: Iubirea e motorul nostru, daca nu v-ati prins

K: Care e programul tau de exercitii?

M. R.: Am o repriza matinala, de 15-30 de minute, in functie de cat am timp - fac gimnastica, stretching si putina forta cu 2 gantere si 2 greutati legate de glezne. Seara fac fie alergare sau mars, timp de o ora, fie inot sau alte sporturi la indemana in sezonul respectiv - uneori tenis, alteori calarie, volei pe plaja, spinning, daca e urat afara si trebuie sa merg intr-o sala.... In week end-uri si in vacante fac o multime de alte sporturi, singura sau impreuna cu fiul meu si nu ezit niciodata sa incerc un sport nou - am trecut acum cativa ani de pe schiuri pe snowboard, m-am apucat de kite-surf, am zburat cu parapanta, m-am catarat pe pereti de stanca, ma scufund etc.

K: De unde ai atat de multa energie?

M.R.: Nu stiu daca am o supradoza de energie, stiu doar ca viata e scurta si nu-mi permit sa am zile moarte, despre care sa nu am ce povesti. Cred ca asta e cheia, sa umpli fiecare zi cu macar o activitate sau fapta de care sa fii mandru, chiar daca e ceva banal. Si cu bucurie, receptionata si daruita fara ezitare. Tristetea, apatia, lehamitatea, lenea n-au dus pe nimeni intr-o directie buna.

K: Pari foarte „zen”. Cum ai ajuns la starea aceasta? Cum o intretii?

M.R.: Iubirea e motorul nostru, daca nu v-ati prins. Pasiunea de a darui, nu doar de a primi. Cand incepi sa te iubesti si sa te respecti, incepi sa simti si echilibrul care-ti da zen-ul despre care vorbesti si abia apoi poti iubi in tihna si pe altii. Zen-ul are mare legatura cu starea de bine pe care trebuie sa ti-o construiesti, dar si cu bunatatea. Un om rau, ranchiunos, razbunator si prea critic nu va ajunge niciodata la vreun echilibru personal.

K: Cum depasesti momentele in care iti pierzi starea de bine?

M.R.: Mai intai, prin respiratie. Suna cinic, dar respirand profund de cateva ori, ajungi la o stare de calm, din care poti lua decizii mult mai corecte decat cele pe care le-ai lua la nervi sau la suparare. Apoi, caut solutii, nu le astept din Cer, nu sunt fanul expresiei "cum o da Domnul", pentru ca credinta mea in Dumnezeu nu include aceasta aberatie. Daca nu am solutii de rezolvat problema, incerc sa ma adaptez la a convietui cu ea si caut partea buna, mereu exista una, pe care o vedem cel mai greu.

K: Ce te face nefericita? Care e cea mai mare frica a ta?

M.R.: Doar oamenii rai si prosti, cateodata, cei care ma ranesc voit, dar gratuit, neavand nimic de castigat pentru viata lor. De ei mi-e si frica, pentru ca sunt imprevizibili si lipsiti de logica, dar si de caracter. Nu mi-e teama ca-mi pot face mie rau, ci copilului meu sau celor dragi mei. Rautatea lor nu are bun simt si nu face diferenta intre bine si rau, asa cum o face bunatatea....

K: Ai o relatie foarte buna cu fiul tau. Ce sfaturi ai pentru mamici?

M.R.: Nu pot da sfaturi mamelor, caci nu numai noi suntem diferite, dar si copiii pe care-i crestem. Cred ca mamele bune stiu exact ce au de facut, iar mamele fara vocatie pot invata enorm chiar de la copiii lor. Eu stiu ca iubirea, dedicatia, calmul si atentia la detalii fac minuni in educatie si in relatiile umane de orice fel.