Setari Cookie-uri
  1. Forum
  2. Sanatate
  3. Avort
  4. avortul.care ar fi decizia ta?

avortul.care ar fi decizia ta?

AJUTATI-MA, chiar am nevoie ...
stim cu totii ca intr-o relatie nu totul e perfect. uneori se intampla sa ni se puna piedici,sa luam decizii importante. foloseste sau nu foloseste contraceptive riscul de a ramane insarcinata exista. care ar fi decizia voastra? daca nu aveti o casa a voastra si va doriti un viitor decent ce alegere a-ti face?

Postat pe 10 Februarie 2008 15:38
decizia mea ar fi afectata de momentul in care as ramane insarcinata.daca as avea o relatie cu omul pe care il iubesc as pastra copilul,in perspectiva unei viitoare casatorii.daca as ramane insarcinata in urma unei relatii pasagere,fara viitor, cu siguranta ca nu l-as pastra.
simonaj
Postat pe 10 Februarie 2008 18:32
offf...aici e greu de dat cu parerea daca nu te`ai aflat niciodata intr`o situatie de genul. Totusi , traim in mileniul III si exista o gramada de masuri contraceptive la care sa apelam pt k asa ceva sa nu se intample!!! E vorba de dreptul la viata aici...pe care nimeni nu are voie sa il ia...Cel mai mult pe lumea asta imi doresc copii , intotdeauna am visat la momentul acela cand odata cu baby meu o sa traiesc a doua mea viata. Sunt convinsa k exista cazuri limita in care chiar nu ai ce sa faci si intrerupi sarcina (desi vina apartine ambilor parteneri) insa...cum poate sa traiasca cineva cu povara asta pe suflet toata viata...?....
Kittynelle
Postat pe 10 Februarie 2008 19:37
ba poti trai f bine cu "povara" asta pe suflet.
Odata aveam cam 20 de ani si ma consideram inca un copil total nepregatit pt viata; s-a intamplat sa raman insarcinata. Ei si? Cu ce sa il cresc, unde sa il tin? iar viata mea era abia la inceput. Da, recunosc ca nu l-am pastrat si nu am nici un fel de mustrari de constiinta nici acum. Am decis ca voi face un copil cand voi considera eu ca a venit timpul. Abia acum simt ca a venit momentul pt asta. Sun hotarata sa fac un copil acum si deasemeni sunt hotarata sa il fac fara stiinta tatalui biologic si sa il cresc singura. Nu-mi pasa daca unii din voi ar numi asta egoism, inconstienta sau oricum altcumva. Pana la urma fiecare traieste cum crede ca e bine pt el.
Parerea mea e sa faci cum crezi tu ca e mai bine pt tine si pt viitorul tau copil. Nu e nimeni in masura sa te condamne nici intr-un caz nici in celalalt.
amme22
Postat pe 10 Februarie 2008 21:43
Dar stai putin..k nu a condamnat nimeni pe nimeni...cum ai spus fiecare isi traieste viata cum vrea! Dumnezeu a lasat diversitate pe lume , si fiecare om reactioneaza in functie de educatie , principii , Dumnezeul in care crede ... si nu trebuie sa te judece nimeni..insa mi se pare ciudat cum nu poti simti macar o urma de regret ..ca doar a fost vorba de o viata si un suflet de copil..chiar daca contextul nu era cel mai fericit pt tine! In fine , fiecare cu constiinta asta... Eu una mi`am expus parerea si cred k mi s`ar rupe inima sa trec prin asa ceva...!
Kittynelle
Postat pe 10 Februarie 2008 22:51
amme22-felul in care gandesti ne da unora de gandit... adica esti sigura ca nu e ceva foarte in neregula cu tine? daca tu n-ai avut mustrari de constiinta, s-ar putea chiar sa nu posezi ceea ce noi numim constiinta... un argument in plus in favoarea opiniei mele anterioare e si gandul tau ciudat de a face si creste un copil fara stirea tatalui biologic si fara tatal biologic langa el. pai, mai fato, de ce sa pornesti din start de la ideea asta dubioasa? si cum poti spune ca te gandesti la ce-i mai bine pentru copil cand te-ai hotarat tu asa, netam nesam, sa-l lipsesti din start de toate lucrurile pe care i le poate oferi un tata??? orice psiholog iti va spune ca orice copil are nevoie, in principiu, de doi parinti, si ca e foarte posibil ca un copil crescut fara unul dintre parinti sa aiba anumite lacune afective, tulburari de comportament etc. nu intru in detalii si nici nu generalizez, cred ca e clar pentru toata lumea ca nu vorbesc aici de pastrarea unei relatii cu orice chip doar de dragul copilului. ca imi este cat se poate de cunocut ca unui copil traumatizat sufleteste sau/si fizic datorita unei relatii/casatorii nefericite dintre parinti, ii va fi mai bine daca parintii lui se despart, decat daca raman impreuna si se/il chinuie reciproc. doar ca de aici, de la cazurile astea nefericite pana la ideea dubioasa de a lipsi din start un copil de potentiala afectiune a tatalui sau natural, e cale tare lunga.
in privinta temei postate, cred si eu ca un copil e o viata, din momentul in care s-a format embrionul. daca veti avea curiozitatea sa cercetati subiectul, cum am facut-o eu, veti descoperi lucruri foarte interesante si cutremuratoare chiar-mi-aduc aminte despre un documentar in care, printre altele, era filmat raspunsul/reactiile fatului din momentul producerii avortului. daca ati vedea si voi acel documentar, nu ati mai face nici un avort, niciodata. in concluzie, cred, si este demonstrat stiintific, de altfel, ca fatul devine o fiinta chiar din momentul conceptiei, o viata, asadar, si in momentul in care ai descoperit lucrul acesta, cum ai mai putea sa avortezi? e exact la fel cu a ucide o persoana nascuta deja...si simonaj, am o intrebare scurta pentru tine : cum adica ai pastra copilul, daca iubesti pe tatal copilului, in perspectiva unei viitoare casatorii? si adica daca il iubesti pe tatal copilului DAR NU EXISTA perspectiva unei viitoare casatorii, ce ai face, l-ai avorta?

Postat pe 11 Februarie 2008 12:08
ca sa-ti raspund,iulia,la intrebarea ta,cred ca nu mi s-ar parea solutia ideala sa pastrez un copil din moment ce as stii de la inceput ca acel copil va creste fara tata.oricine viseaza la o familie completa.oricum,pentru ca nu am fost pusa inca niciodata sa fac o alegere de genul asta-si sper sa nici nu fie nevoie,tind sa cred ca altfel reactioneaza fiecare cand traieste pe propria piele o situatie de genul celei de mai sus.
simonaj
Postat pe 11 Februarie 2008 14:40
mica precizare, simonaj, cu scuzele de rigoare ca nu fusai clarisima. nu ma gandeam ca va creste copilul fara tata. vroiam doar sa te intreb ce ai face daca nu se insoara cu tine, desi vrea sa cresteti copilul IMPREUNA, ai mai avorta acel copil? toate astea pornind de la premisa ca il iubesti pe tatal copilului si el te iubeste pe tine...

Postat pe 11 Februarie 2008 14:55
in acest caz,pe care mi l-ai detaliat,raspunsul ar fi ca as pastra copilul.
simonaj
Postat pe 11 Februarie 2008 19:35
eu as avea cu ce sa cresc copilul. inca nu sunt sigura suta la suta daca ...joi primesc raspunsul. insa vreau sa-i pot oferi mai mult.copilul meu nu vreau sa creasca numai sa am ce sa-i pun pe masa ,iar atunci cand imi cere ceva sa-l amagesc,sa-i spun ca nu am ,etc. iubitul meu nu mi-ar da cu piciorul... vrem sa avem o casa a noastra...sa muncim si sa ne facem un viitor decent. sunt intr-o mare dilema...daca sunt insarcinata mi-ar place sa-l am ,dar totodata vreau sa-mi fac un viitor.
va rog da-ti-mi mie niste sfaturi...
vreau sa stiu ce gandesc unii.

Postat pe 11 Februarie 2008 22:42
suntem constienti ca oricare ar fi decizia tot ne-ar ''distruge'' fizic si sufleteste. stiu ca psihic as cadea din nou,pt ca am mai trecut o data prin asta. sunt constienta ca voi suferi toata viata atat fizic cat si psihic,chiar daca cu timpul ranile se vor cicatriza.

Postat pe 11 Februarie 2008 22:45
eu cred ca in aceasta situatie se pune problema binelui copilului...cand faci un copil trebuie sa te gandesti daca esti(sau sunteti) pregatita sa fii mama(parinte) pt ca aceasta "meserie"este foarte grea...dupa ce trece euforia nasterii propriu-zisa a copilului, incepe cu adevarat greul...e usor sa concepi copilul...dar e mult mai greu sa-l cresti,sa-l educi cum trebuie,sa-i asiguri tot ceea ce ii este necesar....si mai este si problema materiala...s-au vazut atatea cazuri de abandonuri pentru ca nu aveau cu ce sa-i creasca...de aceea cred ca ar trebui sa pui problema ta emotionala legata de intreruperea sarcinii undeva in spatele binelui copilului tau si sa te gandesti ca daca ai aduce un copil pe lume si ai consata mai tarziu ca nu ai cum sa-i asiguri o viata frumoasa si fericita...iti garantez ca ai sa suferi mult mai mult decat daca ai intrerupe sarcina...nu ma intelege gresit...nu te sfatuiesc sa intrerupi sarcina...ci doar iti spun ca trebuie sa fii pregatita atat psihic si fizic(cum ti-am mai spus,meseria de MAMA este foarte grea si cere multe sacrificii),cat si material(cresterea unui copil este costisitoare) si cel mai mult daca va intelegeti atat de mult incat sa formati o familie:unui copil ii mai pot lipsi ceva de mancare sau o hainuta, dar afectiunea PARINTILOR nu poate fi inlocuita de nimeni si de nimic....P.S.: nu vreau sa te sperii,dar eu nu am fost pregatita psihic sa devin mama cand am ramas insarcinata(am un baiat de 14 ani)...am facut copilul mai mult pt sotul meu atunci(imi doream si eu un copil,dar nu atunci..mai tarziu)...si am facut o depresie de toata frumusetea din care mi-am revenit dupa aproape 1 an..si daca nu era sotul meu langa mine,nu stiu ce faceam...si aceasta a fost cauza pt care am hotarat sa nu mai fac nici un copil(nu vroiam sa risc sa ma mai imbolnavesc iar si sa nu imi mai revin,lasand astfel 2 copii fara mama)....deci concluzia mea este sa faci acest copil daca esti pregatita din toate punctele de vedere,lasand la o parte suferinta ta,in favoarea binelui copilului tau...EL ESTE CEL MAI IMPORTANT!!!!...

Postat pe 12 Februarie 2008 15:54
buna!eu nu pot sa-ti dau sfaturi, pot doar sa-mi spun parerea.nu m-am aflat niciodata in situatia asta, dar ,,m-am speriat" de cateva ori.am discutat cu prietenul meu despre ce s-ar intampla intr-o astfel de situatie si a fost total impotriva avortului, spunand:,,vedem noi cum ne descurcam"(acum locuim impreuna).eu, insa, nu cred ca ne aflam in situatia in care suntem in stare sa crestem si sa educam un copil:nu avem o casa a noastra(locuim cu chirie) si asta mi se pare foarte important.nu pot plimba un bebelus din casa in casa...in plus daca maine nu mai avem unde sta noi putem accepta si altfel de conditi, in schimb el nu.avem salarii bune,pot spune, dar cu toate aceste nu cred ca as pastra un copil(nu ai nevoie doar de bani sa-i poti oferi totul asa cum cred ca si tu vrei).sunt aproape sigura ca nu am mai reusi sa ne construim o casa daca ar aparea un copil in momentul acesta.decizia nu o puteti lua decat voi, dar gandeste-te daca copilul(viitorul adult)ar fi multumit de conditiile pe care poti tu sa i le oferi.multa sanatate...si curaj in decizia pe care o sa o iei!sa ne ti si pe noi la curent!pupici

Postat pe 13 Februarie 2008 11:53
maine e ziua in care voi afla sigur. si aveti dreptate. de ce sa il fac sa sufere mai tarziu ? va multumesc ca ma faceti sa ma gandesc la lucrurile importante...am intrat in adancul sufletului meu si...nu sunt pregatita. de cele mai multe ori sunt inca un copil ( si un copil nu poate creste alt copil ...) voi discuta cu medicul sa-mi ofere niste pastile pt depresie... am emotii pt ziua de maine...si o frica imensa...stiu ca intelegeti ce vreau sa spun,si va multumesc ca sunteti alaturi de mine . va pup pe toti

Postat pe 13 Februarie 2008 15:38
sa stii,iubita mea,ca depresia nu se trateaza mereu cu medicamente(decat daca e un stadiu avansat)...cele mai bune medicamente sunt ,in cazul tau iubirea,afectiunea, intelegerea si ajutorul emotional din partea celui care tine la tine (si poate te si iubeste..nu stiu) si poate si o discutie cu un psiholog (nu psihiatru)...dar nu vreau sa cred ca ai ajuns in starea asta...este cred,mai degraba frica...dar va trece..iti spun din proprie experienta,si eu nu avem prieteni pe forum sa ma sfatuiasca...am avut doar o minte in cap si un cap pe umeri,si un iubit care acum este si sotul meu...si o credinta ca exista un D-ZEU acolo sus care ma va ajuta...asa ca...fruntea sus si priveste spre viitor...ca ai timp destul si ca sa faci copii...dar...totusi,altadata,FII MAI ATENTA....in ziua de azi exista atatea metode de contraceptie...si este,pana la urma,si pacat de un biet sufletel nevinovat..dar cum ti-am spus...fruntea sus!!..si succes

Postat pe 13 Februarie 2008 16:29
flosesc anticonceptionale,dar am am omis 2 zile din blister. nu au fost consecutive,dar se pare ca in una din ele nu am fost indeajuns de atenti. a ! si spun de depresie pt ca am mai avut un avort dupa care am suferit foarte mult,chiar ajunsesem sa-mi fac ''un copil'' din pernute. cazusem si nu ma puteam ridica,dar intr-o zi mi-am revenit asa ...dintr-o data,fara nicio explicatie. atunci eram singura...acum il am pe ionut,si cred ca imi va fi mult mai usor... pt ca vb ta...cele mai bune medicamente sunt iubirea,afectiunea,intelegerea...

Postat pe 13 Februarie 2008 21:08
peste 2 saptamani ma duc iar la control. nu s-a vazut nimic.medicul spune ca s-ar putea sa se fi distrus sarcina din cauza anticonceptionalelor sau a -2a varianta...se poate sa fie sarcina extra-uterina. am anexita chistica sigur,numai atat s-a putut vedea... acum imi ramane sa ma rog la Dumnezeu ca nu am nimic.

doctorul mi-a dat niste medicamente peste cele care le luam dinainte...din cate am inteles reteta asta este pt curatare in cazul in care sarcina s-a ''distrus''.
va voi tine la curent...


continuati cu sfaturile si parerile,pt ca poate sunt femei care pot invata ceva din povestea mea si din parerile voastre.


va multumesc! si va pup

Postat pe 14 Februarie 2008 17:55
buna anaphielle!dupa calculele mele, azi ai fost la control...si?ne mai ti la curent?pupici!!!

Postat pe 28 Februarie 2008 11:15
un copil tebuie sa apara in viata ta cand esti pregatita. nu exista scoala pt. mame. si mai e nevoie de ceva esential; stabilitate afectiva si materiala. sa ai o casa, sa ai viitorul asigurat d.p.d.v. material. se spune ca cea mai grea meserie e cea de mama.nu prea agreez ideea de mama singura( cu toate ca-n trecut am cochetat cu ideea).m-am gandit insa mai bine si am ajuns la concluzia ca un copil are nevoie de mama si tata.as fi fost egoista sa fac un copil doar pt. mine. apropo de avort, dc nu as fi cu o persoana cu care sa am planuri serioase de viitor as face avortul, cu toate riscurile.cu toate ca as fi de condamnat sa raman insarcinata 'din greseala 'in ziua de azi cand exista atatea metode contraceptive.

Postat pe 28 Februarie 2008 11:43
stabilitate afectiva si materiala si nu prea agreez ideea de mama singura- sunt prea de acord cu tine!
lief
Postat pe 28 Februarie 2008 11:52
in secolul nostru, sa faci un copil "accidental" e o dovada de prostie crunta cand exista atatea metode contraceptive. sunt total impotriva aducerii pe lume a unui copil in conditiile in care nu ai un barbat langa tine si resursele financiare pentru a-l creste. chiar daca ai o varsta si esti singura si vii cu replica "timpul trece...vreau un copil numai al meu..etc". NU NU NU. e dovada de egoism. daca totusi esti mai batuta in cap si ai ramas insarcinata..poate ai o familie care te-ar putea ajuta sa-l cresti..si intr-un caz disperat in care nici nu ai dupa ce bea apa dar te mananca pasarica si stii sa ti-o tragi fara sa te protejezi..mai bine faci avort. e o experienta traumatizanta..am vazut multe cazuri. dar si mai traumatizant e pentru copilul tau sa vina pe lume in niste conditii de nedescris pe care nu le-a cerut ca saracul nu poate face alegeri pentru mama lui iresponsabila.

Postat pe 28 Februarie 2008 11:55
NU CRED CA E CAZUL SA-TI FACI GRIJI. EU IMI DADEAM SEAMA DUPA MAX 10 ZILE DACA RAMANEAM INSARCINATA. EU CRED CA TU NU AI PROBLEMA ASTA, DAR DACA O AI SI NU ESTI CONVINSA CA A VENIT TIMPUL PT. UN BEBE, DECIZIA AVORTULUI ESTE CEA CORECTA, ATAT PT.TINE CAT SI PT.COPIL.DUPA CUM POATE AI INTELES, AM TRECUT SI EU PRIN ASTA, NU SUNT MANDRA DE ASTA, DAR A FOST CEA MAI BUNA DECIZIE , LA MOMENTUL RESPECTIV. NU STIU EXACT CATI ANI AI, PT. CA EU CRED CA ESTE IMPORTANT SI ACEST ASPECT,DAR PRESUPUN CA ESTI TANARA SI AI TOT TIMPUL SA FACI UN COPIL.SANATATE ITI DORESC SI AI GRIJA CA PE VIITOR SA FII MAI ATENTA!
danagheorghe05_yahoo_com
Postat pe 28 Februarie 2008 12:57
eu am fost in situatia asta ... aveam 19 ani ... si eram cu prietenul meu de 2 ani , si am facut chiuretaj ... am facut-o pentru ca nu ma imaginam spunandu-le parintilor mei asa cveva . chiar ma bucur pt amme22 ca a trecut peste asta , eu nu am trecut , inca ma gandesc la copil , inca visez anumite chestii , a fost un moment greu peste care inca nu am trecut . noroc ca a fost si este iubitul meu langa mine . sfatul meu este sa nu ascultati de ceilalti sa pastrati copilul chiar daca nu va consideratzi pregatita ... cand va veni veti fi ! :(

Postat pe 29 Februarie 2008 12:12
Iubita mi se pare mie sau tu ai hotarat din prima ca nu vei tine copilul?
Parerea mea este ca mai tarziu o sa regreti daca faci avort.Gandeste-te la cata bucurie poate aduce un copil in viata ta.Mai gandeste-te la viitor.Nu se stie ce iti rezerva.
Te pup si iti doresc sa iei decizia corecta.

Postat pe 29 Februarie 2008 14:45
nu sunt pro avort...nicidecum...dar ganditi-va in mod special la anaphielle, nu la alte cazuri(ea are nevoie de ajutor).vrea o familie, dar are nevoie intai de o casa, de un viitor sigur.stiu ca un copil aduce multa bucurie dar nu acum...ce bucurie simti cand nu ai o casa in care sa-l cresti,cand inainte de salariu ramai fara bani de scutece(in general vb).bucuria asta te face sa uiti cat costa laptele praf sau incaltarile pe care trebuie sa i-le cumperi inainte de Paste?nu sunt mama, dar cred ca ti se rupe sufletul cand VREI sa-i oferi totul, dar nu reusesti nici macar necesarul.sa fim serioase, fetelor...in viata totul este supus uitari...nu am patit-o niciodata, dar cred ca daca intrerupi o sarcina, suferi mult un timp, dar cu timpul uiti...mai bine asa decat sa suferi toata viata pentru a-i oferii ceva copilului tau.Draga anaphielle, asteptam raspunsul de la tine...oricum stai linistita ca alegerea pe care o s-o faci e cea mai buna(oricare ar fi ea).

Postat pe 29 Februarie 2008 15:41
De acord cu tine gabry dar, nu o sa putem niciodata sa le oferim copiilor nostri totul!Si asta nu este un motiv pentru care sa nu-i mai avem.
Asta este parerea mea si o sustin.
Va pup.

Postat pe 29 Februarie 2008 15:59
buna tuturor,va multumesc pt mesaje. dap am fost la medic si din fericire nu am nimic,a fost doar o dereglare hormonala.o sa incep in functie de mesajele primite: vivi ,ai dreptate,dar eu am o relatie foarte serioasa cu planuri de viitor,insa deocamdata nu avem nimic.Roxanik nu crezi ca ai fost cam dura la faza asta? trebuia sa citesti cu atentie tot ce am scris mai mult. daca te interesezi poti afla ca desi iei anticonceptionale poti ramane insarcinata,rata e de vreo 96-98%.si am scris ca am omis 2 pilule dintr-un blister,acestea fiind in zile diferite,si desi am avut grija sa ne ferim,si acesta este un risc. ce tie nu ti s-a intamplat sa se rupa prezervativul? ---- dana,iti multumesc,si eu imi dadeam seama rpd daca sunt sau nu insarcinata,insa m-am si ingrasat putin,iar acest fapt m-a speriat mai tare. am 20 de ani.----pisicutzza imi pare rau pt tine,stiu ce inseamna,eu eram mai tanara,tu esti norocoasa ca a fost el langa tine ;) ----onnyta nu am hotarat din prima nimic,si mai ales asta; nu stiam ce sa fac,si sincer sa se mai intample o data,tot in aceeasi situatie as fi. -------gabry iti multumesc din suflet pentru cele scrise,stiu,nu trebuie sa fii pro avort neaparat ca sa accepti un avort. nu vreu sa se inchida subiectul aici. mi-as dori sa mearga inainte. poate putem ajuta si alte fete /femei. va pup

Postat pe 3 Martie 2008 02:05
Anaphiele ma bucur pentru tine!Se pare ca Dumnezeu le oranduieste pe toate. Ai mai multa grija de tine.
Te pup si iti doresc numai bine!

Postat pe 3 Martie 2008 09:29
ma bucur ca ai o relatie de pespectiva si planuri serioase de viitor, si ca esti de acord ca un copil are nevoie de stabilitate financiara. sa auzim numai de bine!!!

Postat pe 3 Martie 2008 11:26
va multumesc ! aveti grija de voi fetelor!

Postat pe 3 Martie 2008 21:42

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
cum pot infrunta o asemenea tagedie??? 12 De la: stiricaremerita 21 Ianuarie 2011 21:24
Love Moon - absorbante terapeutice 1 De la: kudika028076 30 Iunie 2009 19:56
o parere macar......... 6 De la: marco918 19 Iulie 2009 14:30
ma descurc singura sau întrerupere de sarcina 118 De la: kudika_36817 19 Iunie 2013 21:50
URGENT!!! Mi-a intarziat mentruatia 5 zile.... 14 De la: kudika013892 20 Noiembrie 2012 12:45