despre iubirea platonica

De la: gabytza21, la data 2008-06-24 16:49:19in liceu aveam un profesor ,,nebun"(spuneam noi atunci), de limba si literatura romana...si la fiecare ora ne povestea despre iubirea lui platonica fata de o colega de clasa a dansului...spunea ca o sorbea din ochi, se cufunda in privirea ei, incerca sa se apropie de ea cu gesturi subtile(sta langa ea in banca,la film, platea o inghetata...), dar niciodata nu a fost mai mult de-atat...si ea ii raspundea, dar niciunul nu a facut mai mult.profesorul nostru, acum batran isi amintea si la aceasta varsta de aceasta iubire, spunand ca pentru el, acea fata va sta intotdeauna pe un piedestal...neatinsa...pura.

De la: GreyMan, la data 2013-12-10 12:06:34Contactul fizic reprezinta(in normalitate) consecinta adevaratei iubiri. Copiii reprezinta continuitatea iubirii cuplului iar actul sexual nu reprezinta adevarata iubire, ci doar un act prin care cei doi isi dau acordul(acordul fiind tot o consecinta a iubirii) ca iubirea lor sa continue prin copii. Discutam despre iubire deci nu mai aprofundam subiectul pentru ca are mai multe ramuri.:)

De la: GreyMan, la data 2013-12-10 12:06:34Contactul fizic reprezinta(in normalitate) consecinta adevaratei iubiri. Copiii reprezinta continuitatea iubirii cuplului iar actul sexual nu reprezinta adevarata iubire, ci doar un act prin care cei doi isi dau acordul(acordul fiind tot o consecinta a iubirii) ca iubirea lor sa continue prin copii. Discutam despre iubire deci nu mai aprofundam subiectul pentru ca are mai multe ramuri.:)

De la: Viorica_Vio, la data 2013-12-10 15:14:36Importanta sexului in cuplu

http://www.romedic.ro/importanta-sexului-in-cuplu-0P17516

De la: Viorica_Vio, la data 2013-12-10 15:39:46*amator

De la: mika76, la data 2011-01-19 13:23:21Iubire platonica e atunci cand tu te uiti si Platon o fu, pardon... o incalzeste.

De la: rockk, la data 2011-01-24 09:39:27

De la: gabytza21, la data 2008-06-24 16:49:19in liceu aveam un profesor ,,nebun"(spuneam noi atunci), de limba si literatura romana...si la fiecare ora ne povestea despre iubirea lui platonica fata de o colega de clasa a dansului...spunea ca o sorbea din ochi, se cufunda in privirea ei, incerca sa se apropie de ea cu gesturi subtile(sta langa ea in banca,la film, platea o inghetata...), dar niciodata nu a fost mai mult de-atat...si ea ii raspundea, dar niciunul nu a facut mai mult.profesorul nostru, acum batran isi amintea si la aceasta varsta de aceasta iubire, spunand ca pentru el, acea fata va sta intotdeauna pe un piedestal...neatinsa...pura.

pentru ca e "iubirea" perfecta pentru cei lasi.

lasi, pentru ca in mintea ta iti construiesti imaginea "perfecta" a ei, pentru ca NU ii dai sansa sa-i vezi defectele,

pentru ca nu ai curajul sa o iubesti cu toate defectele, si chiar daca te gandesti s o faci, n o crezi in stare sa faca acelasi lucru, pentru ca undeva stii , ca e prea mult ceea ce ceri de la altii, dar atat de putin pentru tine.

sa pui pe cineva pe un piedestal mi se pare un act de o cruzime inimaginabila pentru persoana respectiva, cata responsabilitate pe capul ei, sa se ridice mereu la asteptarile cuiva... viata nu e doar reusita, fara greseli nu inveti, fara esecuri, fara negrul in care sa te afunzi din cand in cand... vai de cel caruia ii faci asta.

de asta, "iubirea" platonica e pura dovada de lasitate, de falsitate, de ipocrizie. cand fugi de ceea ce simti, pentru ca nu te crezi in stare sa arzi , sa dai naibii cu capul daca asa e sa fie, si mereu vei trai cu regrete chiar daca iti impui sa nu fie asa, sau te minti singur ca a fost alegerea ta.

in viata asta alegi doar directia, niciodata drumul.