Telefon
031 228 61 20
& 031 228 61 23
Mai multe
Mai multe
|
As dori sa va stiu si eu parerea in legatura cu urmatorul subiect… De cate ori n-ati auzit spunanad : “Eu am facut totul pt aceasta relatie dar pur si simplu n-a mers” sau “Macar daca as fi vazut ca se straduie catusi de putin si el (ea)”.Cum se face ca cu cat investesti intr-o relatie mai mult, in loc sa-l atragi pe partener mai mult il indepartezi, si treptat se obisnuieste ca tu faci totul si atunci el nu –si mai bate atat de mult capul? De ce relatiile trebuie sa fie atat de complicate? De ce ne dorim atat de mult un lucru , suntem disperati sa gasim ceva anume si apoi cand capatam acel lucru nu ne mai multumeste deloc? De ce intr-o relatie trebuie ca mereu unul dintre parteneri sa iubeasca mai mult? De ce suntem atrasi mai mult de cineva care nu ne doreste si cand intalnim pe acel cineva la care am viasat atata vreme nu suntem atrasi de acel cineva? N-ar fi mai simplu ca atunci cand cunosti pe cineva sa fii tu insuti , sa-ti dezvalui treptat subiectul? Nu , nu , nu… Trebuie sa fie tot felul de jocuri si joculete. Iar exemplu cel mai elocvent pe care vi-l pot oferi ca sa intelegti mai bine la ce ma refer este o prietena care a avut o relatie cu un baiat la care a tinut foarte, foarte mult si a indurat destul de multe din partea lui. Iar dupa aceasta relatie isi dorea atat de mult pe cineva care sa fie alaturi de ea indiferent ce si cum, sa o iubeasca, sa o doreasca… Si cand in sfarsit l-a gasit pe acel baiat care i-a oferit tot ce vroia tot n-a fost bine. Cica prea multa monotonie…. Nu stiu, din cate am observat in ultima vreme, la moda acum in relatii este incostanta? Cu cat ii oferi mai multe emotii partenerului cu atat ii atragi mai mult atentia? Insa ce te faci cand esti o persoana sincera care este atepta punerii tuturor cartilor pe masa?…Voi ce ziceti? |
||
|
Postat pe 23 August 2008 23:29 |
||
|---|---|---|
| Draga mea,depinde cat de mult investesti in acea relatie si in ce masura;spun asta pentru ca la un momentdat poti sa devii ridicol(a) si chiar sa sufoci partenerul.daca scanteia nu vine de la amandoi...de ce naiba sa te sacrifici atat?prietena ta ar trebui sa stie ca pentru ca o relatie sa functioneze e nevoie de 2 parteneri nu numai de unul care face pana si tumba in fata partenerului numai de l-ar impresiona.Poti sa te pui si in cap ca tot degeaba daca nu exista acea scanteie comuna...mai devreme sau mai tarziu tot vine"sfarsitul".deci,ca o relatie sa functioneze e nevoie de reciprocitate.pa. | ||
|
luiza1982 Postat pe 24 August 2008 18:53 |
||
|
si eu sunt adepta punerii cartilor pe masa, discutiilor sincere (mai ales daca tii la el si vrei ceva cu el..) dar... poate vreau asta pt ca nu am asa ceva. din pacate uneori ne dorim ce nu avem, si dupa ce obtinem obiectul dorit, il lasam balta si ne impunem un nou "target" , uitand sa apreciem ce am obtinut. de asta ma si intreb uneori...oare chiar vreau asta? ce se intampla dupa ce obtin? ... |
||
|
|
||
|
morticia_adams Postat pe 29 August 2008 00:28 |
||
| Eu cred ca intervine dorinta asta de a ne dori mai mult dupa ce ne`am acomodat cat de cat cu o relatie.In acelasi timp am ajuns la parerea ca impunandu`i multe,sau reprosandu`i la fel de multe,intradevar il indepartez,ca nici unu,da chiar nici un barbat,si nush de ce,nu suporta asta.Am renuntat,si am lasat sa mearga totul de la sine,si am total surprinsa,ca atunci,desi nu asa des cum imi doream,dar lua el initiativa in multe,si cu o floare,si cu aprecieri,cuvinte frumoase.Si ai sigur aceleasi lucruri ca noi,numai ca ei rezista,si iti dau seama pe parcurs de atitudinea noastra,de intelegere,sau stiu eu,ce si`o dori fiecare de la iubita.Si nu refer sa tine`ti in voi,pt ca,cu timpu,ve`ti realiza ca va`ti obijnuit cu aceasta solutie,mai ales daca situatia din relatie s`a schimbat in bine,ca eu zic ca este o regula,depinde de partener,ca intradevar era singurul lucru care nu`l intelegea,sau motivul certurilor voastre.Si este absolut normal sa fie diferente intre noi si barbati,ca asa este,si nu vom schimba niciodata.Gandirea pozitiva iti da putere in absolut orice.Repet,ma refer doar la acele cazuri,in care asta este printre putine motive de cearta,nu cand dovada de indiferenta din partea lui este maxima,sau mai stiu eu,sa suportam batai,sau sa fim inselate.merita sa lupti un pic pt relatie,ca doar asa iti vei dai seama ca merita sau nu.Pupici,si sa stiti ca suntem puternice si am dat de multe ori dovada de inteligenta in fata barbatilor,chiar si prind modul nostru aparte si special de a putea iubi cu toata fiinta si tot devotamentul!Fi`ti super fericite! | ||
|
For_life Postat pe 29 August 2008 12:41 |
||
|
Cam asa e din pacate...iti doresti ceva, il capeti, si imediat dupa aceea iti doresti altceva. Cam asta e viata... Nu se aplica numai in relatii :( Ideea este ca relatiile in ziua de azi sunt ca un must have. Toata lumea trebuie sa ive pe cineva. Iar daca nu ai lumea se uita asa...intr-un fel anume la tine si ti se spune clasicul: "Lasa, ca va aparea si cineva pt tine". Articolele din ziare, reviste, la televizor, mai toate se adreseaza cuplurilor. Cand cresti de mica inconjurata numai de cupluri, toate prietenele , colegele au relatii de la 2 ani in sus, vezi relatiile din filme, de la locurile de munca...si tu nu ai acelasi noroc... si din afara ti se apare asa simplu sa ai pe cineva. Si in momentul in care ai ocazia sa vezi cum e realezi ca este mult mai usor sa cunosti pe cineva decat sa intretii o relatie. Si treptat ajungi sa faci pt obsesie pe acest subiect, doar sa ai pe cineva ca sa fii si tu in randul lumii. Stiti ce vreau sa zic? Si cel mai nedrept si dureros lucru mi se pare faptul ca trebuie sa dai rau de tot cu capul de sus, sa treci prin niste experiente atat de urate si dureroase, doar ca sa inveti anumite lucruri. Dar presupun ca daca n-ar fi atat de dereroase n-am mai invata si nu ne-ar mai atrage atentia, nu? :D |
||
|
Postat pe 29 August 2008 21:18 |
||
| Raluk ai dreptate,dar eu una cred ca greselile sunt mult prea necesare in viata.Altfel cum ne`am dat seama,cum ne`am maturiza?Am privi pana la 50 de ani totu roz,in loc sa fim realiste.Eu doar vreau sa zic ca si noi gresim mult..devenim posesive si avem impresia ca o stare mai nervoasa a lui inseamna despartire,ca nu mai merge,ca s`a schimbat...ca de aia,ca de nu aialalta.Ei va sigur sigur ca nu suporta asta si gelozia.Daca e sa fie el sortitu este,daca nu,atunci bine.Dar putem fi si noi la fel de relaxate ca si ei,si un zambet este mai bine venit decat o privire nervoasa.Cu astea ne obijnuim pe parcurs,doar la inceput este un mic efort.Mai ales daca da roada,o sa uitam de acea perioada plina de intrebari fara raspunsuri!Ele au raspunsuri,numai ca ei nu pot raspunde,decat noi,dar nu ne putem da cu presupusul!pup | ||
|
For_life Postat pe 29 August 2008 22:07 |
||
|
Da, exact cu asta m-am confruntat eu. Si acumimi dau seama cat de mult am gresit, tinandu-i tot felul de predici ca vreaua sa, ca vreau pe dincolo, alarmandu-ma la fiecare stare a lui mai proasta. Inainte credeam ca femeile cu gura mare si cicalitoare eraua sa pt ca sunt nesigure pe ele. Dar dupa ce am vazut Sex And The City, in care Samantha era atata de suspicioasa din cauza lui Richard.. m-a facut sa-mi reevaluez parerea despre femeile cicalitoare si mereu suspeste asupra barbatilor lor. Si da, intr-un fel e si normal, ce asteptari sa ai din partea barbatului tau, ce initiative vrei sa aive daca mereu ii impui si ii ceri cate ceva? Si apropo de relaxare....de-ar veni ziua in care sa fiu asa relaxata, sigura pe mine, ca ma iubeste numai pe mine...cred ca aceea va fi cea mai mareata zi din partea mea  |
||
|
Postat pe 30 August 2008 12:51 |
||
| siguranta nu trebuie sa avem decat in actiunile noastre.Atata timp cat munceste alaturi de tine pt un viitor impreuna,atata timp cat se implica cat de cat in treburile casei,ca te ajuta cand il rogi,si in primul rand prin nenumarate exemple iti arata ca asta nu se va schimba,si ca alta femeie nu va exista,poti fi relaxata.Iti arata iubire la inceput,cand si el este indragostit,iar dupa iubirea cred eu ca este egala cu lupta pe care o duce`ti impreuna pt a va indeplini planuri,si ca mai direct mai indirect este alaturi de tine.Dar noi tre sa fim mereu sigure pe noi,pe ce ne poate capu,iar daca se intampla contrariu,desi eforturile noastre de a nu cicali au fost aplicate,inseamna ca numai el are de pierdut.Asta nu inseamna ca agasit o femeie mai buna,sau mai frumoasa.Ca si noi putem gasi la fel ca si ei,si poate la fel de repede.Numai ca noi de la anumite varste,constientizam faptu ca trebuie sa ne gandim si la viitor,in primul rand al nostru.Si exclud aici fetele care prefera statutul de imagine,si stau in dreapta unei masini de lux,mai ales care nu este a ei,si au impresia ca vor fi imbracate si intretinute pana la vreo 50,60 de ani.Poate se intampla si asa,dar refuz sa cred,ca barbatii care stau cu tinerele si le plimba,intodeauna vor dori prospaturi si vor avea dorinta de nou! | ||
|
For_life Postat pe 30 August 2008 15:51 |
||
| Dar in definitv, oare numai femeile care au probleme cu stima de sine sunt mereu suspecte in ceea ce ii priveste pe barbatii lor, se gandesc mereu ca ar putea fi inselate, sunt ingrijorate la orice semn nesemnificativ din partea partenerilor lor ca s-ar fi intamplat ceva....sau toate femeile sunt asa? | ||
|
Postat pe 30 August 2008 18:42 |
||
| NU..toate femeile sunt asa,sunt sigura!din dorinta de fi totul bine ne facem atatea probleme,dar cred ca totusi nu e nevoie de intrebari si neliniste sufleteasca decat atunci cand schimbare lui este un pic radicala.Normal ca atunci putem discuta despre orice,si mereu putem discuta,dar sa stim cand o facem.Eu una,desi imi dadeam seama ca am produs o cearta,si regretam,nush ce ma impingea,dar a doua zi facem aceiasi greseala.Nu mi`a pus conditii sau sa`mi dea o "ultima sansa",dar observam eu distanta dintre noi,si am zis sa incerc si asta,si in cazul meu a mers,si m`am obijnuit.Avem prea multe simturi in plus ca sa nu dam seama cand este momentul de discutii.Si eu au aceiasi gelozie,aceleasi intrebari,dar in capul lor atat,ca de atitudine achimbata in bine sau in rau isi dau seama.Desi se zice ca nu ajungi niciodata sa cunosti pe deplin un om,cred ca totusi comportamentu,sentimentele,le cunoastem.Nu din prima normal,si depinde de situatie.Oricum ei stau mult mai bine la capitolul asta,si daca vedem ca e bine,sa procedam ca ei.si ziceai de semne semnificative,eu zic ca orice defect recunoscut in sinea noastra poate fi indreptat,si sa privim si sa ascultam mereu si partenerul,ca nu e lege ca tre sa minta! | ||
|
For_life Postat pe 30 August 2008 23:02 |
||
Se pare ca topicurile despre sex sunt cele mai populate. Restul... cam bate vantul 
|
||
|
Postat pe 31 August 2008 17:16 |
||
| Cred ca sunt multe persoane care fac totul pt o relatie (indiferent ce implica asta) pt a avea sufletul linistit si a fi impacati cu sine ca au dat si au facut tot ce s`a putut numai de dragul de a merge (desi poate ca in anumite cazuri exact 'totul' nu trebuia oferit pt a functiona relatia).Sunt fel si fel de oameni , poate daruirea pe care o intelegi tu poate fi considerata sufocanta de altcineva , cum s`a spus mai sus. | ||
|
Kittynelle Postat pe 3 Septembrie 2008 22:10 |
||
| Si femeile si barbatii dau totul intr`o relatie si se zbat sa fie totul bine,atuni cand relatie scartaie..cred ca e un lucru bun..cred in a doua sansa.Totusi cred ca ar trebui sa privim cu un pic mai multa maturitate aceste compromisuri,ca de multe ori vrem sa facem totul bine si perfect si ne iese invers.Sunt multe solutii,iar cu calm putem rezolva multe..fara panica..orice ar fi!Odata si odata tot vom gasi barbatu cu care sa "plecam"la drum! | ||
|
For_life Postat pe 4 Septembrie 2008 14:21 |
||
|
Si eu cred intr-o a doua sansa. Desi multi sunt de conceptul : daca nu a mers de prima data de ce ar merge a doua oara, eucred exact opusul. Din potriva, sunt si mai multe sanse sa mearga a doua oara, deoarece acum cei 2 se cunosc mai bine, stiu ce-i place/ce nu-i place celuilalt etc.... Intr-adevar.... uneori o oferi totul nu e chiar cel mai bun lucru pe care l-ar putea face. Intr-o relatie, de fiecare data cand femeia simte ca ceva nu-i in ordine, are tendinta de a insista si mai mult, de a incepe tot felul de discutii, de a-si pune o o gramada de intrebari cand poate cel mai bun lucru pe care l-ar putea face ar fi sa ia o mica distanta.. Insa, presupun ca nu toate au puterea asta...le este teama ca daca fac asta tot ce ar obtine ar fi sa-l indeparteze si mai mult pe partener.Uneori indiferenta este cea mai buna arma . |
||
|
Postat pe 5 Septembrie 2008 22:12 |
||
| Cum o fi,cum n`o fi,cred ca simtim noi cand merita sa sa facem compromisuri,si cand nu,sau cand merita a doua sansa,si cand nu!Oricum ar fi,eu nu regret nici un compromis facut,am invatat din ele..Noi femeile suportam multe,dar stim cand sa continuam si cand e timpul de retragere!pup | ||
|
For_life Postat pe 6 Septembrie 2008 10:39 |
||
|
In definitiv nu este vorba cat de atragatoare esti, cate strategii de seductie stii. E vorba despre chimia care exista intre parteneri dupa care totul merge de la sine...relativ :D Asa ca intr-o relatie in care partenerii nu prea sunt pe aceeasi lungime de unda poti sa incerci vrute si nevrute. Ca tot nu prea reusesti sa-l aduci acolo unde vrei tu. Ce parere aveti? |
||
|
Postat pe 6 Septembrie 2008 11:47 |
||
| Aici tine si de incapatanare.Ca daca este intradevar iubire poti incerca sa te aproprii de gandirea partenerului,intr`o oarecare masura!ca pana la urma suntem sexe diferite,si poate unii fara experienta in relatia stabila!Dar normal a depinde si de unul si de altu,de acea metoda pe care o aplici in "schimbarea"partenerului/partenerei!Dar poate sunt mai rare aceste cazuri,ma contrazic un pic singura avand in vedere ca depinde de la o relatie la alta!Ma dau exemplu pe mine,iar in relatia mea,sunt multe calitati,defecte,in ambele parti,dar sincer ne completam,dar gandurile,planurile,si mai ales in teoria despre viata suntem pe aceiasi lungime de unda!Oricum merita incercat,ca nu pierzi nimic daca poti "controla"un pic stilul sau metoda pe care intentionezi s`o aplici.Si poate ca incarcand,sau facand aceste compromisuri,in cazul in care s`au dovedit inutile,devii mai realista,si durerea,suferinta,lacrimile,se reduc! | ||
|
For_life Postat pe 6 Septembrie 2008 13:54 |
||
De la: raluka_eleny, la data 2008-09-06 11:47:02In definitiv nu este vorba cat de atragatoare esti, cate strategii de seductie stii. E vorba despre chimia care exista intre parteneri dupa care totul merge de la sine...relativ :D Sunt de acord cu tine, bine punctat.Daca lipseste acea scanteie,poti sa te chinui cat vrei,si la fel si partenerul,ca n-o sa mearga.Conteaza ca atunci cand e si scanteia,si sunt si pe aceeasi lungime de unda,nu mai ai de ce sa iti faci probleme,totul vine de la sine,si orice faci,nu ti se mai pare compromis,faci pt ca asa simti 
|
||
|
DeeaCatalina Postat pe 6 Septembrie 2008 15:28 |
||
|
De fapt, ce ma roade pe mine...:D Am fost impreuna cu un baiat 6 luni. Cand l-am cunoscut (parere care s-a mentinut si pe parcursul relatiei) a fost una f bune. Era exact cum mi-am dorit: frumos, inteligent, charismatic, responsabil, matur, foarte atent cu mine, avea grija foarte mare de familia lui (de mama si sora lui).Doar o problema avea: munca lui. Pleca de acasa dimineata si se mai intorcea la miezul noptii. NU i-am reprosat niciodata timpul putin petrecut impreuna(ne vedeam cam de 2 ori pe sapt) sau ca majoritatea intalnirilor aveau loc la el acasa , si ii spuneam mereu ca nu-mi pasa ce face in timpul lui liber atat timp cat mie imi ofera ceea ce aveam nevoie. Iar pe langa munca lui mai erau si prietenii lui. Si asta ma enerva cel mai mult . Ca de multe ori prefera sa petreaca timpul cu ei decat cu mine (de cate ori ieseam si cu prietenii lui, nu prea iesea prea bine.Intotdeauan facea misto de el si fostele lui prietene. Eu am fost prima relatie mai serioasa din viata lui. In trecut aparand ba cu una, ba cu alta). Primele 3 luni au decurs bine dupa aceea eu a trebuit sa plec din orasul in care locuia(eram cu facultatea acolo), acasa, in vacanta de vara. DE atunci lucrurile au inceput sa scartaie,simtind cum ne indepartam tot mai mult. Desi eu cand am plecat in vacanta mi-a spus clar ca vrea sa ne continuam relatia. Dupa o vara chinuindu-ma, sa ma despart, sa nu ma despart, daca obsinuiam la inceput sa vb de cate 2-3 ori pe zi, acum treceau zile si nu vorbeam. Asa, ca in oct, cand m-am mutat inapoi am hotarat sa ma despart si el n-a facut nimic in sensul acesta. I-am trimis un mesaj intr-o noapte, m-a sunat de-abia a2a seara...si cam asta a fost tot. Dupa o luna m-a cautat. Vroia sa ne impacam.II era dor de mine...Si am tinut-o asa, vreo luna,vorbind la telefon si pe messenger, dar neintalnindu-ne datorita programului sau incarcat. Pana cand intr-o seara cand l-am asteptat sa se intoarca acasa. Hotarata sa rezolv subiectul asta. Mi-a spus ca o sa ma caute el si sa se gandeasca f bine. M-a sunat dupa vreo 2 zile, spunandu-mi ca nu vrea sa ne impacam ca nu vrea sa-mi incurce viata aiurea.Asta s-a intamplat in decembrie, anul trecut. De atunci n-a trecut luna in care sa nu intre pe messenger sa vorbeasca cu mine, sa vada ce mai fac. Iar in iulie, anul acesta am reluat legatura. M-a sunat spuandu-mi ca s-a schimbat foarte mult, ca a demisionat de la fostul loc de munca, ca acum are propria afacere si ca chiar daca nu vreau sa-l cred eu chiar am insemnat ceva pt el chiar daca nu prea mi-a arata-o si ca vrea sa ne vedem. Ne-am vazut de cateva ori pe parcursul a doua luni ( eu aflandu-ma acasa din nou, pana imi voi gasi ceva d emunca).Ne simtim extraordinar impreuna, insa nici unul n-a deschis subeictul in ceea ce ne priveste, sa lamurim situatia naostra.De fapt, sincera sa fiu nici nu vroiam sa ne impacam pt ca eram constienta de faptul ca el niciodata nu va putea/vrea sa-mi ofere ceea ce aveam eu nevoie (timp acordat, reciprocitate, mai multa comunicare). Vroiam doar sa ne intalnim, asa ocazional. Numai ca acum realzez ca nu pot face asta.Putem sa avem noi si cea mai minunata noapte impreuna insa daca pe urma nu mai vb timp de vreo 1-2 sapt, si pe urma ne intalnim iarasi.... nu sunt genul acesta. Asa ca nu l-am ami cautat deloc. Ultima data m-a sunat ieri, dupa 2saptamani de cand n-am ami vb. Vroia sa vada ce mai fac, si sa ma anunte ca va pleca in afara pt 2 sapt cu munca. Oricum, sunt decisa asupra lui. Nu vreau sa mai am de-aface cu el. Vroiam doar sa ma ajutati, sa-l inteleg. caci niciodta n-am resuit sa-l inteelg. cand sntem impreuna e minunat, de cate ori suntem impreuna simt ca e ceva mai mult intre noi, mai multr decat o simpla atractie fizica.... el mi-a zis de atatea ori ca ma doreste? Si atunci? Ce se intampla? Probleme de raspundere? De atasament? |
||
|
Postat pe 7 Septembrie 2008 12:54 |
||
| Draga Raluca, ti-am citit povestea.Baiatul acesta nu stie ce vrea, nici nu te lasa in pace, nici cu tine nu e.Nu te supara,cati ani are?Dupa spusele tale imi dau seama ca e si imatur.Te cauta doar cand are el chef.Nu stiu ce simte el, dar pare un joc asta "ba te vreau, ba nu te vreau".Eu sincer admir barbatii care daca se despart sau decid sa incheie o relatie, lasa femeia sa isi vada de viata ei, nu se mai baga in viata ei cand au ei chef.E o dovada de respect.Dar tu ce simti pt.el? | ||
|
DeeaCatalina Postat pe 7 Septembrie 2008 14:18 |
||
|
Tocmai asta e si nedumerirea mea. Ca in rest, e un barbat foarte matur, cu capul pe umeri. Practic el isi intretine familia. dar cand vine vorba de relatii,sau mai bine de spus de mine...nu prea mai e asa.Chair si sora lui mi-a spus intr-o zi ca pt varsta lui (are 25 de ani) e un baiat foarte responsabil si matur. CE simt eu pt el? De iubit nu-l iubesc, insa tin la el. De fapt, multa vreme n-am stiut ce simt pentru el insa, intr-o zi am avut o revelatie.Si anume faptul de ce are un efect asa asupra mea, de fiecare data cand ma suna si credeam ca am trecut peste el, era de ajuns sa dea un telefon sa ma dea peste cap, este faptul ca pana sa-l cunosc eu nu ma consideram cine stie, in pat eram foarte inhibata. Insa el, vorba aceea, a reusit sa scoata femeia din mine. Si am evoluat foarte mult ca femeie, cu ajutorul lui. Datorita lui ma simt astazi frumoasa, atragatoare, mai increzatoare. Sunt constienta mai mult de propriile valori si calitati. Practic fiecare intalnire cu el imi confirma mie anumite lucruri. Cred ca mai degraba este un fel de dependenta . sau obsesie... obsesie pt ca nu am reusit sa-l descifrez, sa-l aduc acolo unde vreau eu. Sa mentionez ca este scorpion? |
||
|
Postat pe 7 Septembrie 2008 15:07 |
||
Scorpion  eu nu cred in zodii,dar stiu multe femei care au probleme cu barbatii scorpion ..nu stiu care e chestia...poate sunt mai introvertiti,si par mai misteriosi,si pe unele femei chiar le trage asta.Se mai zice si ca sunt ffff buni la pat si tu ai zis ca te-a facut sa te simti femeie cu adevarat..asta e bine.Dar in afara de comunicarea fizica,trebuie sa te faca sa te simti la fel de bine si pe plan spiritual,daca nu este asa, daca mai mult te "tortureaza" cu chestia ca apare..apoi dispare in ceata...si iar apare..si te bulverseaza,inseamna ca nu e pt tine, incearca sa te detasezi de situatie.Sau, daca stii ca-l vrei pe el,incearca sa vb cu el,sa afli ce vrea si el de la tine, vorbiti ca doi oameni maturi ca joculetele astea,cel putin pe mine ma dispera,si mi se par infantile.Ai zis ca nu are experienta unei relatii serioase.Poate sa fie si aici o problema,poate sa fie educat pt o relatie,dar trebuie sa isi doreasca asta. |
||
|
DeeaCatalina Postat pe 7 Septembrie 2008 15:40 |
||
|
Am citit pe un forum despre barbatii scorpioni ...Unele fete spuenau ca scorpionii lor reactioneaza la indiferenta , altii din contra, recationau atunci cand erau cautati, bagati in seama. La el, inca nu mi-am dat seama exact la ce anume reactioneaza. Cand ma apropiam prea mult de el simteam ca il sufoc, candnu mai faceam nimic, nici el nu se ostenea. Insa, de cand ne-am despartit orice s-ar intampla vrea sa ma stie prin preajma. Atat timp cat eu il caut eu...toate bune si frumoase. Cand m-a sunat alaltaieri imi reprosa ca n-am mai dat nici un semn... Asa ca.. chestia asta ma depaseste complet! |
||
|
Postat pe 7 Septembrie 2008 15:42 |
||
| Nu cred ca trebuie sa te chinui atat ca sa afli ce trebuie sa faci ca sa se comporte cum trebuie.Trebuie sa vina totul de la sine.Fostul meu e scorpion si la inceputul relatiei facea chestii de genul ca nu ma cauta,cateva zile,desi cand eram impreuna totul parea ok.Si de abia dupa ce am lasat eu de la mine si il sunam,si-a dat garda jos.Dar a fost cam tarziu,pt ca eu facand acest compromis,n-am fost eu,ca si cum am provocat asta,am fortat lucrurile.Si n-a mers. | ||
|
DeeaCatalina Postat pe 7 Septembrie 2008 15:55 |
||
|
Da, Catalina, este exact ce vorbeam noi mai sus. Sa fii pe aceeasi lungime de unda cu cineva iar apoi totul merge de la sine. Insa la mine, mai alez, faza cu lasatul garzii jos, nu mai demult problema mea. In fine, cred ca trebuie sa ne resemnam cu gandul ca sunt lucruri de care nu le vom stii niciodata cum au fost de fapt, sa invatam din experienta respectiva si sa trecem mai departe 
|
||
|
Postat pe 7 Septembrie 2008 16:22 |
||
exact 
|
||
|
DeeaCatalina Postat pe 7 Septembrie 2008 16:25 |
||
| Raluca..imi permit sa`ti povestesc despre genu asta de barbati,nu din experienta,dar am auzit cazuri la o prietena apropriata.Si am inteles ca nu tine de maturitate,si nici de zodie...Anu trecut in vara tipa s`a intalnit cu un baiat(29 de ani atunci,ea 23)stabil material,simtit!Au avut cam 4,5 intalniri in decursul verii,care se sfarseau la el in apartament(nu asta este de fapt problema)Dupa aia,tacere din partea lui,vreo doua luni n`a dat nici un semn,decat foarte rar cate un msg de genul "te gandesti la mine","ti`e dor de mine"..dar niciodata ca ar dori sa o vada..si asa a tinut`o tot anul,pana vara asta!A inceput din nou s`o sune..i`a dat id`u de messenger,au mai vorbit..a invitat`o in oras..ea l`a refuzat de cateva ori,stiind cum face..Oricum ea s`a gandit la el,pt ca a avut grija prin mesaje sa n`o lasa sa`l uite.A acceptat pana la urma sa iasa cu el..poate macar sa`l inteleaga,ca totusi acum avea 30 de ani..Cand s`au vazut el a inceput cu dulcegarii,si i`a zis ca ar vrea sa se stabileasca,sa`si intemeieze o familie,ca vrea sa`si schimbe stilul de viata etc,si a intrebat`o daca ei i`ar place..ce?Sa se casatoreasca cu el..pe mine m`a bufnit rasul cand mi`a zis..dar ea s`a controlat si a reusit sa`i dea un raspuns matur..Dupa asta iar au urmat cateva zile fara nici un semn..si dintr`o data intra pe ea pe messenger si ii zice "ce faci pui"?fara nici o explicatie..dupa atatea zile..POvestea s`a oprit aici..dar sincer nu am putut trage decat o concluzie..desi sunt responsabil in casa lor,le este frica de responsabilitatea de care este nevoie pt a`ti intemeia o familie..le este frica sincer de casatorie,desi isi doresc,ca orice om isi doreste la un moment dat liniste in viata,dar totodata nu prea ar vrea sa renunte la viata de burlac,intalniri dese cu prietenii,bere,cluburi,etc!Cred ca ar trebui sa te linistesti in ceea ce`l priveste pe el,si sa incerci sa`ti vezi de prioritatile tale,pt ca el te tine in loc.Tu tii de fapt relatia,si multumita tie are o relatie de lunga durata!Daca poti sa te retragi fara multe cuvinte,si fara explicatii..ca nu`i nevoie,un om destept isi da seama dc,si vei realiza singura ca iti este mai bine fara aceste batai de cap..ca de fapt asta face..Iti zic eu ca vei gasi un barbat care sa te faca sa te simti femeie din toate punctele de vedere,dedicandu`ti tie tot timpul liber..pt ca macar la inceputul unei relatii,e nevoie de cunoastere,iar de doua ori pe sapt nu cred ca te cunosti prea bine..Realizeaza tu,gandeste`te cat e nevoie,singura,fara sa te deranjeze nimeni,si ai sa ajungi singura la o concluzie,fara pareri de rau!TE pup | ||
|
For_life Postat pe 7 Septembrie 2008 18:05 |
||
|
Va multumesc mult pentru mesaje si pentru urari. Acum stiu si eu toate aceste lucruri. Mi-am dat seama cam tarziu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. Mi-am dat seama ca mai bine imi e fara el decat cu el. La un moment ma gandeam ca ar fi vorba doar de sex, dar in timp mi-am dat seama ca nici macar asta nu e. Caci au fost de-a lungul timpului prea multe situatii care au infirmat si aceasta teorie. Asa ca..imaturitatea ar fi singura explicatie. Si in definitiv, nici nu mai conteaza ce e.. pt prima dat ma simt efetiv pregatita sa trec peste el, sa nu-mi mai pese. Da, am zis de multe ori asta... dar acum chiar ma simt pregatita! |
||
|
Postat pe 7 Septembrie 2008 19:08 |
||
| Te cred..si asta este parerea mea..orice ai face,nu exista decat un moment in care poti sa te retragi fara sa mai ai aceasi suferinta!multa bafta..si sa fi iubita | ||
|
For_life Postat pe 7 Septembrie 2008 20:35 |
||
|
Mai mai, ce sa zic, se pare ca avem aici o adevarata anamneza a unei posibile boli. Tot retetarul este complet: pacient, antecedente, simptome, posibile incercari anterioare de automedicatie, efecte adverse, opinia prietenilor, chiar si a unor zeitati. Am auzit pe alocuri cuvinte grele de genul "sentimente care au fost investite". Intamplator (sau nu) mi-a fost dat sa aud si in alte ocazii aceste formulari, ceea ce ma duce cu gandul ca undeva exista o sursa de inspiratie. Aceasta posibila sursa ar putea-o reprezenta media zilelor noastre care a inceput sa promoveze din ce in ce mai mult valori care pana nu demult ne erau oarecum straine, sau ma rog nu chiar asa de importante: look, succes, putere, sex appeal, sentimente puternice si fatise insa putin cam teatrale, clipa, s.a.m.d. Treaba rea este ca noi, ca si romanasi nu prea suntem obisnuiti cu asa ceva. Noi am fost si poate mai suntem inca niste rurali. Mai timizi, mai sovaielnici, mai rabdatori, mai poeti, insa nu in cele din urma cu un puternic simt al responsabilitatii si al trebii bine facute si mai ales definitivate. Observam multe exemple mai ales in parintii, matusile, unchii, bunicii nostri. Acum se doreste ca totul sa se intample rapid, suntem intr-o continua cursa, manati poate de pofte si mai ales de invidie. Invidie-dorinta o pereche care de multe ori se substituie cu usurinta ne trage in ceea ce numim iuresul vietii. Poate din aceasta cauza nu mai avem timp sa mai pregetam o clipa, sa cantarim un moment asa zisele sentimente, si ne facem planuri meschine referitoare la ce va fi, cat voi castiga, cat de frumos si bine o voi duce. Acestea, cu parere de rau, indraznesc sa afirm ca nu sunt sentimente. Asta mai ales daca simtim ca sunt "incestite". Sunt eventual capricii, sau chiar proiectii. |
||
|
jenesaispas Postat pe 7 Septembrie 2008 22:42 |
||
| Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
|---|---|---|
| Mã macinã ceva de mult timp | 5 | De la: kudika_1018363 21 Octombrie 2016 15:14 |
| decizie pentru viata | 117 | De la: -Allexa- 19 Februarie 2015 13:24 |
| Ne facem "rare"? | 10 | De la: DRAGOMIR_ALEXANDRA 30 Aprilie 2010 16:28 |
|
|
||
| sufar ca o proasta | 20 | De la: Cristinakitty 5 Februarie 2010 16:46 |
| cine are amant si dc? | 413 | De la: 20 Decembrie 2014 03:16 |
Site-ul Kudika.ro este creat si administrat de SC Internet Corp SRL.
Pentru propuneri de colaborare privind promovarea pe site-ul kudika.ro,
va rugam sa contactati departamentul de vanzari la sales@internetcorp.ro
Sediul social: Bucuresti, Str. Putul lui Zamfir nr. 28, Sector 1
Solicitarile cu privire la protectia datelor cu caracter personal pot fi trimise la email gdpr@internetcorp.ro
Termenul legal in care poti primi un raspuns din partea noastra este de 30 zile calendaristice.