despartirea imi pare ca e ca o moarte

De la: bunafetelor, la data 2008-12-17 21:00:08si probabil ca nu imi pare doar, e chiar o comparatie valabila;am fost casatorita aproape 4 ani cu un barbat care a facut atat de multe lucruri pentru mine, incat, in momentul de fata, imi pare ireal, dureros pana in maduva oaselor, pana in cel mai ascuns colt al sufletului meu, o durere care- precum au mai spus-o si altii- pare de inlocuit doar prin moarte. Mereu am crezut ca, daca dai totul si va iesi prost, macar nu ai remuscari, ci doar un soc imens care dupa ani de zile poate trece cat de cat; dar cand l-am cunoscut eram ranita de trecut si l-am tratat ciudat, oarecum cu rautate. Voiam sa vad si eu cum este sa fii iubit(a) si sa nu arati si tu ca iubesti. Si- in ciudatenia asta a mea, ciudatenie care a distrus o relatie ce avea multe sanse( amandoi zodii de ape, introvertiti, sensibili, emotivi, romanitici, usor traditionalisti etc), nu i-am dat niciodata un cadou in 4 ani; poate cineva sa creada?!
Dar l-am iubit mereu, enorm, cu patima si disperare(probabil sa nu pierd din nou) si - cand a simtit retinere din partea mea( era doar o usoara forma de preventie, ca un fel de a doua fata), a inceput sa fie usor violent, adica poruncitor si deloc flexibil. Acest lucru a actionat cu si mai mare virulenta, indepartandu-ma total de el. Si cat regrete acum...cat de tarziu este. De ce l-am ranit? De ce atata risipa de sentimente, eforturi? Mi-e oarecum jena sa marturisesc ca aproape nu mai aveam ochi pentru altii decat pentru noi doi, ne-am neglijat prietenii. Dar, pentru ca prietenia este , in opinia mea, o iubire mai generoasa, toti prietenii nostri ne-au primit..cu bratele deeschise cand au aflat ca ne despartim...
Astept o parere....sa ma judece cineva..

"Bomboana" de pe tort:
fostul meu sot este arab, musulman si principalul motiv alk despartirii este religia

de fapt singurul

....
astept sa fiu ..judecata/ sfatuita fara sa fiu certata prea tare