Fumez,Regret si Plang..

De la: LeaveMeAlone, la data 2009-03-22 20:42:34pentru ca persoanele carora tu le arati iubirea sincera nu stiu sa te aprecieze.. si in plus.. iti mai da si un mesaj de genul "ar fi mai bine sa ramanem amici.. ;) "

De la: LeaveMeAlone, la data 2009-03-22 20:42:34pentru ca persoanele carora tu le arati iubirea sincera nu stiu sa te aprecieze.. si in plus.. iti mai da si un mesaj de genul "ar fi mai bine sa ramanem amici.. ;) "

De la: LeaveMeAlone, la data 2009-03-22 20:42:34pentru ca persoanele carora tu le arati iubirea sincera nu stiu sa te aprecieze.. si in plus.. iti mai da si un mesaj de genul "ar fi mai bine sa ramanem amici.. ;) "

De la: www_sandra_scufy, la data 2009-04-12 15:15:40indiferenta doare cel mai tare..fa-te indiferenta..o sa-si dea seama ce a pierdut dupa ce nu te mai are..eu trec prin aceeasi situatie..nu zic k mi-e usor sa fiu indiferenta,dar e mult mai usor decat sa stau intre patru pereti si sa plang continuu ..incearca sa nu te arunci in bratele altuia..stai putin singura si ai sa vezi viatza exact asa cum e

De la: Arhemit, la data 2009-04-12 12:29:18si eu trec prin aceeasi situatie...il iubesc pe omul asta la disperare desi intre noi este o diferenta de 10 ani, si totul a inceput cu jumatate de an inainte sa fim impreuna, apoi am acceptat sa fie in preajma mea dar doar ca amic, ajunsesem ca vorbim pana dimineata la telefon, apoi in primele luni ale relatiei noastre paream a fi centrul universului sau, puteam sa jur ca mi'am gasit sufletul pereche, si pentru asta m'am lasat oarecum condusa in relatia asta ..pentru el am inceput sa slabesc ajungand la 45 de kg moment in care el imi spunea ca sunt inca grasa, de fiecare data cand ieseam cu el trebuia sa fiu super extra eleganta, sa am manierele puse la punct ( din cauza lui am citit de 3 ori codul bunelor maniere), ii placea sa'mi indrept parul desi ii explicasem ca asta imi face mult rau, de parca i'ar fi pasat...el oricum nu este cine stie ce fotomodel, nu este deloc genul de barbat slab,atletic, cat despre maniere lasa de dorit...vorbeste tare , rade zgomotos, la restaurant mesteca mancarea intr'un mod zgomotos...si la fel face si cu guma de mestecat lucru care pe mine ma scoate din minti,in fine ...cere de la mine ceva ce el nici macar nu poate indeplini. si acest om este foarte gelos...daca ieseam din casa imi spunea ca incerc sa'l controlez, daca stateam in casa sigur venea "amantul" la mine. daca eram la masa in oras si ma bagam si eu in seama faceam pe desteapta, dar daca taceam din gura eram fraiera ca nu eram in stare sa am o conversatie.. si l'am intrebat pana la urma daca ar trebui sa stau pe balcon( ca asa nu's nici in casa nici afara), si daca as mormai e bine (pentru ca asa vorbesc si nu sunt fraiera sa nu fiu in stare sa am o conversatie dar nici nu as vorbi tare sa incerc sa fac pe desteapta)....oricum faza e ca am facut cea mai mare greseala a vietii mele...faptul ca m'am indragostit si o greseala si mai mare ca i'am si spus asta. atunci a stiut ca e momentul sa inceapa sa se foloseasca de slabiciunea asta.si asa ma chinuie de mai bine de o luna de zile. totul incepand intr'o seara in oras cand glumea spune el, ma tinea in brate si ma pupa si spunea ca noi de fapt suntem in pauza. la inceput am luat'o drept gluma dar apoi am vazut ca e din ce in ce mai serioasa treaba. nu ma mai suna asa de des, si cand ma suna ma tot intreba daca i'am sters numarul de telefon( se astepta omu' sa o pateasca cu mine, ca de obicei nu sunt docila deloc de aceea m'a si marcat toata chestia asta). si faza cea mai dura e ca el isi cucereste de obicei prazile cumparandu'le si in general relatiile lui nu dureaza. dar la mine a fost diferit pentru ca desi tinandu'se dupa mine jumatate de an si mai bine, la inceputul relatiei a vrut sa'mi ofere un telefon, una din masinile lui. in fine si eu l'am refuzat incontinuu. in fond si la urma urmei nu asta ma defineste pe mine. si i'am spus clar ca el are o casa are masina are o firma in consecinta un loc de munca, are viitorul asigurat, pe cand eu trebuie sa lupt sa'mi fac acest viitor. si nu i'a convenit ca eu sa fiu independenta macar din punctul asta de vedere.
oricum am ajuns la concluzia ca m'am implicat aiurea sentimental intr'o relatie, in care barbatul e condus de propria'i mama care il tot bate la cap sa se insoare,; si stiti care e faza cea mai haioasa? dintre toate prietenele lui eu sunt singura care a fost alaturi de el in orice situatie si care nu l'a stors de bani. dintre toate fostele lui prietene eu am fost singura care l'a iubit si il iubeste pentru ceea ce este el, pentru ca eu stiu ce se ascunde sub infatisarea lui de dur. e un om extraordinar de bun cu o inima uriasa, doar ca orgoliul lui masculin nu ii permite sa arate asta pentru ca ii este frica de reactiile prietenilor lui. cand am inceput sa scriu acest post plangeam ca fraiera pentru ca ii trimisesem un mesaj de la multi ani si pe langa asta ii spusesem ca stiu ca de fapt toata faza cu pauza e din cauza lipsei de curaj de a pune capat acestei relatii... sincer nu merita, asta veti spune toti si stiu asta doar ca mintea degeaba spune asta cand inima iti bate asa de tare cand ii auzi numele rostit de altcineva, cand ii auzi vocea cand il vezi cand zambeste. cel mai tare imi este frica de lunile de vacanta ce urmeaza. acum sunt extrem de ocupata cu bacul si admiterea si imi umplu timpul cu asa ceva dar cand va veni vacanta va fi groaznic pentru ca planuiseram vacante impreuna si acum.....el isi va planui vacanta singur sau de ce nu cu altcineva. inca imi este greu sa cred ca l'am pierdut....asa ca ...stiu exact prin ce treci si solutia nu este in niciun caz sa te arunci in bratele altcuiva, solutia perfecta e sa iti ocupi timpul cu ceva ..orice, sa nu ai niciun moment de respiro ca sa nu te gandesti. apuca'te de un sport ceva, inscrie'te la un club ceva, orice la mine asta da roade...cel putin deocamdata....si eu am fumat zeci de pachete de tigari saptamanile trecute si cu ce ma ajuta astea? cu nimic deci capul sus si gandeste'te ca ai un viitor in fata si ca nu depinzi de el pentru a realiza acest viitor. stii barbatilor le este frica de femei de cele mai multe ori pentru ca ele iarta intotdeauna dar nu uita niciodata si o femeie din punctul asta de vedere este de zeci de ori mai puternica. exemplul pe care il am eu este chiar mama mea. femeie independenta care a trecut acum 3-4 ani printr'un divort care pe unele femei le'ar fi daramat, dar gandul ca viata ei nu se opreste in punctul divortului dupa o casnicie de mai bine de 19 ani, i'au dat forta si in momentul de fata este o femeie absolut superba, radiaza de fericire si am descoperit in ea o femeie care nici macar nu aveam idee ca poate exista. daca mama a reusit eu de ce sa nu reusesc? tu de ce sa nu reusesti? imi cer scuze pentru postul acesta extrem de lung dar eu cand am ceva pe suflet ma exteriorizez scriind ( halal viitor psiholog voi mai fi)