Povestea mea a inceput acum 7 ani...suferinta...acum un an

De la: emy36_bv, la data 2009-09-14 10:57:32nu vreau sa te supar daca imi spun parerea. te inteleg ca suferi dar sunt suferinte si mai mari. asi vrea sa iti dau un sfat daca se poate....daca il iubesti cu adevarat multumeste-te ca il vezi chiar si de la distanta...sa stii ca e lucru mare sa ii poti vedea chipul chiar si pt o clipa ,chiar si de la distanta.....gandeste-te cu drag la cei 7 ani petrecuti impreuna. e adevarat ca poti sa iubesti doua persoane in mod diferit, pt ca primest de la fiecare altceva. nu ma refer la sex,doar la lucrurile sufletesti- vreau sa iti povestesc COSMARUL meu chiar daca vei spune ca nu te incalzeste cu nimic. aveam doua fete dintr-o casnicie care nu a mers. dupa 9 ani m-am recasatorit- sotul meu tinea la fetele mele f mult. il iubeam,ma iubea in felul lui, si spun asta pt ca aflasem ca mai are aventuri. inchideam ochii dupa niste certuri si mergeam mai departe. asta pana acum doi ani cand viata a inceput sa ia o alta intorsatura. aveam o sora care lucra in italia si care ma chema si pe mine dar nu voiam sa imi las familia. sotul meu a insistat sa merg cel putin pt un timp, si asa a inceput fericirea mea,fericire care a durat numai un an pt ca a adus cu ea cosmarul. un an am suferit ca un caine departe de casa si de sotul meu. la suferinta se adaugau si aventurile sotului meu. dupa 1 an am cunoscut pe cineva aici.am hotarat sa pun punct casniciei . cu persoana cu care am inceput relatia aici ma simteam fericita si implinita. ma simteam iubita cum nu mai fusesem niciodata. si el era universul meu. am bagat divort, si am asteptat sa se termine scoala sa pot sa imi iau fata cea mica cu mine. am dus la bun sfarsit si pe asta. am reusit sa imi inscriu fata la un liceu bun aici in italia. toate mergeau ca pe roate. in 15 august am ajuns cu fata in italia. era f fericita asa fericita nu am vazut-o niciodata. aceasta fericire a noastra a durat putin....18 zile ....pt ca intr-un accident d-zeu mi ia luat pe amandoi......asa ca am ramas numai cu doua morminte.....sincer preferam sa se intample orice altceva ----chiar si sa ma fi despartit de el numai sa il stiu viu....pe amandoi ....sa ii stiu in cu totul alta parte dar sa fi trait. i-am vazut plecand fericiti ca dupa cateva ore sa ii vad morti....sunt 12 zile de atunci si eu nu imi gasesc linistea,nu imi vine sa cred, nu mi-am mai vazut casa decat 5 min pt ca nu mai suport sa stau acolo unde stateam impreuna,mi-e teama sa merg acasa....stau in cimitir langa ei cu orele si nu imi intra in cap ca nu mai sunt. tu trebuie sa gandesti asa....e viu, si cel putin iti poti bucura sufletul vazand.ul uneori----- capul sus si mergi mai departe, bucura-te de pt cel mai mic motiv ca viata e mai scumpa decat orice,.....si inca odata scuze pt indrazneala de a iti da sfaturi,dar dupa parerea mea suferintele pot sa fie mult mai mari.....neinchipuite...... iti doresc sa treci cu bine peste problema ta. emilia

De la: emy36_bv, la data 2009-09-14 10:57:32nu vreau sa te supar daca imi spun parerea. te inteleg ca suferi dar sunt suferinte si mai mari. asi vrea sa iti dau un sfat daca se poate....daca il iubesti cu adevarat multumeste-te ca il vezi chiar si de la distanta...sa stii ca e lucru mare sa ii poti vedea chipul chiar si pt o clipa ,chiar si de la distanta.....gandeste-te cu drag la cei 7 ani petrecuti impreuna. e adevarat ca poti sa iubesti doua persoane in mod diferit, pt ca primest de la fiecare altceva. nu ma refer la sex,doar la lucrurile sufletesti- vreau sa iti povestesc COSMARUL meu chiar daca vei spune ca nu te incalzeste cu nimic. aveam doua fete dintr-o casnicie care nu a mers. dupa 9 ani m-am recasatorit- sotul meu tinea la fetele mele f mult. il iubeam,ma iubea in felul lui, si spun asta pt ca aflasem ca mai are aventuri. inchideam ochii dupa niste certuri si mergeam mai departe. asta pana acum doi ani cand viata a inceput sa ia o alta intorsatura. aveam o sora care lucra in italia si care ma chema si pe mine dar nu voiam sa imi las familia. sotul meu a insistat sa merg cel putin pt un timp, si asa a inceput fericirea mea,fericire care a durat numai un an pt ca a adus cu ea cosmarul. un an am suferit ca un caine departe de casa si de sotul meu. la suferinta se adaugau si aventurile sotului meu. dupa 1 an am cunoscut pe cineva aici.am hotarat sa pun punct casniciei . cu persoana cu care am inceput relatia aici ma simteam fericita si implinita. ma simteam iubita cum nu mai fusesem niciodata. si el era universul meu. am bagat divort, si am asteptat sa se termine scoala sa pot sa imi iau fata cea mica cu mine. am dus la bun sfarsit si pe asta. am reusit sa imi inscriu fata la un liceu bun aici in italia. toate mergeau ca pe roate. in 15 august am ajuns cu fata in italia. era f fericita asa fericita nu am vazut-o niciodata. aceasta fericire a noastra a durat putin....18 zile ....pt ca intr-un accident d-zeu mi ia luat pe amandoi......asa ca am ramas numai cu doua morminte.....sincer preferam sa se intample orice altceva ----chiar si sa ma fi despartit de el numai sa il stiu viu....pe amandoi ....sa ii stiu in cu totul alta parte dar sa fi trait. i-am vazut plecand fericiti ca dupa cateva ore sa ii vad morti....sunt 12 zile de atunci si eu nu imi gasesc linistea,nu imi vine sa cred, nu mi-am mai vazut casa decat 5 min pt ca nu mai suport sa stau acolo unde stateam impreuna,mi-e teama sa merg acasa....stau in cimitir langa ei cu orele si nu imi intra in cap ca nu mai sunt. tu trebuie sa gandesti asa....e viu, si cel putin iti poti bucura sufletul vazand.ul uneori----- capul sus si mergi mai departe, bucura-te de pt cel mai mic motiv ca viata e mai scumpa decat orice,.....si inca odata scuze pt indrazneala de a iti da sfaturi,dar dupa parerea mea suferintele pot sa fie mult mai mari.....neinchipuite...... iti doresc sa treci cu bine peste problema ta. emilia

De la: , la data 2009-03-29 19:36:28Povestea mea a inceput acum 7 ani...suferinta...acum un an.Am aflat de ea(colega de la munk pe vremea aceea) exact acum un an.I-am umblat in telefon si am vz cateva mesaje si primite si trimise.Atunci locuiam impreuna si ceva se schimbase in comportamentul lui de cam 3 luni, asa k am avut motive sa-l banuiesc.I-am zis imediat de mesaje.Mi-a negat pana la epuizare...k a fost cu ceva timp in urma(ce-i drept mesajele erau mai vechi),k a fost doar o aventura,a inceput sa planga k ii pare rau pt ce a facut,dar k intre ei nu e nimic,k ea nu mai lucreaza acolo,si nu va pot spune inca cate si cate minciuni.I-am facut bagajele si i-am zis sa plece k nu pot sa-l iert.S-a mutat la un prieten,dar a facut tot posibilul sa fim din nou impreuna.L-am acceptat pt k-l iubeam,plus k nu imi mai dadea motive de indoiala.Nu mai locuiam impreuna dar petreceam destul de mult timp unul cu celalat...l-am crezut k a fost doar o aventura,credeam k ma iubeste,asa simteam...si totusi,am aflat intr-o zi k el inca avea o relatie destul de serioasa cu acea fosta colega.Incredibil...II stiam id-ul de mess si dintr-o prostie am intrat pe id-ul lui si am vz k vorbise cu ea .Nu era cine stie ce...din contra se certau,dar era clar k erau impreuna.Mi-am pierdut mintile.Nu-l mai cunosteam.I-a zis k am aflat de ea,a negat totul,tipic lui.I-am zis k nu vr sa mai aud vreodata de el-el k nu k ma voi calma si peste cateva zile voi vedea lucrurile altfel.Tocmai din acest motiv am facut ceva ce probabil nu voi uita toata viata.Inca nu pot crede k asta e viata mea.I-am luat id-ul ei de mess si i-am scris.Stia de mine:fosta prietena cu care el se intalnea pt k aveam de platit o rata la banca .Ne-am tot trimis mail-uri in decurs de 2 zile,eu hotarata sa-l fac sa plateasca,ea nelamurita,nu intelegea la fel k mine cum a putut sa se joace un an de zile cu amandoua fara sa ne dam seama.Nu stiu nici in ziua de azi ce s-a intamplat cu ei,cu toate k eu simt k au ramas impreuna,la mine nu se mai putea oricum intoarce,ii ramasese doar ea.Sunt constienta k a facut tot posibilul sa -o faca sa-l creada,sa-l ierte,nici nu stiu.Ei i-am dat prea multe detalii cat sa nu ma fi crezut....EEEE au trecut vreo 3 sapt de atunci.Am fost oarecum cu moralul ridicat,m-am razbunat,stiu k nu ma merita,nu ma mai vd langa el o viata cum ma vedeam candva.Dar ce ma fac k de o sapt nu mai pot fi asa.imi e dor de el,imi aduc aminte de toti anii astia petrecuti impreuna,chiar si de ultimele saptamani pana sa aflu,as fi bagat mana in foc pt el,simteam k ma iubeste,cum poate fi un om atat de nemernic?Stiu k nu ma merita,dar ce sa fac cu durerea asta din suflet?Candva el mi-a zis ceva de genu-k poti iubi doi oameni dc sunt total diferiti...abia acum am facut legatura .Cu toate astea nimeni nu merita sa treaca prin ce am trecut noi doua.Si oricum,indiferent cum o iei,nu poti iubi doua femei in acelasi timp.