ajutor! :)

ne certam din cauza amicului sau

prietenie

aiai Postat pe 22 Iunie 2009 18:14
Tocmai de aceea am relatat pe lung.Pt ca cine vrea cu adevarat sa ma ajute are timp sa ma asculte.Eu nu ma joc.De restul nu am nevoie. :)
ce mai faci?....cum a fost la majorat la colega voastra?.....ati reusit sa fiti impreuna sau nimik?te pup ...ai grijade tine::::
love_X Postat pe 22 Iunie 2009 20:33
chiar..ce s-a-ntamplat?mi ai trezit amintiri placute din liceu....si am retrait cu tine in timp ce povesteai...hai spune ne, te rog, deznodamantul..sau s a prelungit totul pe vara???

lil_mariuk Postat pe 23 Iunie 2009 00:03
Deznodamantul inca se decide :) Duminica la ziua colegei a fost super... m-a tinut in brate tot timpul, peste tot am fost impreuna.Ma treceau o gramada de fiori cand stateam pe patura cu el si il vedeam cum se uita la mine printre gene crezand ca nu il vad.Au fost multe momente marunte care m-au facut sa ma simt fericita.Sunt marunte si nu vreau sa plictisesc. Ideea este ca trebuia sa ramanem un grup restrans, de vreo 5 persoane, si pste noapte, cu corturile.Si de asta nu ne-am grabit, pentru ca stiam ca avem o noapte lunga in fata.Dar eu nu am putut ramane peste noapte, au venit sa ma ia ai mei.Si asa s-a stricat totul.Am si plans cand am plecat, si el era tare abatut si m-a luat in brate si mi-a spus ca ne asteapta o vara intreaga.Toata noaptea am vorbit prin mesaje.Mi-au spus ceilalti ca nici macar nu era atent la ce se intampla in jur.Era concentrat numai la mesajele mele.Atunci mi-a spus ca ma considera cea mai buna prietena a lui si ca ii lipsesc.M-a durut sa vad ca sunt doar cea mai buna prietena, dar in acelasi timp am fost mandra ca sunt prietena unui astfel de om. M-a sunat dimineata cand s-a trezit, cand a ajuns in tren si apoi cand a ajuns acasa.Si de atunci am vorbit toata saptamana.Cred ca am schimbat cam 100 de mesaje pe zi, fara vorbitul pe mess sau intalnirile numai noi doi.Nu ne plictiseam sa vorbim, ne stiam programul pe dinafara.Dar doar ca prieteni... Ma intreba mereu de ce vorbesc cu el, ca el este un nimic, ce gasesc atat de interesant in el.V-am spus, el a suferit mult cu fata aceea, si de atunci si-a inchis inima, pentru ca asa cum spune el, acolo e cutia pandorei.Si nu va lasa pe nimeni sa-si asume riscul sa i-o deschida. Imi spunea zilnic cat de mult ma admira, ce mult insemn pentru el, ca am facut multe lucruri pentru el, i-am schimbat totul, ca am inima si toata iubirea lui.Sunt prietena lui si sunt fascinanta.Se simte vulnerabil in fata mea, dar totusi ii place sa vorbeasca cu mine. In perioada aceasta are niste probleme in familie, si m-am gandit sa fac ceva pentru el.In orasul nostru este un loc linistit, o banca mai bine zis, ferita, pe care nu o stiu multi.Se aude doar vantul si este o liniste deplina.Acolo ma duc eu cand am probleme sau cand sunt fericita si am nevoie sa fiu eu cu mine. M-am gandit sa-i arat si lui locul asta.Pana acuma nu am dus pe nimeni acolo.Mi-a luat ceva timp sa-mi fac curaj sa-i zic.L-am dus acolo, l-am pus sa inchida ochii, si l-am condus de mana.I-am explicat de ce pentru mine e important locul asta, si m-a inteles perfect.L-am vazut cum se relaxeaza, ma ia in brate si incepe sa-mi povesteasca.Am stat asa o ora, imbratisati, privind cerul, glumind, povestind, el pupandu-ma din cand in cand pe obraz... Seara, vorbeam pe mess....si mi-a spus "mai, tu iti dai seama ca noi vorbim de azi dimineata in continuu?niciodata nu am fost asa apropiat de o persoana...e bine" Sambata seara mi-a spus ca in ritmul asta il fac sa se indragosteasca de mine si nici macar nu-mi dau seama.Pentru ca am ramas muta de uimire si nu stiam ce sa spun, a schimbat repede subiectul. Duminica nu am putut vorbi toata ziua pentru ca avea treaba.Seara mi-a spus ca i-am lipsit, si ca acum isi da seama ce mult face sa vorbeasca cu mine. Ieri a avut iar probleme, iar eu mi-am dat seama ca nu mai pot continua asa.Asa ca seara am vorbit din nou cu el.Mi-a spus ca el si-a inchis camaruta aceea din inima bine, ca nimeni sa n-o mai deschida si sa se raneasca.Mi-a spus ca ma iubeste mult, dar nu asa cum vreau eu.M-ar dezamagi, si mi-ar insela asteptarile. Credeti-ma, mereu cand am vrut sa conving o persoana, am reusit.Am experienta in ceea ce priveste lucrul asta.Am incercat sa-l conving logic, apoi am luat-o pe sentiment....nu merge. Daca am vazut ca nu merge, i-am spus ca poate ar fi mai bine pt el daca o perioada nu ar sti nimic de mine.Mi-a spus ca sigur o sa-mi simta lipsa dar nu crede ca isi va schimba decizia. Azi e prima zi. Si e atat de greu sa ma trezesc fara mesaj de buna dimineata, fara sa vorbesc cu el, sa adorm fara ritualul nostru, mi-e dor de zambetul lui, de felul cum ma facea sa rad, cum ma privea printre gene, cum se ingrijora pentru mine, imi lipsesc imbratisarile si pupaturile lui cand isi lasa barba ca sa ma gadile, desi cica erau doar asa....ca pentru cea mai buna prietena.... Ce sa fac?
aiai Postat pe 23 Iunie 2009 12:55
Am uitat sa spun, chiar daca el mi-ar simti lipsa...nu m-ar cauta.Asa e genul lui.
aiai Postat pe 23 Iunie 2009 12:57
ai incercat sa-l faci gelos? da-i de inteles ca mai ai un "bun prieten", asa, ca el..nu stiu cum...statusuri dedicate unui "bun prieten"...dar nu exagera....chiar daca se va intampla ceva intre voi sau nu, peste cativa ani vei zambi cu drag cand iti vei aduce aminte...si sa nu suferi! cand ai impresia ca e capat de lume pentru tine, gandeste te ca mai sunt si alte fete indragostite la fel ca tine, dar care nici macar nu vorbesc cu el, daramite sa mai fie prieteni..esti norocoasa..nu total, dar... ai grija de tine!!si sa ne mai scrii ca eu sunt curioasa
lil_mariuk Postat pe 23 Iunie 2009 13:22
Nu o lungiti asa de mult,ca ne plictisim cind citim,fetelordaca vreti sfaturi spuneti problema voastra in citeve cuvinte.
kudika005082 Postat pe 24 Iunie 2009 07:13
Am citit tot pana acum si sunt surprinsa ca nu sunteti inca prieteni, in sensul de cuplu.Hm... Fiindca asa cum descrii tu totul asta era pasul firesc.E cam smecherut colegul tau de banca. Are toate bonusurile pe care le ar avea si daca ati fi" oficial "prieteni. Si atunci de ce ar mai "legaliza" relatia? Acum ati stabilit ca nu mai vorbiti.... Ai sa rezisti? Fiindca eu cred ca el are convingerea ca nu, ca si mine de altfel. Sincer...el e prea sigur ca tu il iubesti si atunci se lasa "curtat".Doar tu ai fost cea care ai insistat sa fiti oficial prieteni,nu? Scuze daca nu e ce ai vrea sa auzi,e numai parerea mea. Dar fii mai pretioasa cu tine.Daca nu vrea sa fiti prieteni asa cum vrei tu,ok. Fiti doar amici.Dar fara pupaturi, luat in brate....Si incearca sa rezisti fara sa l cauti Iti tin pumnii...
kudika023365 Postat pe 24 Iunie 2009 08:05
Trebuie sa va anunt ca am ceva vesti bune :) Ultima discutie de care v-am vorbit a avut loc luni seara, dupa care am zis eu ca n-o sa-l mai caut. Am rezistat foarte bine toata ziua de marti.Marti seara la noi a fost o furtuna destul de mare, pentru ca s-au rupt copaci, au cazut peste masini, vantul a luat acoperisurile.Din fericire, nici la el, nici la mine nu s-a intamplat nimic. Dar pe la ora 8 jumate seara, dupa ce s-a terminat furtuna am primit un mesaj de la el :"esti bine?" L-am intrebat ironic "eu?"....si el mi-a spus "hei, avand in vedere ce a fost afara vroiam sa vad daca esti bine"...i-am spus ca sunt bine si l-am intrebat daca si el e..."eu sunt ok.Stai linistita.Mi-era frica ca tu nu esti."....si l-am intrebat ce ar fi facut daca as fi patit ceva...la care raspunsul lui a venit prompt "e clar ca as fi trecut prin tot ca sa ajung la tine". Si asa s-a rupt tacerea.Am inceput din nou sa vorbim. Ieri, joi, i-am spus ca ies impreuna cu prietena cealalta a noastra, la localul nostru.El a spus ca nu prea vrea sa vina, ca prefera sa ma evite.Cand l-am intrebat de ce, mi-a spus "mi-e frica ca o sa ma razgandesc".....si i-am spus sa lase joaca si prostiile si sa vina....doar pana acum era hotarat. Pana la urma, surpriza, a venit.S-a asezat langa mine, dar am simtit cum avea grija sa nu ma priveasca mai mult de 2 secunde, pentru ca imediat vedeam cum i se schimba privirea daca se uita mai mult la mine.A fost destul de bine, am ras toti trei....dar...se vedea ca el e tensionat. Cand am ajuns acasa l-am intrebat cum a fost.Si asa, discutand, mi-a spus ca atunci cand ma vede ii vine sa lase totul, sa se razgandeasca, si ca pentru el e o dilema acuma daca sa ma mai vada sau nu.Ar vrea...dar... L-am intrebat de ce nici nu se uita la mine macar, si mi-a spus ca ii plac.Si daca se uita indelung la mine, ii vine sa ma pupe.Si daca ma pupa, o sa-i dea de gandit... Tot aseara, am facut niste treaba si m-am lovit.Cred ca a dat cam 30 de mesaje sa vada unde si cum m-am lovit...si de ce.. Nu am incercat sa-l fac gelos.La el nu merge cu jocuri de astea atata timp cat nu suntem impreuna.El e un tip stabil.Daca ar vedea ca intra altcineva pe fir, s-ar retrage.Sau daca ar vedea ca eu vorbesc cu altii cum vorbesc cu el, ar ajunge la concluzia ca eu de fapt il mint si sunt la fel de superficiala ca si alte fete. Despre "legalizarea relatiei"....nu e chiar asa....el are alte motive pentru care nu vrea sa fie cu mine.Pentru ca totusi nu are totul de la mine.Stie ca daca ar fi fost altcineva pe postul de cel mai bun prieten in locul lui, as fi facut la fel.Si apoi, el m-a vazut cum ma comport intr-o relatie.Il cunoaste pe fostul meu prieten.Ne vedea zilnic, 7 ore, anul trecut cum ne purtam unul cu altul.Adica stie ca ar putea avea mult mai mult daca ar "legaliza" relatia.Si el nu e genul care sa se multumeasca cu putin...dar...
aiai Postat pe 26 Iunie 2009 11:04
pai sa speram k totul o sa fie bine si ca o sa se razgandeasca:X:X:X..........bafta in continuare asteptam vesti cat mai bune.te pup:*
love_X Postat pe 26 Iunie 2009 19:59
Intrand din intamplare pe cont, dupa foarte mult timp, cred ca aproape 3 ani, am revazut acest post creat de mine in adolescenta, aproape de terminarea liceului. Mi-a trezit amintiri placute si am simtit ca este nevoie de o mini-incheiere, desi nimeni nu a mai urmarit acest post. Dar poate cineva va da peste el, va avea rabdare sa il citeasca, isi va aduce aminte de tinerete si va zimbi sau din contra, poate va gasi un raspuns la varsta aceasta nebuneasca si tumultoasa. Au trecut 5 ani de la primul meu post, in care ceream ajutor. La mai putin de o saptamana de la ultima postare, adica pe data de 5 iulie, eu si eroul acestei povestiri, am devenit in sfarsit iubiti. Intamplarea a fost rupta ca din filmele romantice, mai mult decat imi puteam dori si mai mult decat credeam ca imi doresc. Dar nu se sfarseste aici, pt ca de 5 ani suntem inca impreuna, avem planuri de viitor, de 1 an stam in acelasi apartament, am adoptat si un catel impreuna :)) mi-a cunoscut intreaga familie, o vizitam regulat pe mama mea, macar de doua ori pe ani, la fel pe parintii lui. Au trecut multe lucruri in acesti 5 ani, i-am trecut impreuna, cu amintiri frumoase nenumarate, si pot spune cu mana pe inima ca instinctul nu m-a inselat. Este tot ceea ce imi puteam dori de la un iubit, sunt iubita asa cum am visat, si chiar daca avem neintelegerile noastre cateodata, nu am fost niciodata certati mai mult de cateva ore sau doamne fereste, sa ne despartim, chiar si pt o scurta perioada. Vroiam doar sa trimit un mesaj de incurajare pentru toate fetele/femeile: se poate avea o relatie asa cum va doriti, cu un partener asa cum va doriti. Nu trebuie sa acceptati nimic mai putin! Pt unele dintre noi, este foarte aproape, poate in aceeasi banca la scoala sau la facultate sau poate e chiar colegul de birou. In alte situatii, va veti intalni in cel mai neobisnuit loc, dar exact la timpul potrivit. Va doresc numai fericire si sanatate, si sa aveti un instinct la fel de norocos ca al meu!
aiai Postat pe 24 Mai 2014 20:32

Radu_Cristian_1 Postat pe 24 Mai 2014 21:30

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Ati pleca de acasa la 18 ani?	19	De la: Eve_Evelyn_1 11 August 2013 14:54
o noua dilema:(	9	De la: Eva32 20 Octombrie 2011 00:35
cineva din DEVA	16	De la: lupisor2008 28 Martie 2012 17:17

prietenie online....	17	De la: Kathara 19 Mai 2009 20:06
in spiritul prieteniei	16	De la: Raluca_SA 1 Noiembrie 2009 20:05