Setari Cookie-uri

cum pot problemele exterioare cuplului sa declanseze o ruptura....

cum sa-l fac sa regrete?

cand iubitul se gandeste sa-ti faca "lipeala" cu altul....

parvati Postat pe 6 Iunie 2009 22:46
buna seara, am si eu o problema.... Prietenul meu (sau mai bine sa ii zic fostul prieten?) are tatal bolnav. Si, ca orice om bolnav, acesta are nevoie de ingrijiri. Prietenul meu este foarte devotat, zi de zi se agita, in fine, tot ce trebuie ca sa fie ok. Ideea este ca acum cateva zile, venind de la servciu, ne intelegem noi sa ne vedem in fata unui supermarket, unde trebuia sa ma opresc sa fac cateva cumparaturi. Lipsa de comunicare sau proasta comunicare, cert e ca in timp ce ieseam cu sacosele pline de acolo, gasesc in telefon un mesaj cum ca nu m-a gasit la supermarket, asadar ma asteapta in fata casei. Putin inciudata, am luat bine de maner sacosele si m am indreptat spre casa, unde, normal, m am suparat pe faptul ca nu m-a asteptat in fata magazinului. Lucru la care el imi riposteaza senin: "da' si ce daca? daca nu eram eu, nu le carai pe toate singura oricum? asa ca ce conteaza?"...bineinteles ca in scurt timp totul a degenerat si cand sa intram in bloc, el spune...auzi, stii ceva? eu am probleme, tatal meu este bolnav, nu am nevoie de stres suplimentar din partea ta si de figuri din astea, adica ce, nu poti cara o sacosa? Pe mine nu ma intereseaza rahaturile tale, am probleme serioase"..cert e ca mi a intors spatele si a plecat...dupa care au urmat sms uri si mailuri din partea lui in care ma "cadorisea" cu tot felul de apelative, pe care nu le as reproduce aici. I-am spus ca nu voi intra in jocul acestor energii negative si ca daca nu are ceva de spus concret, sa nu mai dea sms. Trec cateva zile, ca acum de dimineata, sa gasesc apeluri pierdute de la el si sms uri: 'vii cu mine la pescuit"? Il sun imediat si aflu ca deja e undeva la vreo 60 km de casa (nu stam impreuna). Plecase pentru ca eu nu am raspuns la telefon cand a dat el sms ul...pentru ca dormeam. Cert e ca am continuat sa ne certam, timp in care el a mai parcurs vreo suta de km....dupa care mi a spus senin....ia un tren si vino aici..nus unt decat 300 km....in conditiile in care noi planuiam aceastas iesire de o luna de zile...IMPREUNA. Ideea este ca atunci cand suntem impreuna, totul e ok...dar cand se enerveaza, are atitudini de genul celei relatate mai sus. Eu inteleg stresul pe care il are, dar de cate ori se enerveaza, de la orice nimic, totul degenereaza in niste insulte si niste certuri teribile, in care spune lucruri pentru care in mod normal ar trebui sa ma despart de el. Ce parere aveti, ce trebuie sa fac? cine a gresit? Sunt suparata rau pentru ca il iubesc si pentru ca de la un lucru minor in care n-am comunicat de fapt cum trebuie, am ajuns sa ne purtam ca doi dusmani...
problemele care apar intr-o relatie se pot rezolva doar intre voi . Cat de solida este relatia , ce varsta ai , cat de serioasa este , asta tu o sti . Cat de implicata esti . Cat de mult il iubesti . Ma gandesc ca planuri de viitor nu aveti , comune , ma refer . Daca nu esti multumita , daca nu reusiti sa va rezolvati conflictele , atunci poate ca nu te afli in relatia potrivita . Nu e " cel ales " . Dar , cauta si partile bune din relatie si pune in balanta , sa vezi daca merita sa mergi inainte . Cand iubesti , esti capabil sa ierti si sa accepti sacrificii . Nu te preocupa cu cine a gresit , nu cantari greselile . Bun, sa intoarcem pagina . Daca aveati o relatie cat de cat serioasa , banuiesc ca era frumos sa fii alaturi de el in momentul cand tatal lui a fost bolnav . Sa nu te astepti sa te insoteasca la magazin ci sa te prezinti tu acasa la el , sa iti oferi sprijinul , chiar si moral . Trebuie sa inveti sa iti cunosti partenerul . Banuiesc ca nu cauti perfectiunea , ca nu o vei gasi . Sotul meu cand este nervos are un temperament al naibii , si eu deja stiu cand sa tac , cand sa il las in pace . Daca se intampla in alta situatie , nu neaparat cea descrisa , sa se iste o cearta , fii desteapta si renunta la orgoliu , lasa de la tine , daca nu lasa el , uneori se evita o cearta pe care s-ar putea sa o regretati . Nu vei fi tu cea " proasta " daca faci asta , vei fi cea desteapta . Dar trebuie sa il iubesti ca sa poti face asta . PS Mergeti la pescuit atat de departe ? 300 de km ?
danylor29 Postat pe 6 Iunie 2009 23:02
multumesc de raspuns in primul rand. stii ce e ciudat, e faptul ca in aceasta relatie eu am fost cea reticenta mereu. Ca sa iti dai seama apropo de planuri de viitor, m a cerut de nevasta cu tot "tacamul" cum se spune acum cateva luni. Adica ceea ce e aberant si frustrant este faptul ca el care sustine sus si tare ca vrea ceva serios...in momentul cand isi iese din fire...se transforma itnr un mic monstru cinic si rautacios...si asta nu o pot intelege...:( Si apropo de ce ai spus cu lasatul de la mine, ai dreptate, trebuie sa mai lucrez un pic aici...dar acel moment a fost un moment mic de frustrare al meu...pentru ca eu consider ca am fost langa el, acela a fost u nmic moment de scapare. Si ma gandesc cu groaza ca oameni suntem, ca asemenea momente se pot repeta...si atunci ce facem? Iar plecatul asta nu il inteleg...nici eu nu inteleg de ce asa departe...aic ie problema...nu am inteles asta, mai ales ca el sustinea mereu sus si tare ca totul se face impreuna..atunci ce cauta acolo?

parvati Postat pe 6 Iunie 2009 23:12
ori il accepti asa cum e , ori renunti . Tine minte ca nu poti schimba un om . Spun din proprie experienta ca am crezut ca se poate . Dar nu , omul ramane acelasi , il schimba doar consecintele faptelor de viata sau , si anturajul nepotrivit . Mai poti face ceva . Luati cate o hartie si va scrieti fiecare calitatile si defectele , proprii sau ale celuilat , ceva de genul acesta , sau ce imi convine , ce nu la tine , ce ma astept , etc . Te si distrezi si are si rezultate bune . Iar cel mai important sfat , COMUNICATI , mult . Intotdeauna ii spun sotului meu ce vreau , ce nu si ce imi convine . Noi discutam totul in amanunt . Noi am avut o relatie deschisa de la inceput . Daca nu il poti vindeca de un temperament prost , poate inveti sa il accepti si sa te acomodezi asa - cat timp nu iti face rau . As minti daca as spune ca sotul meu nu m-a ranit sau nu m-a jignit niciodata . Dar il cunosc . Stiu ca spune la nervi , unii ar zice , ca nu ar suporta , dar asta e o prostie . Se scuza mereu la urma si spune " stii ca am spus doar la nervi " Iar eu mai fac pe suparata , dar impacarea e atat de dulce .
danylor29 Postat pe 6 Iunie 2009 23:21
stii ce se intampla? el este un om adorabil....adica eu nu am ce sa ii reprosez...este cum ar trebui sa fie...singura problema este ca atunci cand este stresat..sau cand "il ia capul" cum spun eu...pur si simplu se schimba si devine alt om...rau, cinic...si jigneste teribil..o ia razna...si eu nu stiu sa gestionez asta...si nici el...si presupunand ca ne certam....daca va fi cu altcineva...se va intampla fix acelasi lucru...pentru ca in acele momente devine de nerecunoscut... nu se mai gestioneaza si nici nu poate fi gestionata situatia...si negestionandu se, taie in carne vie...:(...si eu nu stiu ce sa fac....
parvati Postat pe 6 Iunie 2009 23:37
tu sti daca il poti accepta asa , daca poti sa suporti . Cat de mult se transforma in acel " monstrulet " . Sotul meu ma jignea dar niciodata nu ma lovea sau nu exagera . Deci , nu trebuie sa accepti chiar orice . Dar parerea mea este ca nimeni nu te poate sfatui mai bine decat instinctele tale .
danylor29 Postat pe 6 Iunie 2009 23:50
danylor, iti multumesc:) nu, nu se pune problema de lovit, doamne fereste, nici gand...doar ca arunca vorbe grele, genul de vorbe care nu se spun niciodata..si e f rautacios, cinic..dupa care atunci cand isi revine din starea respectiva ii pare rau mereu...si apropo de ce ai spus tu mai devreme, chiar ne gandiseram sa facem un fel de "contract", in care sa reglementam...certurile:)...cu penalitati...in care sa punem fiecare ce clauze trbuie respectate....atat de o parte, cat si de alta... ideea este ca amandoi suntem mai temperamentali si de aia poate ies asa scantei cand ne certam...nu prea gestionam bine lucrurile astea...in rest, cum am spus, nu am de ce sa ma plang..este tot ce mi as putea dori...dar nu stim sa ne certam....ideea e cand spune acele lucruri pe care le spune...ma intreb daca chiar asta crede in mod real despre mine...pentru ca e foarte convins de ele atunci cand le spune..adica afirma exact contrariul lucrurilor care m au facut sa fiu cu el...
parvati Postat pe 7 Iunie 2009 00:24

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Cu ce-am gresit?Cu ce gresesc?	4	De la: 22 Ianuarie 2017 14:27
am "inselato"...si vrea sa ne despartim	55	De la: Eva32 7 Mai 2011 01:31
Oare barbatii indragostiti pierd controlul si in business?	6	De la: alexalex241 5 August 2009 15:36

eu balanta el fecioara...help	5	De la: fyfy1018 7 Septembrie 2010 19:40
Dragostea ce te inalta vs Dragostea ce te afunda	2	De la: anastasia_m 10 Aprilie 2010 11:03