Inca o despartire

De la: penelopa_28, la data 2009-07-16 12:11:51mai bine ca ai scapat de el,eu am ceva mai rau acasa si nu am puterea sa il parasesc si nici el nu ma lasa pe mine.Bea f mult si ma jigneste,am mancat si bataie, dar in momentele in care nu bea e omul de care m-am indragostit si tot sper ca vreodata sa redevina omul care era

De la: danna_danutza, la data 2009-07-02 23:09:24Nici nu stiu cum sa incep… Am mai scris uneori pe forum despre ceea ce inampin acum. Nu prea imi place sa imi expun viata ca pe tava dar simt ca nu mai resist. Am atat de putini prieteni, si simt ca nu intelege nimeni. Am fust casatorita 4 ani, m-am casatorit la 18 ani si am plecat impreuna in strainatate. Terminasem liceul cu o medie frumusica (9.65), visam sa merg la facultate dar ce simteam pt el era mult mai important, credeam eu. Asa ca m-am casatorit. Credeam tot ceea ce imi spusese ca nu a mai iubit pe nimeni altcineva ca pe mine, credeam ca ar da orice doar sa fie cu mine. Iar eu simteam acelasi lucru. Ma durea insa ca uneori me se parea indiferent, sau parea ca imi ascunde ceva, sau mi se parea ca isi pune intotdeauna familia inaintea mea. M-a facut sa cred ca nu sunt normala, ca mi se pare. Pana cand i-am citit intr-o zi emailurile si avea zeci de emailuri de la o fosta. Tot ce as fi vrut sa imi spuna mie, toate planurile pe care voiam sa le faca cu mine, toate aceste lucruri se intamplau intre ei. Nu s-au vazut pt ca ea era in tara dar m-a durut cu atat mai mult cu cat eu eram mai aproape de el fizic si atat de departe sufletete. Eram insarcinata in luna a saptea cand am aflat, daca nu as fi plecat cu siguranta. Nu are rost sa detaliez tot ce s-a intamplat intre noi, de cate ori venea de la ai lui tarziu noaptea, de cate ori imi reprosa ca nu sunt ca maica-sa, de cate ori ai lui au intervenit intre noi… Ai lui m-au urat din prima clipa, si au facut tot posibilul san e desparta. Nu i-au dat o secunda libera, nu am avut nici o clipa de intimitate ca orice cuplu normal. Ei erau tot timpul la telefon, il chemau la ei in permanenta, mama si sora lui au venit in cele din urma si mi-au cerut sa plec din casa lui la care el nu a scos nici un cuvant. Dupa o saptamana el a dat in mine, eram vanata toata asa ca am hotarat sa plec. Nu m-a cautat deloc 2 saptamani, a schimbat yala la casa si i-a dat cheia fratelui lui. Apoi ne-am mai vazut vreo cateva saptamani, speram ca o sa isi revina si ca poate ca in cele din urma o sa se dezlge de ai lui… M-am inselat din nou… Acum sta cu ai lui si nu mai are nevoie de noi. Nu vrea sa il tina pe copil nici macar o ora pe saptamana, nu il intereseaza ce facem, daca mai traim… Si DOARE atat de tare ca nu am reusit nici o secunda sa il fac sa tina la mine si la copil. Doare ca i-a ales intotdeauna pe ai lui, ca nu a vrut niciodata o familie cu noi, ca nu a vrut sa puna nici o picatura de interes ca relatia noastra sa mearga. Doare cand il vad pe Alex ca intreaba de el, plange dupa el si lui nu ii pasa. De ce a trebuit sa aleaga intre mine si ai lui???? De ce cand eu am lasat tot pentru el??? Tot ce am vrut a fost o familie frumoasa, nu voiam sa mute muntii, voiam doar sa ne acorde si noua atata timp cat le acorda alor lui… Si voiam sa ii pese daca nu ne e bine, voiam sa pot vb orice cu el, sa ne vrea langa el. El e atat de fericit acum, are tot ce vrea. E liber, sta cu ai lui, are de toate. As vrea sa pot sa uit fiecare vorba urata, fiecare lovitura, toata nepasarea lui, Si mai ales sa uit cat am tinut la el, sa uit tot ce am visat odata ca o sa fie, sa nu imi mai aduc aminte de el asa cum nici el nu isi mai aminteste de noi. Ma simt vinovata, ar trebui sa trec usor peste asta, sunt atatea persoane care sufera mult mai mult. Atatia oameni bolnavi si saraci. Si totusi sunt atat de slaba, imi simt crucea mai grea ca o piatra de moara. Nu mai am nici o putere sa merg mai departe si ma chinui sa inteleg de ce nu a facut absolut nimic sa ne fie bine, de ce nu a tinut la mine si mai ales de ce nu tine la copilul nostru care e atat de frumos si de destept? DE CE???

Nu stiu daca are cineva rabdare sa citeasca atata dar simt nevoia sa ma descarc, simt nevoia sa strig sa imi iasa tot din piept si mai apoi sa o pot lua de la capat…